Meșteșugul olăritului la Horezu
Olaritul practicat în Horezu, județul Vâlcea, a început să se dezvolte începând cu secolul al XVIII-lea, odată cu înființarea Mănăstirii Hurezi de către Constantin Brâncoveanu. Conform specialiștilor din domeniu, acest centru de olărit a avut o producție continuă și prolifică de vase, meșteșugul fiind transmis de-a lungul generațiilor până în zilele noastre.
Colecția de ceramică a Muzeului de Artă Populară
În cadrul Muzeului de Artă Populară se regăsesc lucrări de ceramică realizate de meșteri renumiți din Horezu, precum familiile Ogrezeanu, Giubega, Țambrea, Vicșoreanu și Iorga. Un exemplu remarcabil este o farfurie denumită local „taier”, creată de meșterul Victor Vicșoreanu (1927-1993), un artist apreciat în domeniul ceramicii populare românești.
Materiale și tehnici utilizate
Pentru realizarea acestei farfurii, au fost folosite diverse materiale și tehnici, inclusiv lut, angobă, coloranți minerali, smalț, frământat prin călcare, modelat la roată, angobat, pictat cu cornul, jirăvit cu gaița și smălțuit, urmat de arderea oxidantă.
Decorul farfuriei
Decorul farfuriei include patru troițe dispuse axial și patru heruvimi, cu o tratare grafică ce îmbină elemente etnografice, evidențiind modul în care sunt reprezentate catrințele alese și învărgate. Pe verso, în pasta umedă a lutului, se află amprentată ștampila cu numele meșterului Vicșoreanu și cu denumirea centrului de olărit Horezu.
Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO
Ceramica românească din Horezu a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO în anul 2012, subliniind importanța și valoarea acestui meșteșug tradițional.
