Ioan Lăcustă: O viață dedicată literaturii și jurnalismului
Pe 15 septembrie 1948, în comuna Vârfuri din județul Arad, s-a născut Ioan Lăcustă, un scriitor și jurnalist de renume. Fiul învățătorilor Antonia și Dumitru Lăcustă, el a urmat cinci clase primare în comuna Luncavița, județul Tulcea, și a absolvit șapte clase la Rădăuți, județul Suceava. Liceul l-a finalizat la „Vasile Alecsandri” din Galați, pe care l-a absolvit în 1972.
După liceu, Ioan Lăcustă a continuat cu studiile universitare la Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității București, pe care a terminat-o în 1996.
Cariera didactică și jurnalistică
În primii săi ani de carieră, Ioan Lăcustă a fost profesor în comuna Luncavița. Ulterior, s-a mutat la București, unde a lucrat la revista „Magazin istoric”, unde a ocupat funcția de redactor-șef timp de 30 de ani. A fost un participant activ al cenaclului literar „Junimea”, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, și a fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1985.
Debutul literar și volumele publicate
Debutul său literar a avut loc în revista „Vatra”, unde a publicat povestiri. De-a lungul anilor, Ioan Lăcustă a publicat mai multe volume, printre care: „Cu ochii blânzi” (1985), „Liniște” (1989), „Calendarul de nisip” (1990), „Zece alegeri interbelice. 1919-1937. Cine a câștigat?” (1998), „În șoaptă” (1998), „41 de luni care au schimbat România. 1919-1937. 1944-1947” (1999), „Cartea luminării” (2001), „Cenzura veghează. 1937-1939” (2007), „1952-1984. Republica Populară și România” (2005), „Memorie sau memorialiști” (2005) și „Fără Caragiale. Carte a Mumei, a iubiri, a Morții” (2001).
Premii și recunoaștere
Contribuțiile sale literare au fost recunoscute prin numeroase premii, inclusiv Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul special al revistei „Luceafărul” (1985), Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1990) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1999). În 2007, Ioan Lăcustă a fost nominalizat pentru Cartea Anului.
Moartea și moștenirea lăsată
Ioan Lăcustă a decedat pe 14 noiembrie 2008, la București, și a fost înmormântat în cimitirul din comuna Luncavița. După moartea sa, a fost declarat post-mortem Cetățean de Onoare al comunei Luncavița, recunoscând astfel impactul său asupra comunității și contribuțiile sale deosebite în domeniul literaturii și jurnalismului.
