Pomenirea Sfintei Cuvioase Fecioare Mucenițe Eugenia
În data de 24 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Sfintei Cuvioase Fecioare Mucenițe Eugenia și a celor care au suferit împreună cu ea. Sfânta Muceniță Eugenia, originară din Roma, provenea dintr-o familie nobilă. Părinții ei, Filip și Eugenia, au primit o dregătorie înaltă din partea împăratului și s-au mutat în Alexandria, împreună cu fiica lor.
În Alexandria, Eugenia a decis să își părăsească părinții în secret. S-a îmbrăcat bărbătește, a luat cu ea două servitoare și, într-o noapte, a fugit de acasă. A căutat un episcop și a primit sfântul botez, tăindu-și părul și asumându-și numele de Eugeniu. De dimineață, s-a grăbit să ajungă la o mănăstire, unde a dus o viață de nevoință, dedicându-se rugăciunii și virtuților.
Urmând o viață de osteneli și privegheri, Eugeniu a strălucit ca un mare luminător, iar frații din mănăstire l-au rugat să le fie stareț. Deși la început a refuzat, în cele din urmă a cedat insistențelor și iubirii lor. Prin faptele sale, nu doar prin cuvinte, a demonstrat tuturor măreția sa.
Cu toate acestea, o femeie pe nume Melantia, cu intenții necurate, s-a îndrăgostit nebunește de Eugeniu. Pretinzând că suferă de o maladie îndelungată, l-a rugat să o asculte în particular, afirmând că altfel nu se poate vindeca. Cu lacrimi și vorbe înșelătoare, Melantia a reușit să îi câștige încrederea lui Eugeniu, care, fiind curat la suflet, nu a realizat viclenia ei.
Atunci când s-au aflat singuri, Melantia a încercat să îi aprindă inima lui Eugeniu cu dorințe păcătoase. Din păcate, ea a devenit obsedată și, neavând succes în încercările sale, s-a dus la prefectul orașului, tatăl lui Eugenia, acuzându-l pe stareț de comportament necorespunzător și de necinste.
Prefectul, umplut de mânie, a ordonat aducerea lui Eugeniu și a monahilor la judecată, legându-i ca pe niște infractori. La proces, Melantia a început să-l defăimeze pe stareț, strigând și arătând cu degetul către el și către cei din jur, acuzându-i de desfrâu. Cu un glas puternic a declarat: „Ascultați-mă toți, că vă spun adevărul!”
În acel moment, Eugenia, impresionată de nedreptatea ce se abătea asupra starețului, și-a rupt hainele, arătându-le celor prezenți o imagine de neuitat.
Confesiunea curajoasă a Eugeniei
Eugenia, o călugăriță, a avut curajul să dezvăluie identitatea sa în fața mulțimii adunate. „Este datoria noastră, călugării, să îndurăm ocările, batjocura și suferințele trupului cu recunoștință. Dar pentru a nu discredita haina călugărească, vă mărturisesc că sunt femeie; sunt fiica judecătorului, iar judecătorul este tatăl meu iubit. Mama mea este soția lui, iar aceștia de lângă mine sunt frații mei, nu robi,” a declarat ea, lăsând audiența în stare de șoc.
Pedeapsa divină asupra Melantiei
Toți au rămas uimiți de revelațiile Eugeniei, iar vestea despre pedeapsa divină ce a lovit-o pe Melantia s-a răspândit rapid. O flacără din cer a căzut asupra casei acesteia, mistuind-o până la temelie. Tatăl Eugeniei, profund afectat de aceste evenimente, a renunțat la bogățiile și confortul vieții sale, alegând să se boteze. Ulterior, a devenit păstor pentru credincioșii din Alexandria, încheindu-și viața ca martir, ucis de necredincioși, și a fost primit cu bucurie în ceruri.
Exilul și persecuția
După moartea tatălui său, mama Eugeniei și ea au părăsit Alexandria, călătorind spre Roma, patria lor. În acea perioadă, împăratul a ordonat ca toți creștinii să aducă jertfe idolilor, sub amenințarea cu moartea. Eugenia, strălucind prin credința sa, a fost legată de o piatră grea și aruncată în apă, dar a supraviețuit printr-o minune. În final, a fost decapitată, zburând cu bucurie spre Hristos, Mirele ei dorit.
