Constantin Lămureanu: Viața și Activitatea
Constantin Lămureanu s-a născut pe 21 martie 1949 în Constanța, unde a urmat studii până la finalizarea liceului. După aceasta, și-a continuat educația în București, inițial alegând să studieze Fizica, între anii 1967 și 1970. Ulterior, în 1974, a absolvit și Facultatea de Filosofie, specializarea Sociologie.
În același an, Lămureanu s-a întors în Dobrogea, unde a preluat funcția de inspector în administrația de stat a Consiliului Popular Județean Tulcea. În perioada 1975-1980, a activat ca sociolog, ocupând funcția de șef al compartimentului de sociologie și șef de producție tehnică la Centrul Județean de Proiectare Ialomița. Între 1980 și 1987, a lucrat ca muzeograf la Muzeul Județean Ialomița.
În anii ’80, Constantin Lămureanu și-a făcut debutul editorial în domeniul poeziei, contribuind la volume colective. Totuși, sfârșitul acelei perioade a fost marcat de dificultăți, având în vedere deteriorarea relațiilor cu autoritățile de partid, care i-au refuzat orice angajare și i-au revocat dreptul de a publica.
După Revoluție, Lămureanu a fondat ziarul „Curierul de sâmbătă” în Mangalia și a înființat Fundația Culturală „Ionel Perlea”. A avut o carieră activă în presă, ocupând funcții precum redactor șef adjunct la „Hermes Press” în 1995, director la „România Zaman” în 1996, director la „Contract Plus” tot în 1996, redactor-șef la „Business Puls” în 1998 și redactor la „În justiție” între 2000 și 2001.
De asemenea, a fost președintele Fundației „Liga Umanitară Calea Solidarității Umane” între 2000 și 2004, director al Editurii „Neliniști metafizice” în 2005 și președinte al Asociației Cultural-Științifice „Neliniști Metafizice” în 2006. Constantin Lămureanu a fost, de asemenea, membru al Asociației Oamenilor de Știință din România.
Pe parcursul carierei, Lămureanu a publicat articole și studii pe teme sociologice, demografice, etnografice, lingvistice, precum și lucrări de poezie și proză în diverse publicații, inclusiv „Tomis”, „Arcadia”, „Tribuna Ialomiței” și „România literară”. Împreună cu alți oameni de cultură, a contribuit la înființarea Teatrului Studențesc „Podul” și a Societății Studenților Folcloriști din România.
Activitatea sa prolifică a fost răsplătită cu mai multe premii, printre care „Enăchiță Văcărescu” în 1974, premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1979 și premiul „Nicolae Bălcescu”. De asemenea, numele său apare în volume colective de poezie publicate de Consiliul Județean Ialomița și Consiliul Județean Râmnicu Vâlcea.
Printre lucrările publicate de Constantin Lămureanu se numără: „Șarpele angelicata” (București, Editura „Contrast”, 2003), „Îngerul orgolios” (Ialomița, Editura „Tipo-press”), „Europenismul românesc la sfârșit de secol 19” (București, Editura „Contrast”, 2004), „Hyperion netămăduitul” (Constanța, Editura „Metafora”, 2004), „Vinovat de prea multă iubire” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2004), „Eros somnolent” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2005). În 2008, la Editura „Neliniști Metafizice” din Constanța, a publicat lucrări precum „Povești pentru Nefertiti”, „Dante în infern”, „Exil la Pontul Euxin”, „Timpul în flăcări”, „Insomniacul”, „Robinson și aproapele”, „Cine-s cei ce defilează pe sub Arcul de Triumf”, „Trecător ca zilele de vară” și „Paznicul porții”.
Constantin Lămureanu a trecut în neființă pe 14 octombrie 2017.
