Pomenirea Sfântului Sfințit Martir Vavila
În această lună, pe data de patru, se face pomenirea Sfântului Sfințit Martir Vavila, arhiepiscopul Antiohiei, alături de cei trei prunci care au murit prin sabie. Ieromartirul Vavila, împreună cu tinerii Urban, Prilidjan, Epoloniu și mama lor, Cristodula, au suferit martiriul în timpul domniei împăratului Decius, între anii 249 și 251.
În perioada în care se afla în Antiohia, împăratul a organizat un festival grandios în cinstea zeilor păgâni. În același timp, Sfântul Vavila, episcopul temător de Dumnezeu, celebra Sfânta Liturghie și se ruga pentru comunitatea sa, îndemnând-o să persevereze în credință, în ciuda suferințelor.
Aflând despre abominabilele practici de închinare la idoli, împăratul, dorind să pătrundă în tainele Sfintei Biserici, a decis să viziteze biserica. Episcopul, auzind vestea, a ieșit să-l întâmpine și a blocat intrarea, refuzând să permită profanarea locașului sfânt. În încercarea de a se apropia de ușile bisericii, împăratul a fost împins înapoi de Sfântul Vavila, care a reușit astfel să-l determine să renunțe la planurile sale. Temându-se de o posibila răscoală dintre creștini, împăratul a decis să nu acționeze imediat.
În ziua următoare, furios, Decius a ordonat incendierea templului creștin și a cerut ca Episcopul Vavila să fie adus în fața sa. Când a fost întrebat de ce refuză să respecte autoritatea imperială, Vavila a răspuns: „Oricine se ridică împotriva lui Dumnezeu și vrea să pângărească lăcașul său nu merită respect și devine dușman al lui Dumnezeu”.
Împăratul a cerut să se închine idolilor pentru a ispăși jignirea, amenințându-l cu execuția în cazul refuzului. Constatând că episcopul era hotărât să rămână fidel credinței, Decius a ordonat ca Vavila să fie legat în lanțuri grele și umilit prin cetate. Sfântul martir a răspuns cu demnitate: „Împărate, aceste lanțuri sunt pentru mine la fel de onorabile precum coroana ta imperială; suferința pentru Hristos este ușor de acceptat, iar moartea în numele Regele Nemuritor este la fel de plăcută ca viața ta”.
Alături de Episcopul Vavila se aflau trei tineri care nu l-au părăsit în momentele dificile. Întrebând cine sunt aceștia, împăratul a aflat că sunt „copiii duhovnicești” ai episcopului, crescuți în pioșenie și educați în cultură. Vavila le-a sugerat împăratului să-i pună la încercare pentru a-i evalua credința.
Împăratul a încercat să-i convingă pe tineri și pe mama lor, Hristodula, să renunțe la Hristos, dar toate încercările sale au fost zadarnice. În cele din urmă, copleșit de furie, a ordonat ca fiecare dintre ei să fie biciuit.
Martiriul Sfântului Vavila și al Ucenicilor săi
Într-un context de persecuție, s-au înregistrat fapte de o curaj ieșit din comun, în care martirii au suferit diverse torturi. Primul a suportat douăsprezece lovituri, al doilea zece, iar al treilea șapte. În ciuda amenințărilor, tortionarul a declarat episcopului că acei copii renunțaseră la Hristos, însă această minciună a fost rapid demascată.
Ulterior, tortionarul a ordonat ca toți martirii să fie legați de un copac și să fie arși de vii. Cu toate acestea, curajul neclintit al sfinților a determinat, în cele din urmă, împăratul să-i condamne la moarte prin decapitare. Tot în acea zi, se pomenește și de Sfântul Vavila, dascălul din Antiohia, împreună cu optzeci și patru de copii care au fost omorâți prin sabie.
Persecuția împotriva creștinilor
În vremea domniei lui Maximian, în Nicomidia, creștinii erau nevoiți să se ascundă din cauza persecuțiilor împotriva lor. Unul dintre cei care s-au adresat împăratului a spus: „Împărate, un bătrân, pe nume Vavila, se află într-o încăpere ascunsă și învață copiii celor necredincioși să nu cinstească zeii, ci pe Cel răstignit.” Imediat, împăratul a trimis soldați pentru a-l aduce pe Vavila și ucenicii săi în fața sa.
