Calendar ortodox, 26 septembrie 2024. Descoperă sărbătoarea de astăzi.

Dobrogea Online
Moderator Dobrogea Online 142

Sursa foto:

0:00

Pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul

În ziua de 26 a acestei luni, se sărbătorește mutarea la Domnul a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul. Acesta era fiul lui Zevedei și al Salomiei, care era fiica logodnicului Iosif. Salomia a avut patru fii: Iacov, Simeon, Iuda și Iosie, precum și trei fiice: Estera, Marta și Salomia, care a devenit soția lui Zevedei și mama lui Ioan. Astfel, se dovedește că Domnul nostru Iisus Hristos era unchiul lui Ioan și fratele Salomiei, fiica lui Iosif.

Ioan este cunoscut pentru faptul că s-a sprijinit pe pieptul lui Hristos, fiind considerat de acesta un ucenic foarte iubit. A fost prezent atât la vânzarea lui Hristos, cât și la răstignirea sa, având grijă de Maica Domnului, pe care a primit-o în casa sa, slujind-o până la adormirea ei. După adormire, Apostolii au aruncat sorți pentru a decide unde să meargă fiecare dintre ei pentru a propovădui, iar soarta lui Ioan a fost să călătorească în Asia. Deși era mâhnit de această alegere, deoarece știa că va avea nevoie de o călătorie pe mare, totuși, a continuat să-și urmeze destinul.

Ioan a navigat timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți pe mare, fiind purtat de valuri. Mâhnirea sa a fost atât de profundă, încât a căzut într-o ispită, pentru a-i fi iertată greșeala omenească. A ajuns într-un loc din Asia numit Marmareonda, unde l-a întâlnit pe Prohor, care, la rândul său, se afla în primejdie. Aici, Ioan a fost disprețuit de oamenii din zonă, care îl considerau vrăjitor și îl acuzau că a furat galbeni dintr-o corabie pentru a fugi.

Ajungând la Efes, Ioan a întâlnit o femeie pe nume Romana, cunoscută pentru răutatea ei chiar și în Roma. Aceasta, plătindu-le, i-a forțat pe Ioan și Prohor să lucreze la baie, unde ei nu cunoșteau meșteșugul. Romana îi trata pe amândoi ca pe niște robi, punându-l pe Ioan să facă focul și pe Prohor să pornească apa. În fiecare an, un demon cumplit sufoca câte un tânăr și câte o tânără, pentru că, la zidirea băii, erau îngropați un tânăr și o tânără în temelie, ceea ce a dus la moartea acestora.

În luna a treia, Domnus, fiul lui Dioscorid, a intrat în baie și a fost sufocat de demon. Romana a făcut plângere, iar vestea s-a răspândit în tot orașul Efes, ajungând la Dioscorid, care, copleșit de durere, a murit și el. Romana a cerut ajutorul Artemidei pentru a-l învia pe Domnus, însă fără rezultat. Întrebându-l pe Prohor ce s-a întâmplat, Ioan a observat cum Romana îl acuză de farmece și îi cere să-l readucă la viață pe Domnus.

Minunile Apostolului Ioan și Confruntarea cu Demonii

Apostolul Ioan a realizat minuni extraordinare, inclusiv învierea unui copil, ceea ce a stârnit uimirea Romanei, care a recunoscut divinitatea lui Hristos. După aceste evenimente, Dioscorid și fiul său, Domnus, au fost botezați, iar Romana a rupt înscrisul de robie, iar Ioan a alungat un duh rău dintr-o baie.

În timp ce efesenii sărbătoreau zeitatea Artemida, Ioan a ales să se poziționeze într-un loc înalt, chiar lângă idolul lor. Poporul, furios din cauza prezenței sale, a început să arunce cu pietre, dar acestea nu l-au atins pe apostol, ci au distrus idolul. În ciuda avertismentelor lui Ioan, mulțimea s-a înfuriat și a continuat atacul, dar pietrele s-au întors asupra celor care le aruncau. Apostolul a făcut o rugăciune, iar pământul a început să se cutremure, provocând prăbușirea a aproximativ două sute de oameni, care au murit pe loc. Ceilalți, speriați, au început să se roage, cerând ajutorul sfântului pentru a-i readuce la viață pe cei decedați.

