Plasamentul copiilor: Măsuri de protecție temporară
Plasamentul reprezintă o măsură de protecție specială, temporară, reglementată de Legea nr. 272/2004, care vizează protecția și promovarea drepturilor copilului. Conform articolului 62 alineatul (1), această măsură poate fi aplicată în diverse contexte, fie la o persoană sau familie, fie la un asistent maternal, sau într-un serviciu de tip rezidențial, cu licență conform legii.
Criteriile de plasament
Legea stipulează că plasamentul poate fi dispus pentru copiii care se află în situații specifice enumerate în articolul 60. Printre acestea se numără copiii orfani, cei ai căror părinți sunt necunoscuți sau decăzuți din drepturile părintești, copiii abuzați sau neglijați, precum și cei găsiți sau abandonați în unități sanitare. De asemenea, copiii care au comis o infracțiune dar nu răspund penal, precum și cei care nu pot fi lăsați în grija părinților din motive neimputabile acestora, pot beneficia de plasament. Inclusiv copiii neînsoțiți, cetățeni străini sau apatrizi, care solicită azil sau beneficiază de protecție internațională în România, se încadrează în aceste criterii, conform Legii nr. 122/2006.
Stabilirea plasamentului
Decizia de plasament este luată de comisia pentru protecția copilului în cazul în care există acordul părinților, în situațiile menționate la articolul 60 literele b) și e). În absența acestui acord sau în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată va stabili măsura, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Drepturile părintești în timpul plasamentului
Pe durata plasamentului, drepturile și obligațiile părintești sunt păstrate dacă măsura a fost dispusă de comisia pentru protecția copilului. În cazul în care plasamentul a fost impus de instanță, aceste drepturi pot fi exercitate de directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, cu anumite excepții stabilite de lege.
Plasamentul copiilor sub 7 ani
Legea acordă o atenție specială copiilor cu vârsta sub 7 ani. Articolul 64 alineatul (1) stipulează că plasamentul acestor copii poate fi realizat doar în cadrul familiei extinse, familiale substitutive sau la un asistent maternal, în timp ce plasamentul în servicii rezidențiale este interzis. Totuși, există excepții pentru copiii cu deficiențe sau afectări funcționale, conform alineatului (2) din același articol.
Principiile directoare ale plasamentului
Legiuitorul a instituit principii directoare pentru stabilirea plasamentului. Astfel, conform articolului 64 alineatul (3), se urmărește plasarea copilului, cu prioritate, în familia extinsă sau în familia substitutivă, menținerea fraților împreună și facilitarea vizitelor părinților, pentru a menține legătura cu copilul.
Contribuția părinților la întreținerea copilului
Legea prevede și posibilitatea stabilirii unei contribuții lunare din partea părinților pentru întreținerea copilului pe durata plasamentului. Conform articolului 67 alineatul (1), comisia pentru protecția copilului sau instanța care a dispus plasamentul va stabili, dacă este cazul, cuantumul acestei contribuții, conform reglementărilor din Codul civil.
Protecția în procesul de plasament
Un aspect esențial al reglementării plasamentului este asigurarea protecției copiilor implicați, având în vedere nevoile și drepturile acestora în contextul măsurilor de protecție specială.
Condiții pentru plasamentul unui copil
Conform articolului 62 alineatul (2) din Legea nr. 272/2004, persoana sau familia care dorește să primească un copil în plasament trebuie să îndeplinească anumite criterii. Este esențial ca solicitantul să aibă domiciliul în România și să fie evaluat de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului din zona în care locuiește. Această evaluare poate fi realizată și de un furnizor privat acreditat, având în vedere garanțiile morale și condițiile materiale necesare pentru a asigura un mediu adecvat pentru copil. De asemenea, este permis ca persoana sau familia să primească în plasament un copil ce are domiciliul în altă unitate administrativ-teritorială, dacă acest lucru este în interesul superior al copilului.
Procedura de solicitare a plasamentului
Persoanele sau familiile care doresc să obțină plasamentul unui copil trebuie să depună o cerere de evaluare la direcția generală de asistență socială și protecția copilului din zona de domiciliu. Împreună cu cererea, solicitantul trebuie să anexeze următoarele documente:
- Copii ale actelor de stare civilă;
- O scurtă prezentare a persoanelor cu care locuiește solicitantul;
- Adeverință medicală de la medicul de familie;
- Aviz psihologic;
- Certificat de cazier judiciar;
- Copie a documentului care atestă dreptul de proprietate sau folosință a locuinței;
- Declarație pe propria răspundere în care solicitantul confirmă că nu se află în anumite situații specifice;
Declarația pe propria răspundere
Declarația pe propria răspundere trebuie să ateste că solicitantul îndeplinește următoarele condiții:
- Nu suferă de boli cronice care ar putea amenința sănătatea copilului;
- Nu a consimțit la adopția propriului copil;
- Nu are boli psihice și nu este dependent de substanțe;
- Nu este decăzut din drepturile părintești;
- Nu a fost condamnat pentru anumite infracțiuni;
- Nu are un copil care beneficiază sau a beneficiat de măsuri de protecție specială;
- Nu a depus cerere de atestare ca adoptator (cu excepții);
- Nu locuiește cu părinții copilului pentru care se solicită plasamentul (cu excepții);
- Nu a fost asistent maternal căruia i s-a retras atestatul;
- Nu exercită temporar autoritatea părintească pentru copil în absența părinților.
Aceste condiții sunt esențiale pentru a asigura că persoana sau familia care solicită plasamentul unui copil este aptă să ofere îngrijire și un mediu stabil acestuia.
