Ziua Academiei Române
Ziua Academiei Române este celebrată anual pe 4 aprilie, dată la care, în anul 2000, prezidiul instituției a decis să marcheze această zi prin organizarea „Zilei Porților Deschise”. Academia Română reprezintă cea mai înaltă autoritate în domeniul științei și culturii din România, fiind înființată pe 1 aprilie 1866 sub numele de Societatea Literară Română. Ulterior, aceasta a devenit Societatea Academică Română pe 1 august 1867, iar în 1879 a primit denumirea actuală de Academia Română.
Conform statutului său, Academia are ca obiectiv principal cultivarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii, cercetarea istoriei naționale și explorarea principalelor domenii științifice. Printre cele mai notabile lucrări academice se numără Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academic și Tratatul de istoria românilor. Academia Română poate avea, conform regulilor sale, un număr maxim de 181 de membri titulari și corespondenți, precum și 135 de membri de onoare, dintre care cel mult 40 pot fi din România.
Contextul istoric al înființării Academiei
La mijlocul secolului al XIX-lea, în plin proces de formare a statului național român, societatea și cultura românească necesitau o modernizare profundă și reforme menite să impulsioneze progresul cultural și științific. Academiile, în sensul tradițional, existau încă din secolul al XVI-lea, fiind înființate atât în Țara Românească (București, circa 1689) cât și în Țara Moldovei (Iași, 1707), care ulterior s-au transformat în primele universități românești. Înainte de înființarea Academiei Române, au fost create mai multe societăți culturale, cum ar fi cele de la Brașov (1821), București (1844) și Cernăuți (1862), care au promovat ideea constituirii unui institut central pentru reunirea personalităților culturale de marcă ale României, inspirându-se din modelele academiilor occidentale.
Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859 și programul de reforme care a urmat au creat condițiile favorabile pentru realizarea ideii de înființare a unui for cultural de prestigiu. Intelectualii români au perceput că unitatea politică nu poate fi realizată fără o unitate culturală. Ioan Maiorescu a propus, în 1860, crearea unei societăți academice menite să concentreze activitatea erudiților români în favoarea culturii limbii și scrierii istoriei naționale. Deși proiectul său nu a fost concretizat, fiul său, Titu Maiorescu, a jucat un rol important în înființarea noii academii.