După ce i-a înviat pe cei morți, mulțimea s-a adunat din nou în jurul lui Ioan și s-a botezat. Într-o altă ocazie, apostolul a avut locul Tihi, unde a vindecat un slăbănog ce fusese paralizat timp de doisprezece ani, provocându-i acestuia o mare recunoștință față de Dumnezeu. Minunile lui Ioan s-au răspândit rapid, atrăgând atenția demonului din templul Artemidei, care, temându-se de influența sfântului, a incitat furia mulțimii împotriva lui și a ucenicului său, Prohor.

Aflând prin revelație că poporul se mobilizase, Ioan s-a lăsat condus de aceștia până la templul lui Artemida, rugându-se lui Dumnezeu să facă templul să cadă fără a provoca daune celor prezenți. Templul s-a prăbușit, iar apostolul s-a adresat demonului, întrebându-l de cât timp locuiește acolo și cine a stârnit oamenii împotriva lor. Demonul a răspuns că a locuit acolo timp de două sute patruzeci și nouă de ani și a recunoscut că el a incitat mulțimea.

Ioan a poruncit demonului, în numele lui Iisus Hristos, să părăsească acel loc, iar demonul a fost nevoit să se supună. Cutremurul a cuprins mulțimea, iar mulți au început să creadă în Hristos. Apostolul a continuat să facă minuni, atrăgând tot mai mulți oameni către credință. Aceste fapte au ajuns la urechile ighemonului, care a aflat că populația, influențată de învățăturile apostolului, părăsește legile imperiului și discreditează zeii, ceea ce a dus la exilul lui Ioan pe insula Patmos.

Viziunea lui Ioan și minunile de pe ostrovul Patmos

Într-o noapte, Domnul i s-a arătat lui Ioan în vis, comunicându-i că va suferi mult și va fi exilat pe un ostrov numit Patmos, unde prezența sa va aduce beneficii comunității locale. În timpul călătoriei sale pe mare, Ioan a reușit să învie un slujitor care se înecase, liniștind astfel o furtună care amenința să distrugă corabia. Acest miracol a determinat întreaga echipă să se boteze.

Ajungând cu bucurie pe ostrovul Patmos, Ioan a eliberat un tânăr pe nume Apolonid, fiul lui Miron, de un demon care locuia în el. În urma acestei minuni, întreaga familie a lui Miron a îmbrățișat credința în Hristos și s-a botezat, inclusiv Lavrentie, un ighemon influent al ostrovului, și soția sa, Hrisipia, împreună cu fiul lor și toate slugile.

Confruntarea cu vrăjitorul Chinops

În acele locuri, trăia un vrăjitor pe nume Chinops, care locuia într-o zonă pustie și era cunoscut pentru puterile sale demonice, fiind venerat de mulți ca un zeu. Preoții lui Apolon, observând curajul lui Ioan, l-au contactat pe Chinops, rugându-l să folosească magia sa împotriva sfântului. Chinops, reticent să meargă în oraș, a promis că va trimite un duh viclean pentru a-l distruge pe Ioan.

A doua zi, demonul a fost trimis să-l aducă pe Ioan în fața lui Chinops. Acesta a stat în locul unde se afla Ioan, care a simțit prezența demonului și i-a poruncit să rămână acolo până va explica motivul vizitei sale. Demonul a răspuns că preoții lui Apolon au cerut ajutorul lui Chinops pentru a-l omorî pe Ioan. Chinops a refuzat să meargă la el, afirmând că nu se va osteni pentru un om despre care credea că este lipsit de importanță, dar a promis că va trimite un duh să-i ia sufletul.

Ioan, curajos, a întrebat demonul dacă a mai fost vreodată trimis să ia sufletul cuiva. Demonul a recunoscut că a fost trimis să omoare, dar nu a reușit să ia sufletul nimănui. Ioan a întrebat de ce îl ascultă, iar demonul a explicat că toată puterea satanei se află în acea zonă, iar ei sunt sub comanda lui Chinops. Ioan, cu autoritatea sa divină, i-a poruncit demonului să nu mai viclenească și să părăsească ostrovul, iar demonul a fost nevoit să asculte și a dispărut.

Văzând că demonul nu s-a întors, Chinops a trimis alte duhuri, dar toate au avut aceeași soartă, fiind incapabile să-l afecteze pe Ioan. Această serie de evenimente a demonstrat puterea credinței și a voinței divine în fața răului.

