Maximilian Manolescu: Un Aviator Legendă din România Interbelică
Maximilian Manolescu, una dintre cele mai emblematice figuri ale aviației române din perioada interbelică, s-a născut la Constanța pe 22 decembrie 1902. Pregătirea sa în domeniul aviatic a început în 1923, când s-a alăturat Centrului de Instrucție al Aeronauticii Române din Tecuci.
După ce și-a demonstrat abilitățile de pilot, Manolescu a rămas la centru ca instructor de zbor, colaborând cu Petre Ivanovici. În 1924, cei doi au participat la un stagiu de trei luni dedicat zborului acrobatic, desfășurat pe avioane Spad-13 și Nieuport în Galați, sub îndrumarea lt. Traian Pâclea.
Maximilian Manolescu a fost activ în numeroase demonstrații de acrobație aeriană, făcând parte din formația Dracii Roșii. În 1933, el a luat parte la primul raid aviatic românesc în Africa, alături de locotenent-comandorul Alexandru Cernescu, căpitanul George Davidescu, Mihail Pantazi, Petre Ivanovici și Dumitru Ploeșteanu.
Traseul acestui raid a inclus orașe precum Istanbul, Adana, Alep, Damasc și Cairo, având o distanță totală de 10.500 km. Din păcate, datorită unei ploi torențiale în Malakal, raidul a fost întrerupt, iar piloții s-au întors acasă.
Cariera în Aviație și Provocările Războiului
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Manolescu ocupa funcția de pilot-șef la școlile militare de aviație de la Popești-Leordeni și Alexandria. De asemenea, a contribuit la Industria Aeronautică Română din Brașov. În calitate de pilot de elită al LARES, el a fost, de asemenea, pilotul personal al lui Ion Antonescu.
După încheierea războiului, a continuat să lucreze ca pilot-șef la TARS. În septembrie 1947, a fost arestat sub suspiciunea de trafic de valută și bijuterii, dar nu au fost suficiente dovezi pentru a-l condamna, astfel că a fost eliberat. La scurt timp după aceea, a fost prins în timpul pregătirilor pentru o evaziune. Deși toți cei implicați au fost arestați, Manolescu a reușit să evadeze și a părăsit țara, stabilindu-se în Franța.
Moștenirea unui Aviator
În Franța, Maximilian Manolescu a continuat să își desfășoare activitatea aviatică și a fost onorat cu Legiunea de Onoare. S-a retras din activitate în 1964, la vârsta de 62 de ani, având o carieră impresionantă de 30.000 de ore de zbor și pilotând peste 70 de tipuri de avioane. A fost considerat unul dintre cei mai longevivi piloți, zburând timp de 41 de ani, contrazicând astfel prognoza medicului Victor Anastasiu, care estimase că va pilota doar doi ani din cauza problemelor de sănătate.
Maximilian Manolescu a decedat pe 30 august 1985, la Paris, lăsând în urmă o moștenire deosebită în istoria aviației românești.
