Pomenirea Sfântului Prooroc Avdie
În data de 19 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Sfântului Prooroc Avdie. Numele său înseamnă „robul Domnului” și provine din ținutul Sihem, din zona lui Vitaharam. Avdie a trăit cu 800 de ani înainte de nașterea lui Hristos. La început, a slujit regelui Samariei, Ahav, iar ulterior lui Ohozia.
După ce Ohozia a trimis doi căpitani cu câte cincizeci de oameni la marele Prooroc Ilie, pentru a-i cere acestuia să se pogoare din munte, căpitanii au fost arși împreună cu oamenii lor, prin rugăciunea proorocului. Ulterior, Ohozia a trimis la Avdie, cerându-i să-l aducă pe al treilea căpitan, care nu fusese nimicit de Ilie. Acesta, în fața proorocului, a căzut la picioarele lui, rugându-l să nu-l ardă și să se pogoare pentru a merge la rege. Proorocul lui Dumnezeu a acceptat cererea, conform relatărilor din cartea a patra a regilor. După acest eveniment, Avdie l-a urmat pe Ilie, devenind ucenicul său. A profețit multe lucruri, murind în cele din urmă și fiind îngropat în mormântul părinților săi.
Pomenirea Sfântului Mucenic Varlaam
În aceeași zi, se face pomenirea Sfântului Mucenic Varlaam, originar din Antiohia Siriei. Acesta, în vârstă și mărturisind credința în Hristos, a fost adus în fața stăpânitorului Antiohiei. Refuzând să aducă jertfă idolilor, a fost supus unor torture crunte, fiind bătut cu vine de bou și apoi având unghiile dezrădăcinate. A fost dus la un altar păgân, unde i s-a poruncit să-și deschidă cu forța mâna dreaptă pentru a primi cărbuni aprinși și tămâie, în speranța că va renunța la credința sa. Cu toate acestea, Varlaam a rămas neclintit, demonstrând o putere deosebită, până când focul i-a distrus carnea din mâna dreaptă, căzând apoi pe pământ. A ales astfel să sufere pentru credința sa, preferând să-și sacrifice mâna decât să se arate păgânilor. În cele din urmă, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cununa mărturisirii. Marele Vasile și dumnezeiescul Hrisostom l-au cinstit pe acest luptător cu cuvinte de laudă.
Pomenirea Sfântului Mucenic Azi, făcătorul de minuni
De asemenea, în această zi se sărbătorește și Sfântul Mucenic Azi, făcătorul de minuni. Acesta a trăit în vremea împăratului Dioclețian, în anul 289, provenind din țara isaurilor și având meseria de soldat. După ce a renunțat la viața militară, s-a retras în pustietăți, unde a realizat numeroase vindecări și minuni. Totuși, a fost denunțat de unii vânători și adus în fața lui Dioclețian. Mărturisind credința sa în Hristos, a fost trimis la eparhul Achilin, însoțit de o sută cincizeci de soldați.
Minunile Sfinților și Mărturisirea Credinței
Într-o perioadă de persecuție, un grup de ostași, care au fost martori la minunea săvârșită de un sfânt, au ales să creadă în Hristos. Aceștia, însetați, au primit apă dintr-un loc lipsit de surse, grație intervenției divine a sfântului. Eparhul, care a capturat sfinții, i-a dus într-un loc unde l-a pedepsit pe sfântul Azi, provocându-i multe răni în încercarea de a-i intimida pe ceilalți. Apoi, l-a spânzurat pe o roată și a aprins un foc mare sub el, însă flăcările nu l-au atins, iar sfântul a rămas nevătămat. Această minune a adus la credință atât soția, cât și fiica eparhului.
În urma acestor evenimente, eparhul a ordonat decapitarea a o sută cincizeci de ostași, precum și a femeii și fiicei sale. Ulterior, el a hotărât să-l pedepsească pe sfânt prin torturi severe și, în cele din urmă, să-i ia viața. Astfel, acești fericiți martiri au fost răsplătiți cu cununa mărturisirii pentru credința lor în Hristos.