Confruntarea dintre Chinops și Ioan

Un individ a mers la Chinops pentru a-i relata evenimentele recente. Umplut de furie, Chinops a adunat o mulțime de demoni și s-a îndreptat spre cetate, unde cetățenii au început să strige și să se închine lui. Găsind pe Ioan în mijlocul învățăturii, Chinops s-a umplut de mânia și a adresat mulțimii: „Oameni orbi și rătăciți! Ascultați calea adevărului: dacă Ioan este drept și vorbește adevărul, eu voi crede în ceea ce el spune”.

Chinops a apucat un tânăr și l-a întrebat: „Trăiește tatăl tău?” Tânărul a răspuns că tatăl său a murit. Chinops a întrebat: „Cum a murit?” Iar tânărul a explicat: „Era marinar, iar corabia s-a scufundat în mare”. Chinops s-a întors către Ioan și a spus: „Arată-ne că spui adevărul și adu-l pe tatăl acestui copil din mare, ca să-l vedem viu”. Ioan a răspuns: „Hristos nu m-a trimis să înviez morții, ci să-i învăț pe cei rătăciți”.

Chinops a strigat către mulțime: „Credeți-mă acum, că acest om este un înșelător și vă va amăgi cu farmece; țineți-l până când voi aduce tatăl tânărului aici, viu”. Astfel, Ioan a fost reținut. Chinops, întinzându-și mâinile și lovind marea, a făcut un zgomot care a speriat pe toată lumea, apoi a dispărut. Mulțimea a strigat: „Mare ești, Chinops, și nu există altul ca tine”.

Într-o clipă, Chinops a ieșit din mare, aducând, așa cum promisese, tatăl copilului, și toți s-au minunat. Chinops l-a întrebat pe copil: „Acesta este tatăl tău?” Iar tânărul a răspuns: „Da, doamne”, și toți s-au închinat lui Chinops. Văzând că oamenii intenționau să-l omoare pe Ioan, Chinops a intervenit: „Dacă veți vedea lucruri și mai mari decât acestea, atunci va fi o ceartă mare”.

El a întrebat un bărbat din mulțime: „Ai fii?” Bărbatul a răspuns: „Am avut, dar a fost ucis cu vicleșug”. Chinops a promis că va aduce și acel fiu la tatăl său, viu. Apoi, strigând tare, a chemat atât ucigașul cât și victima, iar aceștia s-au arătat imediat în fața tuturor. Chinops a întrebat: „Acesta este fiul tău? Și acesta este cel care l-a ucis?” Bărbatul a confirmat: „Așa este, doamne”.

Chinops s-a întors către Ioan și a întrebat: „Te miră aceste lucruri?” Iar Ioan a răspuns: „Nu mă mir, ci îmi pare rău pentru sufletele care pier din cauza ta”. Chinops se lăuda că va reuși să-l impresioneze pe Ioan cu faptele sale, speriindu-l că în cele din urmă îi va lua viața. Apostolul a spus: „Curând ți se vor dezlega semnele”.

Auziți aceste cuvinte, cetățenii s-au întors împotriva lui Ioan, bătându-l și zdrobindu-l atât de tare, încât l-au lăsat aproape mort. Toată lumea, inclusiv Chinops, a crezut că apostolul a murit, iar din ordinul lui Chinops, Ioan a fost lăsat neîngropat, ca fiarele și păsările să-l devoreze.

Întâlnirea cu Chinops

După ce fiecare s-a întors la casa sa, mulți s-au bucurat că au scăpat de Ioan, mirându-se totodată de comportamentul lui Chinops. După un timp, aflând că Ioan se află în locul numit Zvârlitura Pietrii, Chinops a chemat demonul cu care practica vrăjitoria și s-a îndreptat către Ioan, spunându-i: „Pentru a te face de rușine, te-am lăsat viu; hai să mergem la malul mării și vei vedea puterea mea, iar tu te vei rușina”. Astfel, cei trei demoni, care păreau că au înviat din morți, l-au urmat.

Chinops a bătut din palme și a sărit în mare, dispărând din fața tuturor. Oamenii au început să strige: „Mare ești, Chinops, și nu există altul ca tine!”. Ioan, poruncind demonilor care se pretenedeau că sunt oameni înviați, să rămână pe loc, s-a rugat lui Dumnezeu să-l nimicească pe Chinops. Imediat s-a auzit un mare vuiet în mare, iar apa s-a agitat acolo unde căzuse Chinops, fără ca acesta să mai iasă la suprafață. Ioan le-a ordonat demonilor, în numele lui Iisus Hristos, să părăsească insula, iar aceștia au devenit invizibili.

