Pomenirea Cuvioșilor Macarie Egipteanul și Macarie Alexandrinul
În această lună, pe data de nouăsprezece, este celebrată pomenirea cuvioșilor părinți Macarie Egipteanul și Macarie Alexandrinul. Sfântul Macarie Egipteanul a fost dedicat vieții pustnicești încă din copilărie, fiind cunoscut pentru faptele sale bune și pentru iubirea sa față de viața virtuoasă. Această dedicare i-a permis să devină un adevărat locaș al Duhului Sfânt, având o răbdare remarcabilă în nevoințele sale, ceea ce i-a conferit puterea de a alunga demonii.
Pe lângă darul de a îndepărta duhurile necurate, Macarie poseda și abilitatea de a prezice evenimentele, fiind un făcător de minuni. La insistențele arhiereului de atunci, el a fost hirotonit preot, arhiereul dorind să nu ascundă lumina sub obroc, ci să se sfințească prin atingerea lui. După primirea preoției, Macarie a intensificat nevoințele sale, săpând o hrubă sub pământ ce se întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, unde și-a creat o peșteră pentru a se ascunde de vizitatori. De fiecare dată când era căutat, el se retrăgea în hrubă, făcându-se nevăzut.
În ceea ce privește hrana, viața sa de înfrânare era atât de desăvârșită încât trupul său dădea mărturie despre aceasta. Odată, un eretic, stăpânit de demonul îngâmfării, a venit la el negând învierea morților; Macarie a reacționat prin învierea unui mort, demonstrând astfel puterea lui divină. El a explicat că există două categorii de demoni: unul care luptă cu oamenii prin patimi și altul, al îngâmfării, care îi conduce pe oameni spre rătăcire, fiind folosit de Satan pentru a-i atrage pe fermecători și eretici.
Macarie a prezis, de asemenea, pedeapsa divină asupra unui ucenic care nu se pocăia și ascundea lucrurile săracilor, iar acesta s-a îmbolnăvit de lepră. Prin darul său, a reușit să îndrepte un monah, Teopempt, care fusese înșelat de diavol, și a auzit glasul unui preot idolatr dintr-o tigvă uscată, afirmând că prin rugăciunile lui, cei din iad sunt ușurați. A profețit distrugerea așezămintelor călugărești de la Skit și a înviat un mort pentru a dezvălui unde a ascuns averea unor oameni, dându-i apoi din nou somnul morții.
După o viață plină de fapte minunate, Macarie Egipteanul a părăsit această lume la o vârstă înaintată, trăind până la nouăzeci de ani.
Macarie Alexandrinul – Preot al Chiliilor
Sfântul Macarie Alexandrinul a fost preot al așezămintelor călugărești cunoscute sub numele de Chilii. El s-a distins prin liniște și răbdare, realizând fapte mărețe și minuni. Marele Antonie s-a mirat de faptele sale, afirmând: „Iată, Duhul Sfânt S-a odihnit întru tine, și vei fi mai departe moștenitor al faptelor mele bune”. Macarie era plin de râvnă pentru orice faptă duhovnicească remarcabilă și se străduia să o imite, îndeplinindu-le cu sârguință.
Viața Sfântului Macarie
În perioada Postului Mare, monahii de la Tabenisi au decis să se abțină timp de șapte ani de la mâncarea alimentelor gătite, optând doar pentru verdețuri crude și legume muiate. Sfântul Macarie, cunoscut pentru asprimile sale, s-a străduit să elimine și somnul din viața sa, petrecând douăzeci de zile și nopți fără a se adăposti, expunându-se atât căldurii zilei, cât și frigului nopții.
Într-o zi, fiind asaltat de demonul desfrânării, s-a retras într-un pustiu îndepărtat, unde a stat complet dezbrăcat timp de șase luni. În această perioadă, a fost înțepat de țânțari mari, care i-au umplut corpul de bășici. La întoarcerea în chilia sa, cei care l-au văzut nu l-au recunoscut decât după voce, deoarece aspectul său se asemăna cu cel al leproșilor.
Într-o altă întâmplare, în timp ce săpa un puț, un șarpe veninos l-a atins. Macarie, apucându-l, l-a omorât, exclamând: „Nefiind trimis de Dumnezeu, cum ai avut curajul să te atingi de mine?” De asemenea, a intrat în Mănăstirea Tabenisioților, purtând haine obișnuite, pentru a observa modul de viață al călugărilor. Cu ocazia Postului Mare, a observat că frații aveau obiceiuri diferite: unii mâncau în fiecare seară, alții la intervale de două, trei sau cinci zile, iar unii stăteau în picioare toată noaptea și se apucau de muncă a doua zi.
Macarie, udând mlădițe de finic, a stat într-un colț timp de patruzeci de zile, fără a gusta pâine sau apă, neîngenunchind, neșezând și neculcându-se. Singura sa hrană a fost o mică porție de varză crudă, pe care o consuma duminica. O altă întâmplare remarcabilă din viața sa s-a petrecut când, stând în curte și învățând pe alții, o hienă a intrat și a lăsat la picioarele lui un pui orb. Macarie a suflat asupra ochilor puiului, care a început să vadă. Hiena, recunoscătoare, a luat puiul și a plecat.
În dimineața următoare, hiena a revenit cu o piele de oaie pentru sfânt, care a refuzat să accepte acest dar, spunând: „Eu nu primesc lucruri nedrepte.” Hiena, plecându-și capul, a părăsit curtea. De asemenea, Macarie a avut viziuni în care a observat diavolul purtând diverse înșelăciuni, înfășurate în haine zdrențuite, care păreau a fi închise în mici tigvulițe.
De statură mică, slab și cu un aspect neobișnuit, având doar câteva fire de păr pe buze și în vârful bărbii, Macarie a trăit o viață de asceză în pustie, ajungând la o vârstă înaintată. La finalul vieții, s-a mutat către Domnul.
Pomenirea Sfintei Eufrasia
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Sfintei Eufrasia, o muceniță originară din cetatea Nicomidiei, care a trăit în timpul împăratului Maximian. Provenind dintr-o familie de renume, Eufrasia era cunoscută pentru înțelepciunea și virtutea sa. Refuzând să jertfească demonilor, a suferit torturi severe. Persistând în credința sa, a fost dată unui bărbat barbar, menit să o batjocorească. Cu toate acestea, Eufrasia l-a înșelat pe acesta, promițându-i o doctorie care îl va proteja de loviturile săbiilor și de atacurile inamicilor, demonstrându-și astfel tăria și determinarea.
Pomenirea Sfinților din 10 ianuarie
În această zi, se rememorează un incident tragic în care o muceniță a fost provocată de un barbar să-și încerce sabia pe gâtul ei, susținând că acesta nu va fi atins de lovituri. Crezând cuvintele ei, barbarul a lovit cu putere, tăind astfel capul acestei mucenițe.
De asemenea, în această zi, se celebrează aducerea moaștelor Sfântului Grigorie Teologul în biserica Sfinților Apostoli, un moment important în tradiția ortodoxă.
Totodată, se amintește de minunile săvârșite de Sfântul Vasile cel Mare în Niceea, când, prin rugăciune, a deschis ușile bisericii sobornicești, oferind-o astfel în grijă ortodocșilor.
În această zi, se comemorează și pe Cuviosul Meletie Valisiotul Mărturisitorul, care a trăit în jurul anului 1203. De asemenea, se aduce omagiu Sfântului Marcu Eugenicul din Efes, recunoscut ca apărător al Ortodoxiei, precum și Sfântului Arsenie, arhiepiscopul Cherchirei, care a trecut la cele veșnice în pace.
Prin rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
