Pomenirea Sfântului Apostol Toma
În data de 6 a acestei luni, se celebrează pomenirea Sfântului Apostol Toma, cunoscut și sub numele de Geamanul. Acesta a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în diverse regiuni, printre care Midia, Partia, Persia și India. Din cauza activităților sale misionare, Toma a fost capturat de împăratul Smideu, care a crezut că, prin el, își va îmbunătăți familia, în special fiul său Uazan și soția sa Tertia, precum și pe Migdonia și Narca. Drept urmare, Toma a fost încredințat unor soldați, care l-au dus pe un munte unde a fost ucis cu sulițele, petrecând astfel în Domnul.
În timpul vieții sale, apostolul a călătorit în India, însoțit de un negustor pe nume Avan. Cei doi s-au oprit la o casă din Andrapole, unde se desfășura o nuntă organizată de mai-marele cetății, care își căsătorea fiica. Toți invitații erau veseli, dar Toma, așezat mai jos la masă, nu mânca, ci se gândea la lucruri divine și se păstra în liniște. O slugă, considerându-l posomorât, l-a lovit peste obraz, îndemnându-l să se bucure ca ceilalți oaspeți. Toma, răspunzând cu calm, i-a spus slugii că Domnul să-i ierte greșeala, dar că mâna care l-a lovit să fie dată fiarelor sălbatice, ca o lecție pentru mulți.
Imediat după aceste cuvinte, când sluga a ieșit să aducă apă pentru vin, a fost atacată de o fiară care se afla la fântână și a murit. Un câine a găsit apoi mâna slugii și, purtând-o în gura sa, a intrat în încăperea unde avea loc nunta, spre uimirea tuturor invitaților. O femeie evreică, care cânta la nuntă, a strigat cu voce tare că Dumnezeu sau apostolul Lui a vrut să se așeze la masă cu ei, amintind de blestemul apostolului și de împlinirea acestuia.
Minunea a ajuns la urechile mai-marelui cetății, care, după nuntă, l-a chemat pe apostol și i-a spus: „De vreme ce ai puterea de a provoca moartea prin blestemul tău, arată acum și puterea rugăciunii tale asupra fiicei mele, pe care am dat-o astăzi în căsătorie.” Apostolul, primind această cerere cu bucurie, a intrat în camera de nuntă, întărindu-i pe tineri să rămână curați și să evite plăcerile trupești, încredințându-i lui Dumnezeu. După o vreme, mirele a văzut o persoană care semăna cu apostolul și care vorbea cu mireasa, crezând că este Toma.
Întâlnirea cu Cel Ce S-a Arătat
Unul dintre tineri a întrebat: „Dar cum ai venit din nou, după ce ai fost aici înainte?” Cel ce s-a arătat a răspuns: „Eu nu sunt Toma, ci fratele său, în har. Oricine va urma Mie, lepădându-se de lume, va fi nu doar frate, ci și moștenitor al împărăției Mele.” După ce a spus acestea, s-a făcut nevăzut.
Rugăciunile Tinerilor
Tinerii, păstrând cuvintele ca pe un prețios margaritar, au petrecut toată noaptea în rugăciune către cel ce li se arătase. Dimineața, tatăl și socrul s-au dus la locul unde tinerii se odihneau și, găsindu-i separați, s-au întristat. Întrebând despre motivul acestei separări, tinerii au explicat: „Ne rugăm ca această separare să dureze până la sfârșit, pentru a rămâne nedespărțiți în momentul cununiilor, în împărăția veșnică, conform făgăduinței Celui ce ni s-a arătat sub chipul unui străin.” Au fost astfel tulburat și tatăl, și socrul, care au promis daruri pentru a-l găsi pe înșelătorul acela și a-l aduce înaintea lor.
Cercetarea și Credința
Cercetătorii, având ca temelie cuvântul psalmistului, au încercat să afle mai multe, dar cel ce li se arătase nu putea fi găsit în mod vizibil. Totuși, în mod nevăzut, el își întărea noii săi ucenici. Tinerii, rugându-se Domnului pentru a îmblânzi mânia părinților lor și a-i îndrepta spre credința adevărată, au fost ascultați de Dumnezeu, care a rânduit ca și părinții să devină creștini. Astfel, aceștia au fost învățați de către tineri să cunoască cinstirea de Dumnezeu și au crezut în Hristos cu tot sufletul.
Călătoria și Întâlnirea cu Apostolul Toma
După această întâmplare, tinerii, aflând că Toma zăbovea în India, au mers la el cu multă râvnă și au fost botezați. Aceștia au devenit apoi propovăduitori ai Sfintei Evanghelii. Când apostolul Domnului a ajuns la regele Gundafor din India, acesta l-a întrebat ce meserie cunoaște, dacă lucrează cu lemnul sau cu pietrele. Toma a răspuns că poate să facă pluguri, juguri, cârme și vâsle din lemn, iar din pietre, coloane, temple și palate.
