Pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei
În această lună, pe data de 16, se sărbătorește pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei. Acest apostol divin, aflat în vamă, a auzit chemarea Domnului, care i-a spus: „Urmează-Mie”. Imediat, el a lăsat totul și a început să-L urmeze pe Domnul, oferindu-I ospitalitate în casa sa, așa cum menționează în Evanghelia sa. De atunci, a fost numărat printre ceilalți apostoli.
După primirea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, Matei a fost înzestrat cu înțelepciunea divină și a redactat Evanghelia sa în limba evreiască. La opt ani după înălțarea lui Hristos, a trimis această Evanghelie evreilor care erau recent convertiți. Matei a călătorit pentru a propovădui printre parți și mideni, stabilind comunități religioase și săvârșind numeroase minuni. În cele din urmă, a suferit moartea prin ardere, din partea necredincioșilor.
În timpul vieții sale, acest apostol divin și ceilalți ucenici au călătorit din loc în loc, vestind Evanghelia lui Hristos. Ajungând în rândul parților, Matei s-a retras pe un munte, unde a rămas vreme îndelungată, având doar o haină și fără acoperământ. După o perioadă, Dumnezeu i s-a arătat sub forma unui copil, întinzându-Și mâna dreaptă și dându-i un toiag, spunându-i: „Ia acest toiag și, coborându-te din munte, du-te la cetatea Mirmina. Acolo, sădește-l înaintea ușii bisericii, iar acesta va prinde rădăcini, se va înălța și va deveni un copac roditor; din vârful său va curge mursa de miere, iar din rădăcină va izvorî apă, cu care se vor curăța oamenii cetății, îndulcindu-se și lăsând păcatele.”
Ascultând porunca divină, Matei s-a coborât din munte și s-a îndreptat spre Mirmina. Acolo, a fost întâmpinat de Fulvana, soția împăratului parților, care era posedată de un demon, alături de copiii săi, și ei sub influența spiritelor necurate. Aceste duhuri strigau cu asprime, întrebând cine l-a trimis pe apostol și cine i-a dat toiagul pentru a-i distruge.
Apostolul Hristos, cu o voce calmă, a mustrat duhurile necurate și i-a vindecat pe cei chinuiți, făcându-i să-L urmeze cu credință. Episcopul Platon, aflând de sosirea sfântului, a ieșit împreună cu clerul său pentru a-l întâmpina, intrând împreună în cetate. Apostolul, înfigând toiagul în pământ, a slăvit pe Dumnezeu, Cel care i s-a arătat ca un copil și i-a dat această poruncă. Cu o minune uimitoare, toiagul uscat a prins rădăcină, a înflorit și a rodit, oferind mursa de miere, așa cum fusese profetizat.
Minunea fântânii ce izvorăște apă dulce
În apropierea rădăcinii unui copac, a fost descoperită o fântână din care țâșnea o apă extrem de pură și dulce, impresionând pe toți cei care treceau pe acolo. Vestea despre această minune s-a răspândit rapid în întreaga cetate, atrăgând mulțimi curioase să admire fenomenul.
Cei care gustau din fructele copacului și se spălau cu apa fântânii simțeau cum nebunia și cruzimea sălbatică, cauzate de închinarea la idoli, dispăreau din sufletele lor. Însă, apostolul Domnului a suferit mult din cauza împăratului, având un sfârșit tragic. Totuși, printr-o minune legată de moaștele sale, a reușit să-l întoarcă pe împărat la credința în Hristos.
Împăratul, după ce s-a botezat, a primit numele Matei, a distrus idolii și a convins supușii săi să creadă în Hristos. Ulterior, a devenit episcop, lăsând în urma sa episcopia fiului său, conform viziunii primite de la apostol. Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
