Marin Iancu Nicolae: Viața unui scriitor nevăzător
Marin Iancu Nicolae s-a născut pe 28 mai 1907, în Constanța. La vârsta de doar 11 ani, a suferit un accident tragic din cauza unor explozibili, care l-a lăsat nevăzător.
În ciuda dificultăților, a început să creeze povești captivante pentru copiii care îi făceau companie. Aceste narațiuni au fost observate de un jurnalist de la publicația „Dobrogea Jună”, care le-a solicitat copiilor să-și consemneze poveștile pentru a fi publicate în ediția de sâmbătă a ziarului.
Prima sa poveste publicată a fost „Muntele”, o mărturisire care a marcat începutul carierei sale literare.
Marin Iancu Nicolae a dezvoltat un sistem personal de scriere, îndoind hârtia și scrijelind literele, adaptându-se astfel nevoilor sale.
Literatura sa a fost predominant destinată copiilor, iar el a colaborat cu articole, povești și piese scurte de teatru pentru mai multe ziare din Constanța, inclusiv „Dobrogea nouă” și „Litoral”. A fost distins cu o diplomă pentru cei mai buni scriitori în sistemul Braille, premiu obținut la New York.
Printre lucrările sale se numără volumele: „Focosul” (1958), „După negură, soare…” (1963), „Bunicuța poveștilor” (1968), „Răpirea elefantului cârn” (1970), „Pegas” (1978), „Flori de pădure” (1982), „Azura” (1984) și „Făurarul basmelor în țara prichindeilor” (1989).
De asemenea, Iancu Nicolae s-a dedicat și traducerii operelor din literatura turcă și rusă.
Scriitorul a trecut în neființă pe 16 februarie 1991, la vârsta de 83 de ani.