Împăratul l-a întrebat pe Vavila de ce nu se închină zeilor, la care sfântul a răspuns că zeii păgânilor sunt demoni, iar Dumnezeul creștinilor a creat cerurile. Această afirmație l-a înfuriat pe împărat, care a poruncit ca Vavila să fie bătut cu pietre pe față, pe corp și pe membre, provocându-i suferințe insuportabile. După ce i-au fost zdrobite toate articulațiile, i-au pus legături grele și l-au întemnițat.
Încercările ucenicilor
Ulterior, au fost aduși și cei optzeci și patru de copii, atât băieți cât și fete. Împăratul a încercat să-i convingă cu vorbe seducătoare, însă aceștia nu au cedat, întorcându-se unii către alții. Observând lipsa de reacție, împăratul a ales zece dintre cei mai mari ca vârstă și le-a spus că, dacă se supun poruncilor lui și fac jertfă zeilor, vor fi răsplătiți cu bunătăți. Amonie și Donat au replicat că, fiind creștini, nu pot jertfi demonilor.
Împăratul, frustrat, a ordonat să fie bătuți, iar apoi s-a întors către ceilalți copii și le-a spus să jertfească, pentru a evita pedeapsa. Răspunsul lor a fost clar: „Suntem creștini și nu vom jertfi; ci anatema să fii tu și zeii tăi.” În urma acestui refuz, au fost bătuți și întemnițați, supuși la diverse torturi, inclusiv la foame.
Execuția finală
În ziua următoare, împăratul a ordonat spânzurarea dascălului și a început să-i interogheze pe copii, întrebându-i dacă se leapădă de Hristos și de învățăturile lui. Văzând că niciunul nu cedează, a hotărât să le taie tuturor capetele, inclusiv dascălului. Sfântul Vavila, împreună cu cei optzeci și patru de ucenici ai săi, s-au îndreptat spre locul de execuție, cântând cu credință și curaj, demonstrând astfel devotamentul lor față de credința în Hristos.
Pomenirea Sfinților și Istorii Sacre
În această zi se sărbătorește martiriul Sfântului Vavila, care a fost decapitat conform poruncii împăratului, iar împreună cu el au fost uciși și pruncii. Credincioșii, cu devotament, au luat moaștele acestuia pe ascuns, punându-le într-o corabie și transportându-le la Bizanț. Acolo, au fost așezate în trei sicrie, în partea de miază-noapte, în apropierea unui sat numit Moni, aducând laudă și mulțumire lui Dumnezeu pentru acest gest.
De asemenea, în această zi se face pomenirea Sfinților Teotim și Teodul, care, fiind slujitori ai lui Hristos, au suferit martiriul, sfârșindu-și viața în flăcări din credință. Totodată, se aduce aminte și de Sfântul Prooroc Moise, care a trecut la cele veșnice în liniște. Moise s-a născut în Egipt, fiind salvat din ape de fiica lui Faraon, care l-a crescut ca pe propriul său fiu, învățându-l toate tainele înțelepciunii egiptene.
La vârsta de patruzeci de ani, Moise a ucis un egiptean care maltrata un evreu, iar din teama de represalii a fugit în ținutul Madiam. Acolo, a luat de soție pe Semfora, fiica lui Iotor, iar Dumnezeu i s-a arătat în mijlocul unui rug aprins. După patruzeci de ani petrecuți în Madiam, Moise a fost chemat de Dumnezeu să se întoarcă în Egipt pentru a elibera poporul evreu din sclavie și a-i îndruma să aducă jertfe lui Dumnezeu. Deoarece Faraon nu a fost de acord cu cererea sa, Moise a adus asupra Egiptului zece plăgi, iar după aceasta, cu ajutorul divin, a scos poporul din țară, îmbogățindu-l cu aur și argint, și conducându-l prin Marea Roșie, unde a primit Legea de la Dumnezeu.
