Pomenirea Mucenicilor și a Părintelui Lazar
În această lună, pe data de 7, se face pomenirea celor treizeci și trei de Mucenici din Melitina, inclusiv a lui Ieron și a altor sfinți. Acești martiri au suferit în vremea împăraților Diocletian și Maximian. Ieron, un om deosebit de puternic și curajos, era și blând la suflet. Într-o zi, în timp ce lucra ca plugar, a fost găsit de slujitorii idolilor, care au încercat să-l ucidă. Cu toate că erau în număr mare, Ieron a reușit să se apere, folosind fierul plugului ca armă, îndepărtându-i pe atacatori care au fugit speriați.
După acest incident, Ieron s-a prezentat de bună voie înaintea autorităților pentru a fi judecat. În timpul cercetării, i-a fost tăiată mâna dreaptă din cot, iar ceilalți sfinți au fost supuși la torturi, fiind bătuți cu vine de bou. În dimineața următoare, după ce le-au fost bătute trupurile câteva ore, au fost decapitați la ieșirea din cetatea Melitinei.
Pomenirea Părintelui Lazar
Tot în această zi, este adusă în discuție și figura Preacuviosului părinte Lazar, făcătorul de minuni, care a trăit în muntele Galisiului. Acest binecuvântat părinte era originar dintr-un sat din Asia, aproape de Magnesia, și s-a născut în anul 1030, având părinți evlavioși pe nume Nichita și Irina. Se spune că, în momentul nașterii sale, o lumină dumnezeiască a umplut casa părinților săi, speriind toate femeile din jur, care au ieșit afară, lăsând-o singură pe mama sa.
După naștere, Lazar a stat în picioare și s-a închinat spre răsărit, având mâinile strânse la piept, simbolizând astfel curățenia și dorința de a primi lumina divină. La vârsta de cinci ani, a fost dat la un dascăl pentru a învăța Sfintele Scripturi, unde a excelat rapid. Cunoscut pentru înțelepciunea sa, a simțit o chemare divină de a merge la Ierusalim pentru a vizita locurile sfinte. Astfel, a călătorit în secret, alături de alți monahi.
Pe drum, s-a întâlnit cu un alt monah, dar acesta a încercat să-l vândă. Însă, prin voința divină, un călător l-a avertizat pe tânăr, care a reușit să scape și să continue călătoria. Ajungând la locurile sfinte, s-a închinat la toate, iar apoi s-a întors la biserica Sfintei Învieri, unde a fost primit de arhidiaconul bisericii. Acesta l-a dus la Mănăstirea Sfântului Sava, unde, datorită înțelepciunii și faptei sale bune, a fost trimis la patriarhul Ierusalimului, care l-a hirotonit preot. După această hirotonire, a rămas în mănăstire pentru mulți ani.
Ridicarea Agarenilor și Viziunea Cuviosului
Agarenii au provocat distrugeri semnificative în Palestina, inclusiv la mănăstirea sfântă din acea zonă, sub conducerea lui Aziz, care a devastat Biserica Sfintei Învieri, distrugând crucea din turla acesteia și hulea asupra lui Dumnezeu. Văzând aceste atrocități, cuviosul și ceilalți părinți au decis să plece la Roma. Ajungând la Efes, și închinându-se la cuviosul evanghelist, au auzit un glas divin care le-a indicat să se îndrepte spre muntele Galisiul, renumit pentru asprimea sa și liniștea pe care o oferea.
Astfel, cuviosul a urcat pe munte, supunându-se unor nevoințe fizice extrem de mari și confruntându-se cu ispitele demonilor care îl atacau zi și noapte. Cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să le înfrunte. Odată, în timpul unei rugăciuni nocturne, a avut o viziune: un stâlp de foc se întindea de la pământ la cer, înconjurat de o mulțime de îngeri care cântau: „Să învieze Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui”. Astfel, a decis să construiască o biserică în cinstea Învierii, pe locul unde a văzut temelia stâlpului de foc, biserica fiind ridicată de împăratul Constantin Monomahul, care a donat sume considerabile, precum și scrisori, odoare sfinte și icoane aurite, dedicând numeroase metocuri și sate mănăstirii, din evlavie față de Părintele Lazar.
În perioada exilului său pe insula Lisveei, cuviosul a profețit revenirea împăratului în funcția sa. Era cunoscut pentru minunile sale și, ajungând la un nivel înalt de virtute și având darul profeției, a prezis sfârșitul său. Deși ucenicii săi l-au implorat cu lacrimi să mai rămână în viață pentru a-i îndruma, el a cerut Maicii Domnului să îi mai adauge cincisprezece ani de viață, trăind până la vârsta de șaptezeci și doi de ani și având peste nouă sute de ucenici.
După expirarea celor cincisprezece ani, s-a mutat la Domnul. Ucenicii săi, onorându-i sfintele moaște cu cântări și miruri, le-au așezat într-un sicriu prețios, aproape de stâlpul bisericii Sfintei Învieri. Chiar și după moarte, cuviosul a continuat să lucreze minuni, slăvind astfel pe adevăratul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, căruia îi este dedicată toată cinstea și lauda în vecii vecilor. Amin.
Pomenirea Sfinților Mucenici Melasipp, Casina și Antonie
În această zi, se face pomenirea Sfinților Mucenici Melasipp, Casina și Antonie, care au mărturisit în timpul domniei lui Iulian Apostatul, în anul 361, în cetatea Ancira, fiind creștini din strămoși.
Pomenirea Sfinților Mucenici
În această zi, se rememorează suferințele și jertfa Sfinților Mucenici Antonie, Melasipp și Casina. Sfântul Antonie a fost întemnițat, iar Melasipp și Casina, spânzurați, au suferit torturi crunte; Melasipp a fost mutilat prin tăierea picioarelor, iar Casina a avut parte de aceleași atrocități. În ciuda suferințelor, Antonie a continuat să-și manifeste credința, fiind spânzurat și sfâșiat pentru că a îndrăznit să-l confrunte pe împăratul Iulian. Astfel, el a primit cununa muceniciei după ce a fost martirizat, îndemnând pe mulți să se întoarcă la credința în Hristos.
Pomenirea Sfinților Mucenici Auct, Tavrion și Tesalonica
De asemenea, este ziua în care se pomenește și Sfinții Mucenici Auct, Tavrion și Tesalonica, care au suferit în Amfipoll, Macedonia. Tesalonica, fiica unui preot păgân pe nume Cleon, nu a fost influențată de bogăția tatălui său. Deși acesta a încercat să o convingă să renunțe la credința creștină, ea a refuzat. Din această cauză, a fost dezbrăcată și bătută, fiind apoi exilată chiar de tatăl său. Chiar și în exil, Tesalonica a continuat să mărturisească credința în Hristos, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Auct și Tavrion, martori ai cruzimii, au fost denunțați de Cleon la Torivie Ipatul, fiind acuzați că sunt creștini. Au fost dezbrăcați, bătuți și supuși altor chinuri, dar, prin voința divină, au scăpat neafectați. Cu toate acestea, tiranul, dându-se bătut, a ordonat să le fie tăiate capetele, ceea ce a dus la sfârșitul nevoinței lor.
Pomenirea altor Sfinți Mucenici
În această zi, se mai pomenește și Sfântul Mucenic Atinodor, împreună cu Sfântul Grigorie, fratele Sfântului Grigorie făcătorul de minuni. De asemenea, se rememorează și Sfântul Mucenic Alexandru din Tesalonic, care a fost martirizat prin sabie în timpul împăratului Maximian, după ce a distrus jertfelnicul păgân.
Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
