Întâmpinarea Domnului: Sărbătoare de mare semnificație
În data de 2 februarie, este celebrată Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos, un moment crucial din viața Sa pământească, când dreptul Simeon L-a primit în brațele sale. Această zi este marcată de Biserică ca un eveniment deosebit, conform relatărilor din Evanghelia lui Luca (2:22-40).
La patruzeci de zile după nașterea Sa, Pruncul Iisus a fost dus la Templul din Ierusalim, un loc central pentru viața religioasă a poporului israelit. Conform Legii lui Moise (Levitic 12:2-8), o femeie care a născut un băiat nu avea voie să intre în Templu timp de patruzeci de zile. La finalul acestei perioade, mama se prezenta cu fiul pentru a aduce o jertfă de purificare, de obicei un miel sau un porumbel. Deși Preasfânta Fecioară Maria nu avea nevoie de purificare, deoarece L-a născut pe Izvorul Sfințeniei fără stricăciune, a ales să se supună Legii cu smerenie.
În acea vreme, în Ierusalim trăia dreptul Simeon, care fusese proorocit că nu va muri până nu va vedea Mesia. Prin voința divină, el a mers la Templu în momentul în care Fecioara Maria și Sf. Iosif au adus Pruncul pentru a împlini Legea. Simeon, plin de bucurie, L-a luat pe Iisus în brațe și, mulțumind Domnului, a pronunțat cuvintele care sunt recitate la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.” (Luca 2:29-32).
De asemenea, Simeon i-a spus Sfintei Fecioare că acest Prunc este destinat atât pentru căderea, cât și pentru ridicarea multora din Israel și că prin sufletul ei va trece o sabie, astfel încât să se descopere gândurile din multe inimi (Luca 2:34-35).
În Templu se afla și proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel, care nu se depărta de Templu, slujind cu post și rugăciuni zi și noapte. Când a venit în acel moment, ea a lăudat pe Dumnezeu și a vorbit despre Prunc tuturor celor care așteptau mântuirea în Ierusalim (Luca 2:37-38).
În iconografia sărbătorii, proorocița Ana ține un pergament pe care este scris: „Acest Prunc a adus cerul și pământul.” Înainte de nașterea lui Hristos, drepții din vechime trăiau cu speranța venirii Mesiei. Dreptul Simeon și proorocița Ana, ultimele simboluri ale credinței din Legea Veche, au fost considerați demni de a-L întâmpina pe Mântuitorul la Templu.
Întâmpinarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători ale creștinismului, având slujbe dedicate acestei zile, redactate de sfinți episcopi precum Metodie din Patara, Chiril al Ierusalimului, Grigorie Teologul, Amfilohie din Iconium, Grigore de Nyssa și Ioan Hrisostom. Deși sărbătoarea are origini antice, ea a început să fie celebrată cu o mai mare solemnitate abia din secolul al VI-lea.
În anul 528, în timpul împăratului Iustinian, un cutremur devastator a avut loc în Antiohia, urmat de alte calamnități. Aceste evenimente au dus la o intensificare a credinței și a rugăciunii în rândul credincioșilor.
Epidemia de ciumă din Constantinopol și sărbătoarea Întâmpinării Domnului
În anul 541, orașul Constantinopol a fost devastat de o epidemie de ciumă, care a dus la moartea a mii de oameni zilnic. În această perioadă de suferință profundă, comunitatea a început să organizeze slujbe speciale, cunoscute sub numele de litii, pentru a cere izbăvirea de acest rău. Aceste slujbe au avut un impact semnificativ, iar ciuma a încetat în timpul sărbătorii Întâmpinării Domnului. În semn de recunoștință față de Dumnezeu, celebrarea acestei sărbători a fost înălțată la un rang mai înalt.
Imnografi și tradiții religioase
Mai mulți imnografi ai bisericii au contribuit la îmbogățirea acestei sărbători prin imnurile lor. Dintre cei mai notabili se numără Sf. Andrei Criteanul din secolul al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului din secolul al VIII-lea și Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului din secolul al IX-lea.
Icoana Maicii Domnului și simbolismul său
În această zi, este cinstită și icoana Maicii Domnului, cunoscută sub denumirile „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeția lui Simeon”. În această reprezentare, Maica Domnului apare fără Pruncul Iisus și este străpunsă de șapte săbii: trei din partea stângă, trei din dreapta și una din jos. O icoană similară, numită „Cele șapte săbii”, care se sărbătorește pe 13 august, ilustrează trei săbii din stânga și patru din dreapta. Icoana „Profeția lui Simeon” simbolizează împlinirea profeției rostite de dreptul Simeon, conform căreia „și prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2:35).
Pomenirea sfinților mucenici
În această zi, se face și pomenirea sfântului mucenic Agatador, care, în tinerețe, a fost dus în fața stăpânitorului cetății Tiana. Acolo, datorită mărturisirii sale de credință în Hristos, a suferit numeroase chinuri, reușind în cele din urmă să-și ofere sufletul lui Dumnezeu. De asemenea, se comemorază sfântul noul mucenic Iordan din Trapezunt, care a suferit martiriul în Constantinopol în anul 1650, precum și sfântul noul mucenic Gavriil, care a fost martirizat în același oraș în anul 1676.
Cu ajutorul rugăciunilor acestor sfinți, cerem milă și mântuire. Amin.
