Începerea Anului Nou Bisericesc
Pe data de 1 septembrie, Biserica Ortodoxă celebrează începutul Indictului, marcat ca an nou bisericesc. Termenul „Indiction” se referă la o poruncă și o arătare, având originile în tradițiile străvechi ale poporului român. Această dată a fost aleasă pentru a marca începutul anului, fiind asociată cu intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Sinagoga iudeilor. În acea zi, Iisus a citit din cartea profetului Isaia, descoperind pasajul care vorbește despre misiunea Sa divină: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să binevestesc săracilor, să vindec pe cei zdrobiți la inimă, să propovăduiesc robilor slobozenie și orbilor vedere, să slobozesc pe cei sfărâmați întru ușurare, să propovăduiesc anul Domnului cel primit” (Luca 4, 16-22, conform Isaia 61, 1-2). Iisus a afirmat că această profeție s-a împlinit în fața celor prezenți, lăsându-i pe mulți uimiți de cuvintele Sale.
Tradiții și Pomeniri
În această zi se celebrează și intrarea poporului evreu în Țara Făgăduinței. De asemenea, se face pomenirea unei minuni săvârșite de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Mănăstirea Miasinilor, precum și a unui incendiu devastator care a avut loc acolo. Pomenirea Născătoarei de Dumnezeu este legată de o icoană făcătoare de minuni, care a fost aruncată în iezerul Gazurului din cauza fricii de persecuțiile îndreptate împotriva icoanelor. După o lungă perioadă, această icoană a ieșit nestricată, demonstrând puterea divină. Incendiul, pe de altă parte, s-a declanșat din cauza păcatelor noastre, distrugând o mare parte a cetății în timpul domniei împăratului Leon, arzând timp de șapte zile.
Pomenirea Sfinților
Tot în această zi se face pomenirea Preacuviosului Părinte Simeon Stâlpnicul (sau Stilitul) cel Bătrân. Născut în satul Sisa, situat în Asia Mică, între Siria și Cilicia, în vremea împărăției lui Leon cel Mare, Simeon s-a călugărit și s-a retras pe un stâlp, unde a viețuit timp de patruzeci și șapte de ani, săvârșind multe minuni. Este important de menționat că acest Simeon nu trebuie confundat cu Sf. Simeon Stâlpnicul de la Muntele Minunat, care este prăznuit pe 24 mai, sau cu Sf. Simeon Stâlpnicul cel Tânăr, pomenit pe 27 aprilie.
În această zi se mai pomenește și Cuvioasa Marta, mama Cuviosului Simeon Stâlpnicul, precum și Cuvioasa Evantia. De asemenea, se face pomenirea adormirii lui Isus, fiul lui Navi, care a fost succesorul lui Moise, conducătorul poporului evreu. Isus al lui Navi a cucerit cetatea Ierihon și, în timpul unei bătălii, a avut o viziune cu Arhistrategul Mihail, căruia i s-a încredințat puterea divină. Rugându-se lui Dumnezeu, el a cerut să oprească soarele în mijlocul zilei, iar această minune s-a împlinit, soarele rămânând pe cer până ce lupta a fost câștigată.
Pomenirea Sfintelor Mucenițe și a Cuviosului Meletie cel Nou
În această zi, se comemorează faptele lui Iosua, care a învins dușmanii străini și a condus poporul prin pustie, împărțindu-le pământul făgăduinței. După o domnie de douăzeci și șapte de ani, el a devenit o amenințare pentru vrăjmași, demonstrându-și curajul și faptele eroice în numeroase bătălii. La sfârșitul vieții, Iosua a fost îngropat cu onoare de către poporul său.
Tot în această zi, se pomenește și despre cele patruzeci de Mucenițe Fecioare, alături de Diaconul Amun, dascălul lor. Aceste sfinte, originare din Adrianopolul Macedoniei, au ales să-L urmeze pe Hristos. Capturate de Vaul, ighemonul din Adrianopol, au fost supuse la torturi severe pentru a se închina idolilor. În ciuda suferințelor, ele au continuat să se roage lui Dumnezeu, iar după multe ore de chinuri, au murit spânzurate. Diaconul Amun, după ce a fost torturat, a fost, de asemenea, spânzurat, iar suferințele sale au inclus răni severe și umilințe. Ulterior, el și cele patruzeci de fecioare au fost trimise de la Bereia la Iraclia Traciei, unde, prin porunca tiranului Licinie, zece dintre ele au fost aruncate în foc, alte opt, împreună cu dascălul lor, au fost decapitate, iar zece au suferit moartea în urma tăișului sabiei. Șase au fost ucise cu cuțitele, iar celelalte șase au fost arse, mutându-se la Domnul.
În această zi se mai pomenește și despre Sfinții Mucenici Evod, Calista și Ermoghen, care erau frați și s-au născut din aceeași mamă. Aceștia au fost botezați în scăldătoarea dumnezeiască în timpul predicii creștine. Acuzați de credința lor, s-au confruntat cu autoritățile și, cunoscându-le noblețea sufletească, au fost condamnați la moarte prin sabie. Astfel, și-au încheiat viața de mucenici, mutându-se la Domnul.
De asemenea, se sărbătorește și Cuviosul Meletie cel Nou, care a trăit în muntele Miupoliei, lângă Theba, în Capadocia. Născut în jurul anului 1035, Meletie, deși nu avea multe aptitudini pentru studiu, a cerut cu umilință de la Dumnezeu darul cunoașterii Sfintelor Scripturi. A devenit monah în Constantinopol și a continuat călătoria sa spirituală, vizitând Ierusalimul și Roma, unde s-a închinat la mormântul Sfinților Apostoli. S-a stabilit apoi în Grecia, la o mânăstire de pe muntele Miopolis, în timpul domniei împăratului bizantin Alexis Comnenul. Aici, el a demonstrat o ascultare exemplară, o smerenie deosebită și un zel intens în privighele nocturne, dedicându-se complet rugăciunii. Această viață de sfințenie l-a supus la încercări dure din partea diavolului, dar Meletie a rămas ferm și, prin răbdare, a primit daruri duhovnicești precum profeția și discernământul.
Comemorarea Sfântului Vasile
Astăzi, la 1 septembrie, se comemorează Sfântul Vasile, cunoscut pentru vindecările miraculoase pe care le-a realizat, menite să ajute și să mântuiească ucenicii săi. Acesta a adormit în pace, unindu-se cu cetele îngerești în anul 1105.
Amintirea Sfântului Mucenic Anghel
În aceeași zi, este sărbătorit și Sfântul Mucenic Anghel, care a mărturisit în Constantinopol în anul 1680, întâlnindu-și sfârșitul prin sabie. Cu sfintele lor rugăciuni, să cerem milă și mântuire. Amin.
