Bunurile comune în cadrul căsătoriei
Conform articolului 339 din Codul civil, bunurile achiziționate în timpul regimului comunității legale de către oricare dintre soți devin, de la momentul dobândirii, bunuri comune. Astfel, pe parcursul căsătoriei, oricare dintre soți are capacitatea de a încheia acte juridice care conferă ambilor soți drepturi asupra anumitor bunuri. De exemplu, un soț poate semna un contract de vânzare pentru un autoturism, un apartament sau un teren, fără a fi necesară prezența celuilalt soț.
În ceea ce privește clasificarea bunurilor ca fiind comune, nu se va lua în considerare contribuția fiecărui soț la dobândirea acestora, deoarece legea prezumă această contribuție ca fiind comună, având în vedere regimul comunității legale care reglementează căsătoria. Chiar dacă bunurile obținute în timpul căsătoriei sunt considerate comune, fiecare soț are dreptul de a solicita în orice moment împărțirea acestor bunuri, indiferent de perioada de timp care a trecut de la căsătorie.
Partajul bunurilor comune în timpul căsătoriei
Legislația în vigoare oferă soților posibilitatea de a solicita împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei. Astfel, conform articolului 358 din Codul civil, soții pot cere în orice moment partajul uneia sau a tuturor bunurilor comune. Partajul poate fi realizat pe cale amiabilă, prin intermediul unui notar, sau, în cazul unui dezacord, pe cale judecătorească.
Împărțirea bunurilor se face la valoarea reală a acestora, stabilită la momentul efectării partajului. Înainte de a realiza împărțirea, se va determina cota-parte ce revine fiecărui soț, luându-se în considerare contribuția sa la dobândirea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor comune. Deși legea presupune o contribuție egală, soțul interesat poate aduce dovezi contrare. Bunurile atribuite fiecărui soț în urma partajului devin proprietăți personale ale acestuia, iar bunurile comune neîmpărțite rămân în continuare comune. Bunurile dobândite ulterior partajului vor fi, de asemenea, bunuri comune, ceea ce înseamnă că regimul comunității legale persistă atât timp cât căsătoria este valabilă.
Partajul bunurilor comune în caz de divorț
În situația divorțului, spre deosebire de partajul realizat în timpul căsătoriei, regimul comunității legale încetează. Această încetare are două efecte principale: în primul rând, regulile specifice regimului nu mai sunt aplicabile, iar bunurile dobândite de fiecare soț post-divorț devin proprietăți personale. În al doilea rând, ca urmare a încetării comunității legale, bunurile comune trebuie să fie lichidate, fie pe cale amiabilă, cu ajutorul unui notar, fie în instanță, în cazul unui conflict.
Lichidarea bunurilor comune ale soților este un proces care are loc pentru a clarifica și a separa proprietățile fiecăruia, astfel încât fiecare soț să aibă o situație patrimonială distinctă după finalizarea căsătoriei.
Partajul bunurilor comune în cazul divorțului
În cazul divorțului, bunurile comune ale soților trebuie să fie împărțite. Procesul de partaj începe prin stabilirea cotei-părți ce revine fiecărui soț, bazată pe contribuția sa la acumularea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor familiale. Se consideră că soții au avut o contribuție egală, cu excepția cazului în care se dovedește contrariul.
Modalitățile de partaj
Conform articolului 676 din Codul civil, partajul bunurilor comune se va realiza în natură, proporțional cu cota-particulară a fiecărui coproprietar. În situația în care bunul nu poate fi împărțit fizic sau nu este convenabil pentru partaj, se pot adopta următoarele metode:
- Atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, către unul sau mai mulți coproprietari, la cererea acestora;
- Vânzarea bunului conform înțelegerii dintre coproprietari sau, în caz de neînțelegere, prin licitație publică, conform legislației, cu distribuirea prețului obținut către coproprietari proporțional cu cota-parta fiecăruia.
Drepturile fostului soț
Odată finalizat partajul, fiecare fost soț devine proprietar exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite. Aceasta se aplică începând cu data stipulată în actul de partaj, dar nu mai devreme de data semnării actului în cazul unui partaj voluntar sau, în cazul unui partaj judecătoresc, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii instanței.
Bunurile proprii ale soților
Este esențial de menționat că există situații în care bunurile dobândite de un soț în timpul căsătoriei nu sunt considerate bunuri comune, ci bunuri proprii. Acestea includ bunurile obținute prin moștenire, donație sau legat testamentar, care aparțin exclusiv soțului care le-a dobândit. În aceste cazuri, împărțirea acestor bunuri nu mai este necesară, deoarece ele sunt deținute în întregime de către soțul respectiv.