Din păcate, Moise a supărat pe Dumnezeu prin necredință și a murit pe munte, având o vârstă de 120 de ani, cu 1485 de ani înainte de venirea lui Hristos.
În aceeași zi se sărbătorește și Sfânta Ermiona, una dintre fiicele Apostolului Filip. Acesta, cunoscut pentru botezul famenului din Candachia, a avut patru fiice, considerate proorocițe și fecioare. Ermiona și sora sa Eutihia s-au îndreptat către Asia pentru a căuta pe Sfântul Ioan Teologul, însă, neavând succes, l-au întâlnit pe Petronie, ucenicul Apostolului Pavel, de la care au primit învățătură.
Ermiona s-a dedicat artei medicale, ajutând multe persoane prin vindecări, invocând numele lui Hristos. Totuși, când împăratul Traian a început campania împotriva perșilor, a aflat despre credința ei și a încercat să o îndepărteze de Hristos prin diferite ispite. Deoarece Ermiona a refuzat să cedeze, a fost supusă la bătăi severe. Văzându-l pe Domnul în fața ei, în chipul lui Petronie, a înfruntat cu neclintire suferința, considerând-o neînsemnată.
Impresionat de tăria ei, împăratul a hotărât să o elibereze. Astfel, Ermiona a deschis un adăpost pentru oaspeți în Asia, unde a continuat să ajute oamenii atât pe plan fizic, cât și spiritual, aducând slavă lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții sale. După moartea lui Traian, când a devenit împărat Adrian, acesta, aflând despre faptele Sfintei Ermiona, a dorit să o aducă înaintea sa pentru a o interoga.
Povestea Sfintei Mucenice și a Martirilor din Credință
Într-o epocă de persecuție, o sfântă a fost adusă înaintea împăratului, care dorea să-i afle originea și credința. Răspunzând cu smerenie, sfânta a declarat că Domnul Hristos cunoaște totul despre ea. Împăratul, însă, a poruncit să fie dezbrăcată de hainele sale și să fie lovită fără milă, cerându-i să răspundă cu umilință la întrebările sale. Astfel, a fost supusă la chinuri dure, inclusiv la băi în smoală, dar a rămas nevătămată.
După aceste încercări, sfânta a avut o viziune în care s-a îndreptat către marele zeu Iraclie. Împăratul, bucuros de această mărturisire, a poruncit să fie dusă în capistea idolilor. În momentul în care ea a înălțat o rugăciune către Dumnezeu, un tunet a răsunat din cer, iar idolii din capiste au căzut și s-au făcut pulbere. Sfânta a ieșit apoi și i-a spus împăratului să intre în capiste pentru a vedea distrugerea zeilor săi.
Impresionat de cele întâmplate, împăratul a ordonat să i se taie capul sfintei și să fie dus afară din cetate. Teodul și Timotei, două personaje care au luat parte la aceasta, au încercat să se împotrivească, dar mâinile lor s-au uscat. Rugându-se sfintei și având credință în Iisus Hristos, s-au însănătoșit, cerându-i să se roage pentru ei.
În cele din urmă, sfânta a murit în pace, iar moaștele ei au fost strânse de credincioși și așezate în Efes, într-un loc de cinste, pentru slava Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh.
Pomenirea altor Sfinți Mucenici
În aceeași zi, se sărbătoresc și Sfinții Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor, Amian și Iulian, provenind din satul Candaveu. Acești sfinți au suferit multe chinuri din porunca lui Maximian și au fost aruncați într-o baie fierbinte. Totuși, prin intervenția unui înger, au reușit să scape, dar au fost capturați din nou, iar picioarele lor au fost tăiate cu unelte ascuțite, sfârșind în flăcări.
De asemenea, se pomenește și de Sfinții Mucenici Ermiona, Haritina, Eutihia, Petronie, Zarvil, Tatuil și Veveea, care au trăit în timpul împăratului Adrian. Tatuil, care era preot al idolilor, a fost convertit la credință printr-un episcop. Din această cauză, a fost aspru pedepsit de domnitorul Avgar, dar, în cele din urmă, a fost ucis cu sabia, împreună cu sora sa, Veveea.
Cu ajutorul rugăciunilor lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.
