Vechimea în muncă în sistemul public de pensii
Vechimea în muncă, în contextul sistemului public de pensii, reprezintă perioada totală în care o persoană a desfășurat activitate profesională și pentru care au fost efectuate contribuții de asigurări sociale. Aceasta cuprinde atât perioadele efective de muncă, cât și anumite perioade asimilate, stabilite prin lege, care, deși nu implică o activitate concretă, sunt considerate relevante pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Clarificări aduse de Legea 360/2023
Legea 360/2023 privind sistemul public de pensii oferă clarificări importante în ceea ce privește concediile ce se consideră vechime în muncă. Astfel, conform articolului 14 alineatul (1) litera d), începând cu 1 ianuarie 2005, perioadele în care asiguratul a beneficiat de concediu pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de accident de muncă și boli profesionale, sunt considerate perioade asimilate. Aceste perioade pot fi valorificate pentru obținerea unei categorii de pensie, contribuind la vechimea în muncă.
În aceeași linie, articolul 14 alineatul (1) litera e) stipulează că, începând cu 1 ianuarie 2006, perioadele în care asiguratul a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului, fie că este vorba despre un copil de până la 2 ani sau, în cazul unui copil cu handicap, de până la 3 sau 7 ani, sunt considerate de asemenea perioade asimilate.
Concedii în condiții deosebite de muncă
Legea 360/2023 aduce precizări și în ceea ce privește concediile acordate în condiții deosebite de muncă. Conform articolului 27 alineatul (5), perioadele în care asiguratul care lucrează în condiții deosebite de muncă se află în concediu de odihnă sau în concediu pentru incapacitate temporară de muncă se consideră stagiu de cotizare realizat în aceste condiții. Aceasta se aplică doar dacă, cu o zi înainte de concediu, asiguratul a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiții, pentru care angajatorii plătesc contribuția de asigurări sociale.
Similar, articolul 28 alineatul (3) extinde aceste reglementări și la situațiile de muncă în condiții speciale. Perioadele în care asiguratul se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă sau în concediu de odihnă constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale, cu aceeași condiție de muncă anterioară concediului.
Valorizarea perioadelor de concediu
Perioadele de concediu menționate sunt valorificate pentru obținerea unei categorii de pensie, conform reglementărilor din articolul 14 alineatul (4) din Legea 360/2023. De asemenea, legea specifică faptul că perioadele asimilate se valorifică doar în situația în care nu se suprapun cu stagiile de cotizare realizate în conformitate cu legea.
Concediul pentru îngrijitor
Codul muncii stipulează că salariații au dreptul la concediu pentru îngrijitor în cazul în care o rudă sau o persoană care locuiește cu salariatul necesită îngrijiri din cauza unei probleme medicale grave. Aceasta este o perioadă de 5 zile lucrătoare, care se acordă la cererea scrisă a salariatului. Conform articolului 152¹ alineatul (3) din Legea 360/2023, pe durata acestui concediu, salariații beneficiază de zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă anual și care constituie vechime în muncă și în specialitate.
Tipuri de absențe de la locul de muncă și calculul vechimii
În ceea ce privește calculul vechimii în muncă, Codul muncii face o distincție clară între diferitele tipuri de absențe de la locul de muncă. Conform articolului 16, alineatul (6), absențele nemotivate și concediile fără plată nu sunt incluse în calculul vechimii. Totuși, legislația prevede o excepție de la această regulă generală.
Concediile pentru formare profesională fără plată, așa cum sunt reglementate în articolele 155 și 156 din Codul muncii, nu sunt excluse din vechimea în muncă, chiar dacă aceste perioade nu sunt remunerate. Această excepție subliniază importanța dezvoltării continue a abilităților profesionale, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori.
De asemenea, Codul muncii stipulează că perioada în care angajatul participă la stagiile și cursurile de formare profesională solicitate de angajator este considerată stagiu de cotizare. Astfel, această perioadă contribuie, de asemenea, la vechimea în muncă. Prin includerea acestor intervale în calculul vechimii, legea oferă o protecție socială extinsă și recunoaște contribuția indirectă a asiguraților la sistemul de pensii, chiar și în momentele în care aceștia nu sunt activi profesional din motive justificate.