Pomenirea Sfinților
În această zi se sărbătoresc mai multe pomeniri, inclusiv a Sfinților o sută cincizeci de ostași care au fost uciși cu sabia, a soției și fiicei eparhului, precum și a Sfinților doisprezece ostași. De asemenea, este amintit și Sfântul Mucenic Agapie, care a fost sfâșiat de fiare, precum și Sfântul Mucenic Iliodor din Maghido, Pamfilia.
În timpul domniei împăratului Aurelian, pe când Aetie era guvernator în Maghido, Iliodor, un propovăduitor fervent al lui Hristos, a fost denunțat autorităților. În fața guvernatorului, el a refuzat să se supună cererii de a jertfi idolilor, motiv pentru care a fost supus unor torturi crunte, inclusiv spânzurării și arderii cu făclii. În mijlocul acestor suferințe, sfântul a strigat către Dumnezeu, iar un glas divin i-a spus să nu se teamă, asigurându-l de prezența Sa.
Martorii acestei minuni, care au văzut patru îngeri ocrotindu-l pe sfânt, au ales, de asemenea, să creadă în Hristos, iar guvernatorul a fost umilit în fața lor. Ca urmare, aceștia au fost aruncați în mare, unde au primit cununile muceniciei din partea Domnului.
Guvernatorul, în continuarea persecuțiilor, a ordonat să fie construit un bou de aramă, în care a fost băgat mucenicul. După ce a intrat, sfântul a făcut o rugăciune, iar boul, care înainte era arzător, s-a răcit instantaneu, iar sfântul a început să cânte înăuntrul lui. Uimit de această minune, guvernatorul a realizat puterea sfântului și a recunoscut că vrăjile sale nu au avut nicio putere asupra lui. Sfântul a cerut o perioadă de trei zile pentru a medita asupra a ceea ce ar trebui să facă. Guvernatorul a acceptat, iar sfântul s-a retras în capiștea numită Panteon, unde se aflau toți idolii.
Martiriul unui Sfânt Mucenic
În urma unei rugăciuni, un cutremur a avut loc, provocând căderea și zdrobirea idolilor. Această întâmplare a ajuns la urechile guvernatorului, care l-a adus pe mucenicul nostru în fața divanului său. Umplut de furie, guvernatorul a ordonat să fie spânzurat și să i se bată cuie înroșite în cap. Cu toate acestea, sfântul a răbdat aceste suferințe cu ajutorul divin.
Observând că nu reușește să-l înfrângă prin chinuri, guvernatorul a decis să-l transporte legat cu lanțuri grele la cetatea Atalenilor. După ce l-au dus acolo, au revenit și l-au readus în fața divanului său. Acolo, după numeroase încercări de a-l convinge să jertfească idolilor și văzându-l neclintit, guvernatorul a ordonat să i se bage mâinile și picioarele în deschizăturile unui lemn destinat torturii.
Mai apoi, a fost aruncat într-o tigaie mare, care era în flăcări. În mijlocul focului, sfântul își continua rugăciunea și îi îndemna pe cei din jur să se alăture lui în tigaie, asigurându-i că nu vor fi răniți de flăcări. Mulți au crezut în cuvintele lui, au intrat în tigaie și, rămânând nevătămați, s-au convertit la credința în Domnul nostru Iisus Hristos, proclamând: „Cu adevărat mare este Dumnezeul creștinilor”.
Guvernatorul, temându-se că aceștia ar putea răpi sfântul din mâinile sale, a ordonat ca el să fie dus din nou la Maghido. Odată ajuns în cetate, a fost din nou supus cercetării. Deși a discutat mult și nu s-a lăsat convins să jertfească idolilor, guvernatorul Aetie a poruncit să i se taie limba și, după ce a fost spânzurat, a fost bătut timp de două ceasuri. Apoi, i s-a pus un frâu și a fost tras afară din cetate pentru a fi executat.
În timpul acestei ultime călătorii, sfântul a făcut un semn cu mâna către cei care îl conduceau, cerându-le puțin timp pentru rugăciune. A stat în rugăciune, iar, după ce și-a împlinit datoria, a fost decapitat, primind astfel cununa mărturisirii sale.
Pomenirea Sfinților Mucenici
În această zi, se face pomenirea Sfinților Mucenici Antim, Talaleu, Cristofor, Eufimia și fiii lor, precum și a Sfântului Panharie. Cu rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
