Divorțul și animalele de companie: Ce se întâmplă cu ele?
Divorțul nu înseamnă doar o separare fizică și emoțională a partenerilor, ci implică și împărțirea bunurilor acumulate în timpul căsniciei. O întrebare frecvent întâlnită în aceste situații este: ce se întâmplă cu animalele de companie în cazul divorțului?
Statutul juridic al animalelor de companie
În conformitate cu legislația în vigoare, animalele de companie sunt clasificate ca bunuri mobile. Conform Codului Civil, bunurile care nu sunt considerate imobile sunt definite ca bunuri mobile. Astfel, animalele de companie, care nu au o așezare fixă și pot fi mutate, se încadrează în această categorie.
Împărțirea bunurilor la divorț
Împărțirea bunurilor în urma divorțului se realizează în funcție de regimul matrimonial ales de cuplu la momentul căsătoriei. Codul Civil prevede trei tipuri de regimuri: comunitatea legală, separația de bunuri și comunitatea convențională. Fiecare dintre acestea are reguli specifice privind administrarea și împărțirea bunurilor.
- Comunitatea legală: Bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin proprietatea comună a soților, iar orice dispoziție asupra acestora necesită acordul ambelor părți.
- Separația de bunuri: Fiecare soț păstrează dreptul de proprietate exclusiv asupra bunurilor proprii, însă ambii soți sunt responsabil pentru cheltuielile comune ale căsătoriei.
- Comunitatea convențională: Aceasta permite soților să modifice regulile comunității legale printr-o convenție matrimonială, oferind oportunitatea de a include clauze specifice.
Atunci când căsătoria se încheie prin divorț, bunurile sunt împărțite conform regimului matrimonial ales, fie prin acord amiabil, fie prin instanță. Este important de menționat că acțiunea de partaj este, în general, imprescriptibilă, putând fi inițiată oricând de către soți.
Ce se întâmplă cu animalele de companie în cadrul partajului?
Animalele de companie, fiind considerate bunuri mobile, fac parte din patrimoniul comun supus împărțirii. Deși valoarea lor economică poate varia, aspectul afectiv este de obicei mult mai semnificativ pentru proprietari. În cadrul procedurii de partaj, soții pot solicita instanței să decidă asupra atribuției animalului de companie, recunoscând astfel importanța acestuia în viața de familie.
Judecătorul are capacitatea de a decide în favoarea unuia dintre soți pentru păstrarea animalului, stabilind totodată obligația de a oferi celuilalt soț o compensație în funcție de valoarea acestuia. Aceasta reflectă nu doar aspectul juridic, ci și legătura emoțională existentă între soți și animalul de companie.
Judecătorii recunosc animalele de companie ca ființe vii în cazurile de divorț
Recent, un caz din Oradea a scos în evidență o problemă din ce în ce mai relevantă în sistemul juridic: statutul animalelor de companie în contextul divorțurilor. Judecătorii din Chișineu-Criș au pronunțat o decizie care recunoaște animalul de companie ca fiind o ființă vie, nu doar un bun mobil, abordând astfel situația dintr-o perspectivă atât afectivă, cât și legală.
O schimbare de paradigmă în tratamentul animalelor de companie
Această hotărâre reflectă o tendință internațională de a reconsidera statutul animalelor de companie. Instanțele de judecată din diverse colțuri ale lumii, inclusiv din Franța, Spania și anumite state americane, au adoptat o abordare similară, trecând de la clasificarea acestora ca bunuri partajabile la recunoașterea lor ca subiecte ale custodiei.
Valoarea afectivă a animalelor de companie
În prezent, statutul juridic al animalelor de companie în cadrul divorțurilor se află într-o continuă evoluție. Deși legislația în vigoare le consideră bunuri mobile, instanțele încep să valorifice dimensiunea afectivă și importanța acestora în viața de familie.
Perspective pentru viitor
Este de așteptat ca în viitor să existe o schimbare semnificativă în modul în care sunt tratate animalele de companie în procesul de divorț. Acestea ar putea fi considerate membri ai familiei, supuși unor proceduri similare cu cele de stabilire a custodiei, în loc să fie tratate ca simple bunuri partajabile.
