Pomenirea Sfintilor Mari Mucenici Serghie și Vah
În această lună, pe data de 7, se sărbătoresc Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah. Aceștia au trăit la Roma în timpul domniei împăratului Maximian, aproximativ în anul 296. Serghie ocupa funcția de primicer în școala centiliilor, iar Vah era secundicer în aceeași instituție. Învățând despre credința creștină și studiind Scripturile sfinte, au fost denunțați împăratului, care i-a constrâns să participe la jertfele dedicate idolilor. Refuzând cu tărie, au fost dezbrăcați de hainele lor de onoare și îmbrăcați în veșminte de femei, fiind expuși în piața publică, încătușați.
Ulterior, au fost trimiși la guvernatorul Antioh, un demnitar deosebit de aspru, în orașul Barbalison, situat pe malul Eufratului. Aici, îngeri le-au insuflat curaj și putere dumnezeiască. Vah a suferit mult, fiind bătut cu vine de bou, până când și-a dat duhul. În ceea ce-l privește pe Serghie, acesta a fost supus unor torturi severe, inclusiv purtând încălțăminte din fier și fiind obligat să alerge. După mai multe încercări, a fost închis și, în cele din urmă, a fost decapitat.
Pomenirea Sfintilor Mucenici Iulian și Chesarie
Tot în această zi, sunt cinstiți și Sfinții Mucenici Iulian, prezbiter, și Chesarie, diacon. În timpul domniei împăratului Claudiu la Roma, care a ordonat uciderea mamei sale pentru credința în Hristos, persecuțiile împotriva creștinilor au fost intensificate. Fericitul Chesarie, sosind din Africa în satul Tarachini, a văzut jertfele idolatre, le-a disprețuit, scuipându-le și călcându-le în picioare. A fost prins și întemnițat timp de trei zile, fără hrană, înainte de a fi dus la proconsul.
Cu mâinile legate la spate, Chesarie a fost târât în fața carului dregătorului, până la templul lui Apolon. Ajungând acolo, a înălțat o rugăciune, iar imediat templul s-a prăbușit, sub dărâmături fiind și preotul cel mare al idolilor, alături de alți mulți. Văzându-l pe Leontie Ipatul căzând la picioarele sfinților și crezând în Hristos, s-a botezat în fața tuturor. Preotul Iulian l-a împărtășit cu Sfintele Taine, iar consulul, impresionat, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, așa cum ceruse prin rugăciunea sfântului.
Aflând de cele întâmplate, Loxorie, capetenia, i-a prins pe preotul Iulian și pe diaconul Chesarie, ordonând să fie înfășurați în saci și aruncați în mare. Sfinții le-au spus: „Noi, o Loxorie, vom fi aruncați în mare, în timp ce tu, mușcat de un șarpe veninos, îți vei pierde sufletul într-o moarte rușinoasă.” Așa s-a și întâmplat, căci după două zile, în timp ce se plimba pe malul mării, un șarpe mare s-a încolăcit în jurul lui, provocându-i dureri insuportabile până când a murit, devenind o priveliște de jale pentru cei care îl vedeau.
Trupurile sfinților au fost scoase din mare de Domnul, fiind îndrumate printr-o vedenie către Eusebiu, preot, și Felix, care le-au primit. Trecând pe lângă cel nenorocit, Loxorie a strigat și s-a vârât în suferință, iar după puțin timp și-a dat duhul.
Pomenirea Sfinților Mucenici și a Cuvioșilor
În această zi, istoria consemnează îngroparea moaștelor sfinților lângă cetate, unde au fost tăiate capetele lor, iar rămășițele au fost aruncate în râu. Preotul Cuart din cetatea Capua, îndrumat de un înger divin, a recuperat moaștele sfinților Eusebiu și Felix, așezându-le într-un loc de cinstire, întru slava Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh.
De asemenea, în aceeași zi, se sărbătorește Sfântul Leontie Consulul, care, credincios în Hristos și rugându-se cu liniște, a părăsit această lume. Totodată, se face pomenirea Sfintilor Mucenici Eusebiu, prezbiterul, și Felix. În aceeași zi, se amintește și de cei nouăzeci și nouă de părinți cuvioși, care au trăit în insula Creta și s-au încheiat cu pace.
Viața Sfântului Mucenic Polihronie
Un alt sfânt pomenit astăzi este Polihronie, născut în provincia Gamfanita, fiul unui agricultor pe nume Vardenie. Acesta și-a învățat fiul să citească și să se alăture altor copii. Aflându-se în lipsă de apă, Polihronie a izvorât o fântână cu apă bună în curtea tatălui său, datorită înțelepciunii și înfrânării sale. Când a crescut, s-a alăturat celor care lucrau la vii și a ajuns la Constantinopol. Acolo, după ce a muncit alături de ceilalți lucrători, a fost admirat pentru virtuțile sale de către stăpânul viei, care i-a oferit o sumă de aur și l-a trimis acasă, cerându-i să se roage pentru el.
Cu aurul primit, Polihronie a construit o biserică. A participat la Sinodul de la Niceea, unde a fost hirotonit diacon și apoi preot. După moartea marelui Constantin, erezia lui Arie a început să se răspândească rapid, iar Polihronie, păstrând fermă credința ortodoxă, s-a străduit să o susțină și să o întărească. Din cauza zelului său, ereticii, plini de invidie, l-au atacat în timp ce se afla la altar, l-au omorât și i-au amestecat sângele cu cel divin, transformându-l astfel într-o jertfă sfântă.
Cu rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
