Condițiile moștenitorilor
Pentru ca o persoană să poată moșteni, aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiții esențiale. În primul rând, trebuie să aibă vocație succesorală, să dispună de capacitatea legală necesară pentru a moșteni, să nu fie nedemnă de a primi moștenirea și, nu în ultimul rând, să fi acceptat moștenirea în termenul stabilit de lege. Această ultimă condiție, deși poate părea o formalitate, este crucială pentru ca transmisiunea succesorală să aibă loc.
Termenul pentru exprimarea opțiunii succesorale
Conform articolului 1.103 din Codul civil, persoanele care îndeplinesc condițiile necesare pentru a moșteni, denumite „succesibili”, trebuie să își exprime opțiunea succesorală în termen de un an de la deschiderea moștenirii, respectiv de la data decesului celui care lasă moștenirea. Este esențial ca succesibilii să își clarifice statutul în acest interval, deoarece incertitudinea privind identitatea moștenitorilor poate crea confuzie și instabilitate în circuitul civil. Aceasta ar putea însemna că, pe o perioadă îndelungată, nu am ști cine este proprietarul bunurilor lăsate de defunct și cine este responsabil pentru datoriile acestuia.
Formele opțiunii succesorale
Opțiunea succesorală poate fi exprimată în două moduri: acceptarea succesiunii și renunțarea la aceasta. Acceptarea poate fi fie expresă, printr-un înscris notarial sau o declarație scrisă, fie tacită, prin acte care demonstrează intenția de a moșteni, cum ar fi administrarea bunurilor moștenite sau plata datoriilor. Pe de altă parte, renunțarea la succesiune trebuie, în general, să fie o declarație expresă. Totuși, pot exista situații în care renunțarea este prezumată.
Prezumția de renunțare
Una dintre aceste situații este reglementată de articolul 1.112 alin. (1) din Codul civil, care prevede că succesibilul care cunoaște deschiderea moștenirii și calitatea sa de succesibil, dar nu își exprimă opțiunea în termenul de un an, este considerat a fi renunțat la moștenire: „Este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil, nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală.”
O a doua situație, de aplicare mai restrânsă, se referă la cazurile în care instanța poate stabili, la cerere, un termen mai scurt pentru exercitarea dreptului de opțiune. Astfel, conform articolului 1.113 alin. (2), „Succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanța judecătorească este considerat că a renunțat la moștenire.”
Consecințele renunțării
Este important de menționat că renunțarea la moștenire poate fi constatată și de instanță, în cazul succesibililor care nu au întreprins niciun act de acceptare a moștenirii. Aceasta le oferă șansa altor succesibili activi de a dobândi întregul patrimoniu moștenit. Exemple de aplicare a acestei prezumții nu sunt rare. De exemplu, dacă o persoană decedează lăsând în urmă trei fii și o casă, iar aceștia nu acceptă explicit succesiunea, instanța poate considera că aceștia au renunțat la drepturile lor de moștenire.
Impactul Pasivității asupra Drepturilor Succesorale
În contextul moștenirii, situația în care doi dintre fii sunt plecați în străinătate și nu manifestă interes pentru casa de familie pe parcursul mai multor ani ridică probleme legale complexe. Cel de-al treilea fiu, care locuiește în acea casă, plătește impozitul anual și efectuează îmbunătățiri asupra proprietății, devine astfel un element cheie în acest caz.
Instanța ar putea concluziona că fiii care au rămas pasivi au renunțat tacit la drepturile lor de moștenire. În urma acestei evaluări, cel de-al treilea fiu ar putea moșteni întreaga proprietate, fiind singurul care a manifestat o intenție clară de a accepta moștenirea prin acțiunile sale. Plata impozitului, locuirea efectivă în casă și realizarea de îmbunătățiri sunt dovezi evidente ale dorinței sale de a prelua moștenirea.
Asemenea situații necesită o atenție deosebită. Pe de o parte, moștenitorii care rămân inactivi riscă să-și piardă drepturile succesorale, iar pe de altă parte, cei care ar putea beneficia de pasivitatea altora pot solicita instanței să recunoască această renunțare. Acest caz subliniază importanța formalităților legale în procesul de moștenire, unde absența unei acțiuni poate conduce la pierderea dreptului de moștenire.
Întrebări Frecvente despre Succesiune
Se poate realiza o succesiune fără toți moștenitorii prezenți? Această întrebare reflectă complexitatea și nuanțele legislației succesorale, care pot varia în funcție de circumstanțele specifice ale fiecărui caz.
