Viața și cariera lui Tașcu Gheorghiu
Tașcu Gheorghiu s-a născut pe 20 septembrie 1910, în Constanța, provenind dintr-o familie cu origini grecești și cu o situație materială favorabilă.
Învățământul său a început în orașul natal, unde a absolvit Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, după care a continuat studiile în București, înscriindu-se la Facultatea de Litere și Filosofie.
Până într-o anumită perioadă, a activat la Biblioteca Universitară din București și a fost secretar al revistei „Viața Românească”.
În 1932, a fondat revista avangardistă „Liceu”, alături de Virgil Teodorescu și Mircea Pavelescu, unde publica lucrări de proză.
Debutul său literar a avut loc în 1934, printr-un articol publicat în „Reporter”, în care analiza opera lui Pablo Picasso.
Pe parcursul carierei, a colaborat cu numeroase publicații, precum „Ogorul”, „Tribuna”, „Manuscriptum”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „România literară”, „Ramuri”, „Arta”, „Luceafărul”, „Tomis” și „Secolul XX”.
Tașcu Gheorghiu a devenit cunoscut în special pentru traducerile sale, cea mai notabilă fiind versiunea în limba română a romanului „Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, care este considerată una dintre cele mai valoroase traduceri.
El a tradus lucrări din literatura franceză, engleză, maghiară, italiană, rusă, chineză și cipriotă, având în vedere autori precum Louis Aragon, Th. Pieridis, William Shakespeare, Luigi Pirandello, Robert Sabatier, Lautreamont, Rimbaud și Rafael Alberti.
În recunoașterea contribuțiilor sale la traduceri, Uniunea Scriitorilor din România l-a distins cu premii în anii 1964, 1969 și 1976.
Pe lângă activitatea literară, Tașcu Gheorghiu a realizat și o serie de portrete și autoportrete, participând la diverse saloane naționale de desen, gravură și ilustrații de carte.
Tașcu Gheorghiu a decedat pe 15 octombrie 1981, în București.