Minunile Sfântului Ioan

Poporul a așteptat întoarcerea lui Chinops timp de trei zile și trei nopți, iar mulți dintre ei au slăbit de foame și strigăte, unii ajungând să leșine, inclusiv trei copii care au murit. Văzând suferința acestora, sfântul s-a rugat pentru mântuirea lor și, în urma rugăciunilor sale, a înviat copiii. Toți s-au întors la Hristos, primind Sfântul Botez. Locuitorii insulei au început să propovăduiască Evanghelia, cerând apostolului să le ofere în scris învățăturile mântuitoare.

Apostolul Ioan, împreună cu ucenicul său Prohor, s-a retras pe un munte unde a postit timp de trei zile, rugându-se lui Dumnezeu. În a treia zi, un mare fulger și un tunet au zguduit muntele, iar Prohor a căzut la pământ. Ioan l-a ridicat, așezându-se lângă el și, privind spre cer, a început să spună: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu” și celelalte. După ce a terminat de scris Sfânta Evanghelie, a încredințat-o ucenicilor săi, iar aceasta s-a răspândit în întreaga lume.

Activitatea în Efes

Ioan a continuat să trăiască alături de Prohor, întâlnind un tânăr într-un oraș din apropierea Efesului. Acesta fusese dat pe mâna episcopului bisericii, dar, după ce a fugit, a devenit liderul unei bande de tâlhari. Ioan l-a adus înapoi la pocăință, salvând orașul de moarte și îndreptându-l către Hristos. Astfel, Sfântul Evanghelist a trăit în Efes, săvârșind minuni și atrăgând mulțimi către Hristos. Acolo a petrecut douăzeci și șase de ani, adăugând la aceștia nouă ani anteriori și cincisprezece ani în Patmos. La plecarea sa din Ierusalim spre Efes, avea cincizeci și șase de ani.

Însemnătatea lui Ioan apostolul și moartea sa

Ioan, apostolul, a trăit o viață lungă, având parte de o existență de peste o sută de ani. După o perioadă în care a fost alături de ucenicii săi, el s-a retras pentru a se ruga. Apoi, le-a poruncit acestora să săpați o groapă, iar el s-a dus să se așeze în ea. Ucenicii, îngrijorați de despărțirea de dascălul lor, au plâns și au săpat cu grijă, acoperindu-l cu pământ până la genunchi și apoi până la grumaji. În cele din urmă, Ioan a fost complet acoperit, iar soarele a răsărit în momentul în care și-a dat sufletul.

Ucenicii, copleșiți de durere, s-au întors în cetate pentru a povesti despre ultimele clipe ale lui Ioan. Fratii din cetate, auzind vestea, au venit să caute moaștele lui, dar fără succes. Îngrijorați și plini de tristețe, s-au întors din nou în oraș.

Scrisorile episcopale și moștenirea lui Ioan

Policrat, episcopul din Efes, a scris către Victor, episcopul Romei, menționând moartea lui Ioan și promițând că acesta va învia în ziua de apoi. Totodată, Ipolit, un alt scriitor creștin, a relatat despre activitatea apostolului Ioan, susținând că acesta a fost exilat pe insula Patmos, iar ulterior, după chemarea din exil, a murit în Efes în timpul domniei lui Nero. Deși localnicii au căutat moaștele lui Ioan, acestea nu au fost găsite.

Chesarie, fratele marelui Grigorie, a întrebat la Constantinopol despre soarta lui Ioan. Răspunsul primit a evidențiat un pasaj din Evanghelia lui Ioan, în care Iisus îi spune lui Petru despre ucenicul pe care îl iubea. Această afirmație a generat zvonuri că Ioan nu ar fi murit niciodată, ci s-ar fi mutat. Totuși, realitatea este că Ioan a murit, iar mormântul său este cunoscut. Această realitate este confirmată și de Ioan Gură de Aur, care a explicat acest aspect în comentariile sale despre Epistola către Evrei și Evanghelie.

Pomenirea Sfintei Mucenite Hira și a Dreptului Ghedeon

În această zi, Biserica Ortodoxă aduce omagiu Sfintei Mucenite Hira, care a suferit moarte martirică prin sabie. De asemenea, se comemorează și dreptul Ghedeon, cunoscut pentru viziunea sa asupra Nașterii lui Hristos, simbolizată prin roua de pe lâna. Aceste figuri sfinte sunt invocate prin rugăciuni, cerând milă și mântuire de la Dumnezeu.

Rugăciunile sfinților să ne călăuzească și să ne protejeze în fiecare zi. Amin.

Distribuie acest articol