Construcția Palatelor
Împăratul i-a cerut: „Poti să-mi construiești palate după dorința mea, în locul pe care îl voi alege?” Toma a confirmat că poate realiza acest lucru, iar împăratul i-a dat aur pentru a-și procura cele necesare, arătându-i și locul dorit. Totuși, apostolul a spus: „Acum, împărate, nu este vreme de zidit, ci în luna octombrie.” Această afirmație părea să sublinieze răsplata ce va fi acordată în viitor pentru faptele din viața prezentă.
Generozitatea Apostolului
Împăratul, impresionat de înțelepciunea apostolului, i-a oferit suficiente resurse pentru a-și îndeplini misiunea. Toma, însă, a împărțit tot aurul săracilor, construind astfel palate nematerializate, în curtea celor întâi-născuți, demonstrându-și astfel credința și dedicarea față de Dumnezeu și față de cei nevoiași.
Împăratul și Apostolul: O Poveste de Credință și Sacrificiu
După o perioadă, împăratul și-a amintit de promisiunea făcută, aflând că lipsește doar acoperișul. Încântat de veste, a trimis o nouă sumă de aur apostolului, cerându-i să termine acoperișul în cel mai frumos mod și cât mai repede. Apostolul, luând aurul, și-a ridicat mâinile și ochii spre cer, mulțumind lui Dumnezeu pentru că, în multe feluri, cunoaște și rânduiește mântuirea fiecărei ființe. Apoi, având aceeași intenție, a împărțit aurul celor nevoiași.
În cele din urmă, unii dintre cei care erau cu apostolul i-au spus împăratului că nu va ieși nimic din mâinile acestuia, deoarece a împărțit aurul săracilor și predică un Dumnezeu necunoscut, făcând minuni pentru cei care vin la el, fără a consuma nimic. Umplut de furie, împăratul a ordonat să-l aducă pe apostol și l-a întrebat dacă a construit palatul. Apostolul a răspuns: „Ți-am construit un palat splendid, după cum am fost învățat de Marea Meșteșugar Hristos.” Împăratul a spus: „Hai să mergem să-l vedem.” Apostolul a replicat: „Nu este momentul potrivit acum; când vei părăsi acest loc, atunci vei avea parte de bucuria palatului ce a fost construit.”
Împăratul, simțind că apostolul îl batjocorește, a strigat furios: „Prindeți acest înșelător și aruncați-l într-o groapă întunecoasă, împreună cu negustorul care mi l-a adus!” Astfel, apostolul a fost aruncat în închisoare, unde fratele împăratului, cu inima plină de răutate, l-a chemat pe împărat, spunând: „Din cauza mâhnirii ce ți-a adus acest înșelător, sufletul meu este greu încercat; acum voi muri.” Vorbind astfel, amândoi au pierdut conștiința și au murit.
După moartea lor, îngerul a luat sufletul fratelui împăratului și l-a dus prin locuințele Domnului, arătându-i frumusețea acestora și întrebându-l unde ar dori să locuiască. Observând o frumusețe deosebită, sufletul a arătat spre un loc anume și a cerut să se așeze acolo. Îngerul i-a spus: „Nu vei putea locui aici, deoarece este al fratelui tău, pe care Toma, străinul, l-a făcut.” Sufletul a răspuns: „Te rog, lasă-mă să mă duc la el, voi cumpăra acel loc pentru un preț mic, pentru că el nu cunoaște adevărata frumusețe.”
Așadar, îngerul a adus sufletul înapoi în trupul mort. Acesta s-a trezit ca dintr-un somn adânc și a trimis să-și cheme fratele. Când fratele a sosit, el a spus: „Știu că ți-ar fi adus bucurie să dai jumătate din împărăția ta pentru a mă învia. Te rog, oferă-mi un dar mic.” Împăratul a răspuns: „Ceea ce pot să ofer, voi da cu drag, iubitul meu frate,” jurându-i acest lucru.
Apoi, fără nicio ezitare, fratele i-a cerut darul: „Dă-mi palatul pe care îl ai în ceruri; câți bani vrei să-ți dau pentru el?” Împăratul, surprins, a rămas fără cuvinte și a întrebat: „Eu să am palate în cer?”
Întâmplări din viața Sfântului Inochentie
Într-o zi, un împărat, îndrumat de cuvintele unui sfânt, a decis să-și ajute fratele. Acesta dorea ceva ce nu se găsea în împărăția sa, iar împăratul, gândindu-se la jurământul său, a realizat că ceea ce fratele său căuta era o comoară cerească. Deși nu putea îndeplini dorința fratelui său, a promis că un meșter va transforma ceea ce avea în ceva și mai frumos. Astfel, el a eliberat un apostol și pe Avan din temniță. În semn de recunoștință, împăratul s-a înclinat la picioarele apostolului, cerându-i iertare pentru supărarea cauzată. Apostolul, mulțumind lui Dumnezeu, le-a oferit celor doi harul divin, îndrumându-i spre împărăția cerurilor prin botez.
