Pomenirea Sfântului Apostol Bartolomeu
În această lună, pe data de 25, se sărbătorește pomenirea așezării moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu. Acest sfânt a fost ales datorită zelului său în răspândirea creștinismului printre neamuri. Propovăduind numele Domnului, a fost răstignit în Armenia Mare, în Răsărit. Credincioșii din acea vreme au pus sfintele sale moaște într-o raclă de piatră, pe care au mutat-o în Urbanopoli, unde acestea izvorau tămăduiri și aduceau mântuire celor bolnavi.
Văzând aceste minuni, diavolii au decis să distrugă raclele cu sfintele moaște, aruncându-le în mare, inclusiv racla cu moaștele altor patru sfinți mucenici: Papia, Luchian, Grigorie și Acachie. Totuși, moaștele Apostolului Bartolomeu au plutit deasupra apei, traversând adâncurile strâmte ale Elespontului, ajungând în Marea Egee, apoi în Marea Adriatică. Lăsând în stânga insula Sicilia, alături de sfinții mucenici, a ajuns pe insula Liparia. Aici, sfinții mucenici au decis să-l lase pe Apostol să se odihnească în locul ales de el, continuându-și drumul în conformitate cu voința divină.
Papia s-a odihnit în Amila, Luchian în Mesina, Grigorie în Colimna din Calabria, iar Acachie în cetatea Ascalus. După aceasta, Apostolul a apărut episcopului Agaton din Liparia. Acesta, coborându-se la malul mării și văzând minunile, a întrebat: „De unde îți vine această bogăție, Liparia? Apostole, bine ai venit!” Agaton, dorind să așeze racla într-un loc cinstit, a realizat că nu o poate mișca din cauza mulțimii. Dintr-o descoperire divină, a adus o pereche de junice și, legându-le cu o funie, au reușit să mute racla acolo unde voia Apostolul.
Aici, episcopul a construit o biserică în cinstea Apostolului și a așezat moaștele sale ca un adevărat odor. În acea biserică, în fiecare zi se săvârșeau minuni. Trecând mulți ani, în timpul domniei împăratului Teofil, din cauza păcatelor noastre, Agarenii au cucerit cetatea unde se aflau moaștele Apostolului, lăsând insula Liparia nelocuită. Stăpânul cetății Venendului, auzind despre minunile apostolice, s-a îndreptat către sfânt cu o credință arzătoare, chemând marinari din Amalfi și oferindu-le o sumă de bani pentru a aduce acest odor scump.
Stăpânul cetății, aflându-se departe de mare, a trimis episcopul locului împreună cu mulți clerici și credincioși pentru a întâmpina moaștele Apostolului. Odată aduse în cetatea Venendei, moaștele au fost așezate într-un loc cinstit, unde marele Apostol continua să aducă tămăduiri tuturor celor care se aflau acolo, întru slava lui Dumnezeu.
Pomenirea Sfântului Apostol Tit
În aceeași zi se sărbătorește și pomenirea Sfântului Apostol Tit, episcopul Gortinei din Creta, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Fericitul Tit provenea din neamul lui Min, împăratul Cretei, așa cum menționează legiuitorul Zinas, care a scris despre viața sa, pomenită de Apostolul Pavel. Acest fericit Tit, încă din copilărie, a arătat o mare râvnă pentru învățătura elinilor.
Viața Sfântului Tit și a altor Sfinți Părinți
Într-o zi, Sfântul Tit a auzit un glas venind din cer care i-a spus: „Tit, trebuie să ieși din aceste locuri și să-ți mântuiești sufletul, căci învățătura aceasta nu îți va folosi.” După un an de la această revelație, a primit prin vedenie porunca de a citi cărțile evreilor. Astfel, a deschis cartea proorocului Isaia și a citit: „Întoarceți-vă către Mine, ostroave multe; Israel se mântuiește de la Domnul cu mântuire veșnică.”
Între timp, unchiul său, antipatul Cretei, aflat în legătură cu nașterea mântuitoare a Domnului Hristos și minunile săvârșite în Ierusalim și în alte locuri, l-a trimis pe Tit să călătorească acolo, deoarece acesta era iscusit în a asculta, a povesti și a împărtăși cele auzite. Ajuns la Ierusalim, Tit s-a închinat Domnului Hristos și a rămas acolo, martor al minunilor Sale, al patimilor, îngropării și Învierii Sale, dar și al înălțării Sale divine. A fost de asemenea martor al pogorârii Preasfântului Duh asupra Sfinților Apostoli. Crezând, s-a alăturat celor 120 și celor 3000 de oameni care au primit învățătura Apostolului Petru.
Ulterior, Tit a fost hirotonit și trimis împreună cu Apostolul Pavel să învețe și să hirotonească pe cei pe care Pavel îi considera competenți. Au călătorit împreună la Antiohia, Seleucia, Cipru, Salamina, Pafos, apoi au mers la Perga Pamfiliei, Antiohia Pisidiei, Iconia, la casa lui Onisifor, și au continuat la Listra și Derbe, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în toate aceste locuri. După ce Pavel a ajuns stăpân în Creta timp de doi ani, Rustil, cumnatul lui Tit, a venit acolo împreună cu Pavel și Tit, unde au zidit o biserică.
După aceea, au plecat din Creta în Asia și, de acolo, împreună cu Pavel, au ajuns la Roma, unde Tit a rămas până la martiriul lui Pavel, în timpul lui Nero. Apoi s-a întors în Creta, unde a hirotonit episcopi și preoți, strălucind în apostolat, și a adormit în Domnul.
Pomenirea Sfinților Părinți
În aceeași zi, este pomenirea Sfinților Părinți: Mina, Epifanie, Ghenadie și Ioan, arhiepiscopul Constantinopolului. Fericitul Mina a trăit în vremea împăratului Iustinian și a fost preot al Bisericii Sfinte din Constantinopol. Agapet, papa Romei, a venit la Constantinopol și l-a caterisit pe ereticul Antim, care se mutase de la Trapezunta la Constantinopol, hirotonind pe fericitul Mina în locul acestuia. Acesta a condus Biserica cu înțelepciune și a îngrijit turma sa, înainte de a se muta la Domnul. Sfinții menționați mai sus sunt cinstiți în preasfânta biserică mare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