Pomenirea martirilor
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Sfintei Mucenițe Vasila, care a suferit martiriul alături de Sfânta Eugenia, precum și a Sfântului Mucenic Filip, tatăl Sfintei Eugenia, care a fost de asemenea ucis. De asemenea, se comemorează Sfinții Protu și Iachint, eunucii și schimnicii, care au murit pentru credința lor. Tot în această zi, se face pomenirea Cuviosului Părinte Nicolae, monahul, care a fost soldat în vremea împăratului Nichifor.
Viața Cuviosului Nicolae
Cuviosul Nicolae a fost un soldat care a luptat în războiul împotriva bulgarilor. După o zi de călătorie, s-a oprit la un han, unde a servit o masă și s-a rugat înainte de culcare. În miezul nopții, fata hangiului, mistuită de o dragoste necontrolată, a încercat să-l atragă la păcat. Sfântul a perceput intențiile ei și, înarmat cu puterea credinței, a mustrat-o cu fermitate, refuzând să se lase sedus de tentații. După ce a respins-o de trei ori, s-a ridicat, a făcut semnul crucii și a pornit la drum.
Visul profetic
În noaptea următoare, Nicolae a avut un vis în care se afla pe un loc înalt, observând oștile din jur. O căpetenie i-a spus să privească cum romanii îi nimicesc pe bulgari. Apoi, i-a cerut să se uite la el, arătându-i că își așează piciorul drept pe pământ, semn al puterii divine în mijlocul conflictului.
Viziunea unui războinic
Într-o zi de luptă, un sfânt a observat câmpul de bătălie și a văzut cum dușmanii măcelăresc fără milă soldații romani. După terminarea confruntării, un glas din vis i-a spus: „Privește cu atenție locul unde zac trupurile neînsuflețite și spune-mi ce observi.” Ostașul a privit și a realizat că întregul pământ era acoperit de trupuri, cu excepția unui mic loc acoperit de iarbă verde, care părea un pat. Acesta a exclamat: „Doamne, tot pământul este plin de romani căzuți, în afară de un loc cu iarba verde mare cât un pat.”
Cel din vis l-a întrebat: „Și ce crezi tu că înseamnă aceasta?” Ostașul a răspuns: „Sunt un om prost, Doamne, și nu știu.” Atunci, vocea i-a explicat: „Acea livadă verde, pe care o vezi, este locul tău. Acolo trebuia să fii ucis alături de ceilalți soldați, să fii așezat acolo și să acoperi restul câmpului de luptă. Însă, deoarece noaptea trecută te-ai luptat cu trei ispite trimise de cel viclean prin fiica hangiului și ai reușit să le alungi cu curaj, tu te-ai salvat din acel măcel. Ai lăsat patul de verdeață neocupat. Ți-ai mântuit sufletul împreună cu trupul. Moartea nu va mai avea putere asupra sufletului tău, dacă îmi vei sluji cu o inimă curată.”
Auzind aceste cuvinte, ostașul s-a cutremurat, s-a trezit speriat și s-a închinat. S-a întors pe drumul său timp de o zi, s-a suit pe un munte și s-a rugat lui Dumnezeu pentru oștirea romană.
Evenimentele din provincia Bulgaria
În momentul în care împăratul a pătruns în provincia Bulgariei, bulgarii s-au retras în munți, lăsând în urmă trupe de pază formate din aproximativ cincisprezece mii de soldați, care au fost uciși de romani. Mândri de victoria lor, romanii au început să devină neglijenți. Într-o noapte, bulgarii au atacat, ucigând majoritatea soldaților, inclusiv pe împăratul Nichifor. Atunci, dreptul și-a amintit de visul său. A mulțumit lui Dumnezeu și s-a întors plângând și tânguindu-se.
Acesta s-a îndreptat spre o mănăstire, a primit sfânta schimă și, slujind lui Dumnezeu cu o inimă curată, a devenit un mare și vestit părinte, după mulți ani de dedicare.
Pomeniri religioase
În această zi, se sărbătoresc și pomenirile Sfântului Mucenic Ahaic, Cuviosului Antioh, Cuviosului Vitimion, Cuviosului Afrodisie, Cuviosului Grat și Sfântului noului mucenic Ahmed, care a suferit mucenicia în Constantinopol în anul 1682. Fie ca rugăciunile lor să ne ocrotească și să ne mântuie.