Pomenirea Sfinților din acea zi
În aceeași zi, este sărbătorită și Sfânta Mucenită Erotiida, precum și Sfântul noul mucenic Macarie din Chios, care a mărturisit în Brusa, întâmpinând moartea prin sabie, după ce a fost mai întâi lovit cu pietre.
De asemenea, este pomenit și Sfântul Inochentie, Mitropolitul Moscovei, cunoscut ca Iluminătorul aleuților și Apostol pentru America. Născut pe 26 august 1797, în satul Anginsk, în familia unui paracliser, Ioan Popov-Veniaminov și-a demonstrat devotamentul față de religie încă din copilărie, citind Apostolul la doar șapte ani. A fost admis la Seminarul din Irkutsk în 1806 și, în 1817, a fost hirotonit diacon, iar patru ani mai târziu, preot.
Activitatea misionară
Misiunea sa a început în 1823, dedicându-se iluminării populației din Kamchatka, Insulele Aleutine, America de Nord, Yakutsk și zona de frontieră Khabarov. Pe parcursul a 45 de ani, a botezat aproximativ zece mii de oameni și a construit biserici și școli, predând personal esențele vieții creștine. Abilitățile sale manuale și cunoștințele diverselor domenii l-au ajutat semnificativ în activitatea sa misionară.
Ca un predicator dedicat, Părintele Ioan își călăuzea enoriașii în timpul liturghiilor și al slujbelor religioase. În călătoriile sale, a studiat limba, tradițiile și obiceiurile popoarelor pe care le întâlnea, contribuind astfel la studiile geografice, etnografice și lingvistice. A creat un alfabet și o gramatică pentru limba aleută, tradusând Catehisme, Evanghelia și alte rugăciuni. Una dintre cele mai importante lucrări ale sale, „Drumul către Împărăția Cerurilor” din 1833, a fost tradusă în diverse dialecte siberiene și publicată în peste 40 de ediții. Datorită eforturilor sale, poporul Yakut a beneficiat de o îmbunătățire semnificativă în accesul la educație și la valorile creștine.
Viața și moartea Sf. Inochentie
În anul 1859, cuvântul lui Dumnezeu și slujbele bisericești au fost auzite pentru prima dată în limba sa. La 29 noiembrie 1840, după pierderea soției sale, părintele Ioan a fost tuns în monahism sub numele de Inochentie de către Sf. Filaret, Mitropolitul Moscovei, în cinstea Sf. Inochentie al Irkutsk. Pe 15 decembrie, Arhimandritul Inochentie a fost hirotonit Episcop al Kamchatka și al Insulelor Kurile și Aleutine. La 21 aprilie 1850, episcopul Inochentie a fost ridicat la rangul de arhiepiscop.
Prin voința divină, la 5 ianuarie 1868, Sf. Inochentie l-a succedat pe Mitropolitul Filaret la conducerea scaunului din Moscova. Sub auspiciile Sf. Sinod, Mitropolitul Inochentie a întărit eforturile misionare ale Bisericii Ruse, având în vedere că în 1839 propusese un proiect pentru îmbunătățirea organizării activităților misionare.
În perioada sa de conducere, a fost înființată Societatea Misionară, iar Mănăstirea Sf. Acoperământ a fost reorganizată pentru a sprijini activitățile misionare. În 1870, a fost fondată Misiunea Spirituală Ortodoxă Japoneză, condusă de Arhimandritul Nicolae Kasatkin, care ulterior a fost canonizat ca Sf. Nicolae al Japoniei, prăznuit pe 3 februarie, și căruia Sf. Inochentie i-a împărtășit multe dintre experiențele sale misionare.
Călăuzirea diocezei Moscovei de către Sf. Inochentie a fost deosebit de productivă, rezultând în construcția Bisericii Sf. Acoperământ al Maicii Domnului în incinta Academiei Spirituale din Moscova.
Sf. Inochentie a trecut la cele veșnice pe 31 martie 1879, în ziua de duminică, fiind înmormântat la Biserica Sf. Duh a Sfintei Treimi, în Lavra Sf. Serghie. Biserica Ortodoxă l-a canonizat pe Sf. Inochentie pe 6 octombrie 1977. Acesta este prăznuit de trei ori pe an: în 31 martie, ziua morții sale, pe 5 octombrie (conform Sinaxarului Ierarhilor Moscoviți) și pe 6 octombrie, ziua canonizării sale.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
