Pomenirea Sfinților Mucenici Chir și Ioan
În ultima zi a acestei luni, este marcată memoria Sfinților făcători de minuni și doctori fără de arginți, Chir și Ioan. Acești sfinți mucenici au trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian. Chir provenea din Alexandria, în timp ce Ioan era din Edesa. În perioada prigoanei împotriva creștinilor, Chir s-a retras către mare, în zona cunoscută sub numele de sânul Arabiei, unde a luat călugăria și a găsit un loc de trai. Ioan, aflând de minunile săvârșite de Chir, care vindeca diverse boli, s-a îndreptat spre Ierusalim și, ulterior, către Alexandria pentru a-l întâlni pe Chir, unde au început să trăiască împreună.
În timp ce locuiau acolo, au auzit despre arestarea unei femei pe nume Atanasia, împreună cu cele trei fiice ale sale: Teodota, Teoctista și Eudoxia, datorită credinței lor în Hristos. Sfinții erau îngrijorați că aceste femei ar putea ceda în fața torturilor, așa că s-au dus să le încurajeze să rămână ferme în credință. Din această cauză, și ei au fost capturați, iar după multe suferințe, au fost executați prin decapitare, alături de Atanasia și fiicele ei.
Pomenirea altor Sfinți Mucenici
În aceeași zi, se face pomenirea Sfintei mucenițe Atanasia și a celor trei fiice ale sale. De asemenea, sunt comemorați și Sfinții mucenici Victorian, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion și Papia, toți din Corint. Acești sfinți au fost capturați în timpul domniei împăratului Deciu, în anul 250, și, fiind aduși în fața guvernatorului Tertius, au suferit diverse torturi înainte de a-și încheia viața. Victorin, Victor și Nichifor au fost zdrobiți în piuă, Claudie a murit după ce i-au fost amputate membrele, Diodor a fost ars, Serapion a fost decapitat, iar Papia a fost înecată în mare.
Pomenirea Sfintei Mucenițe Trifina
Tot în această zi, se pomenește și Sfânta muceniță Trifina, originară din cetatea Cizicului, situată în Helespont. Fiica unui senator pe nume Anastasie și a unei mame creștine, Trifina a mărturisit credința în Hristos fără a fi constrânsă de cineva, alegând să se prezinte singură la judecată. Ea a denunțat idolatria și a îndemnat pe toți să renunțe la deșertăciuni, rugându-se pentru întoarcerea acestora către credință. Din această cauză, a fost supusă la torturi de către dregătorul Chesarie. În final, a fost dată pe mâna fiarelor, însă acestea nu au atacat-o. Totuși, un taur a lovit-o cu coarnele, provocându-i moartea. Tradiția spune că, de la locul unde i-a fost vărsat sângele, a izvorât o fântână cu apă curată, din care, dacă beau femeile care aveau dificultăți în a alăpta, laptele revenea imediat. Acest efect benefic s-a observat și la animalele de parte femeiască care, consumând din apa aceea, își recăpătau laptele.
Pomenirea Sfântului Noului Mucenic Hie Ardunul
În aceeași zi, este comemorat și Sfântul noului mucenic Hie Ardunul, care a suferit pentru credință.
Mărturisirea din Calamata
În anul 1686, în orașul Calamata din Peloponez, a avut loc un eveniment semnificativ, marcat de o mărturisire importantă. Aceasta a fost însoțită de un sacrificiu solemn, care s-a consumat prin foc. Credincioșii au fost profund implicați în acest moment, aducând rugăciuni sfinte pentru a invoca mila divină.
Aceste rugăciuni au fost rostite cu speranța de a obține ajutorul și mântuirea de la Dumnezeu. Această tradiție continuă să fie o parte esențială a credinței și spiritualității comunității din acea zonă.
