Olimpiu Vladimirov: Un Geolog cu Talent Literar
Pe 9 ianuarie 1942, în Tulcea, a venit pe lume Olimpiu Vladimirov, un talent care avea să strălucească atât în domeniul geologiei, cât și în literatură.
Pasiunea sa pentru poezie s-a manifestat încă din anii liceului, când a studiat la Colegiul Dobrogean „Spiru Haret” din orașul natal. Monografia instituției menționează alături de el alți scriitori celebri care au învățat acolo, precum Traian Coșovei, Emilia Căldăraru, Valentin Șerbu și Pavel Perfil.
Cariera Literară și Profesională
Debutul său literar a avut loc în 1958, când a publicat în revista „Steaua”, sub conducerea lui A.E. Baconski.
După ce s-a mutat la București pentru a urma facultatea, Vladimirov a fost nevoit să se reorienteze, deoarece nu a reușit admiterea la Facultatea de Filologie. A ales, în schimb, Facultatea de Geologie, secția Mineralogie a Universității din București, pe care a absolvit-o în perioada 1962 – 1967.
Chiar și după ce a devenit inginer geolog, pasiunea sa pentru poezie a rămas vie. A căutat mereu să se integreze în cercuri literare din Dobrogea, reușind să conducă cenaclul literar „Panait Cerna” timp de un deceniu, între 1968 și 1978. În această perioadă, a scris numeroase cronici, recenzii, reportaje și, bineînțeles, poezii.
Contribuții în Domeniul Geologic
În cariera sa de geolog, Olimpiu Vladimirov a realizat peste 20 de lucrări de specialitate, proiecte și sinteze, axate pe cercetarea geologică din județul Tulcea, având ca scop evidențierea și exploatarea diverselor substanțe minerale.
După Revoluția din 1989, Vladimirov nu a mai putut profesa ca geolog, dar a ocupat funcția de director al Centrului Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare Tulcea între 1993 și 2006. De asemenea, a susținut organizarea Concursului Național de Poezie și Eseu „Panait Cerna” din 1975 până în 2006 și a participat la organizarea lansărilor de carte și la îngrijirea antologiilor literare.
Colaborări și Publicații
Vladimirov a colaborat cu diverse publicații din Dobrogea și din întreaga țară, printre care „Dobrogea nouă”, „România Liberă”, „Tomis”, „Tribuna”, „Analele Tulcei” și „Steaua Dobrogei”. A editat antologii și culegeri de versuri, inclusiv „Cununa de cântec”, „Inscripții pe columne de eroi”, „Dialoguri de pe malul mării” și „Miniaturi dobrogene”. De asemenea, a scris sub pseudonime precum Mihai Teodo și Vladimir Alenjin.
Printre volumele publicate se numără: „Tulcea” (album, coautor, București), „Confesiuni” (versuri, Tulcea, 1980), „Insula albă” (versuri și proză, antologie de literatură contemporană dobrogeană, în colaborare cu Marian Dopcea, Editura Ex Ponto, Constanța, 2003), „Semn” (versuri, Editura Ex Ponto, Constanța, 2006), „Identitate” (versuri, Editura Ex Ponto, Constanța, 2008) și „Isaccea, pagini de monografie, vol. I” (în colaborare cu Nicolae Rădulescu, Editura Ex Ponto, Constanța, 2008).
Recunoaștere și Activitate Literară
A fost distins cu Premiul revistei „Tomis” și al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor în anul 2000, precum și cu Premiul pentru poezie la Saloanele Naționale de Carte „Ovidius” în anii 2002, 2003 și 2006.
Olimpiu Vladimirov a fost, de asemenea, membru fondator al Asociației Scriitorilor „Aegyssus” din județul Tulcea și, în 2009, a devenit membru titular al Uniunii Scriitorilor.
Comemorarea lui Olimpiu Vladimirov
Olimpiu Vladimirov a trecut în neființă pe 12 august 2017. Întreaga sa carieră a fost marcată de contribuții semnificative la promovarea regiunii Dobrogea.
În anul decesului său, a fost organizat un eveniment dedicat Zilei Dobrogei, în cadrul căruia Vladimirov a fost distins post-mortem cu premiul „Meritul Dobrogean” și cu Medalia „Remus Opreanu”. Aceste distincții i-au fost acordate în semn de recunoaștere și apreciere pentru întreaga sa activitate, care a avut un impact semnificativ atât pe plan național, cât și internațional.
