Definirea Insolvenței
Insolvența este o stare care se referă la patrimoniul debitorului, caracterizată prin lipsa fondurilor necesare pentru achitarea datoriilor certe, lichide și exigibile. În legislație, este instituită o prezumție relativă de insolvență, care se activează atunci când debitorul nu își plătește datoria față de creditor în termen de 60 de zile de la scadență. Această prezumție permite debitorului să demonstreze, prin diverse mijloace de probă, că dispune de resursele financiare necesare pentru a-și onora datoriile exigibile.
Sfera de Aplicare
Procedurile de insolvență, așa cum sunt reglementate de Legea nr. 85/2014, se aplică profesioniștilor definitivi conform art. 3 alin. (2) din Codul civil, precum și regiilor autonome. Totuși, anumite categorii sunt excluse de la aplicarea acestor proceduri. Persoanele care desfășoară profesii liberale nu pot fi subiecți ai acestei proceduri, deși întreprinderile lor pot fi incluse. De asemenea, unitățile de învățământ preuniversitar și universitar și entitățile dedicate cercetării științifice și dezvoltării tehnologice sunt excluse. Alte excepții includ subiecții care se supun unor reglementări speciale privind insolvența.
Tipuri de Proceduri de Insolvență
Legea prevede două tipuri distincte de proceduri: procedura generală și procedura simplificată. Procedura generală este varianta standard, aplicabilă debitorilor care nu se încadrează în categoriile speciale menționate în art. 38 alin. (2) din lege. Aceasta include o perioadă de observație, urmată de intrarea în procedura de reorganizare judiciară sau faliment, sau, alternativ, doar într-una dintre aceste proceduri. Perioada de observație se desfășoară între deschiderea procedurii și confirmarea planului de reorganizare sau intrarea în faliment.
Pe de altă parte, procedura simplificată presupune intrarea directă în faliment, fie la deschiderea procedurii, fie după o perioadă de observație limitată la maximum 20 de zile. Această procedură se aplică în cazuri specifice, cum ar fi debitorii fără bunuri în patrimoniu, cei ale căror documente contabile sunt pierdute, societățile fără organe de administrare funcționale, sau cele care nu îndeplinesc cerințele legate de sediul social. De asemenea, pot fi incluse și societățile dizolvate înainte de deschiderea procedurii de insolvență sau debitorii care solicită explicit intrarea în faliment.
Solicitarea Deschiderii Procedurii Insolvenței
Legea prevede trei categorii principale de subiecți care pot solicita deschiderea procedurii de insolvență. Prima și cea mai importantă categorie este debitorul însuși, care are atât dreptul, cât și obligația legală de a solicita tribunalului deschiderea procedurii în termen de maximum 30 de zile de la constatatea stării de insolvență. Această cerere trebuie să fie însoțită de o serie de documente justificative, inclusiv ultima situație financiară anuală certificată, balanța de verificare pentru luna anterioară, lista bunurilor (inclusiv conturile bancare) și lista creditorilor, cu detalii relevante despre fiecare dintre aceștia.
Cererea de deschidere a procedurii de insolvență: Cerințe și responsabilități
Debitorii care doresc să inițieze o procedură de insolvență trebuie să prezinte o serie de documente esențiale. Acestea includ creanțele lor, o listă detaliată a plăților și transferurilor patrimoniale efectuate în ultimele șase luni, precum și contul de profit și pierdere pentru anul anterior. În plus, debitorul este obligat să prezinte o declarație privind intenția de reorganizare sau de intrare în procedura simplificată. Această declarație trebuie să fie însoțită de o descriere a modalităților de reorganizare propuse și de diverse declarații pe propria răspundere referitoare la istoricul procedurilor de insolvență și la situația sa penală.
Este crucial ca cererea adresată tribunalului să conțină dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a procedurii. Dacă, la expirarea termenului de 30 de zile, debitorul se află în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor, legea permite extinderea termenului de depunere a cererii. În acest caz, debitorul trebuie să se adreseze tribunalului în termen de 5 zile de la eșuarea negocierilor. De asemenea, pentru persoanele juridice, cererile trebuie să fie semnate de reprezentanții autorizați conform actelor constitutive, iar dacă se solicită aplicarea procedurii simplificate, este necesară aprobarea adunării generale a asociaților sau acționarilor.
Este important de reținut că introducerea prematură, din rea-credință, a unei cereri de deschidere a procedurii poate atrage răspunderea patrimonială a debitorului, fie că este persoană fizică, fie juridică, pentru prejudiciile cauzate.
Creditorii și deschiderea procedurii de insolvență
Creditorii reprezintă a doua categorie importantă care poate solicita deschiderea procedurii de insolvență. Pentru a avea dreptul de a face o astfel de solicitare, creditorul trebuie să îndeplinească două condiții esențiale. Prima condiție este deținerea unei creanțe certe, lichide și exigibile, care să fie mai veche de 60 de zile. Legea definește creanța certă ca fiind aceea care rezultă din actul de creanță sau din alte acte, chiar dacă acestea nu sunt autentice, dar sunt recunoscute de debitor.
A doua condiție impune ca, după compensarea datoriilor reciproce, suma datorată creditorului să depășească anumite praguri stabilite de lege: 50.000 lei pentru creanțe de altă natură decât cele salariale sau echivalentul a 6 salarii medii brute pe economie pe salariat pentru creanțele salariale.
Atunci când creditorul formulează cererea de deschidere a procedurii, este necesar să indice cuantumul și temeiul creanței sale, să menționeze existența drepturilor de preferință sau a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor debitorului și să precizeze dacă dorește să participe la reorganizarea acestuia, indicând modalitatea prin care intenționează să contribuie la proces. În cazuri de urgență, legea permite creditorului să solicite judecătorului-sindic o ordonanță președințială pentru suspendarea operațiunilor de înstrăinare a bunurilor sau drepturilor patrimoniale importante în averea debitorului.
Alte entități îndreptățite să solicite deschiderea procedurii
O a treia categorie de subiecți care pot solicita deschiderea procedurii o constituie alte persoane sau instituții cărora legea le conferă acest drept. Un exemplu relevant este Autoritatea de Supraveghere Financiară, care are capacitatea de a depune cereri de deschidere a procedurii împotriva entităților pe care le reglementează și supraveghează.
Din perspectiva procedurală, există diferențe semnificative în funcție de subiectul care inițiază cererea de deschidere a procedurii. În cazul în care cererea este formulată de debitor, aceasta trebuie să respecte anumite cerințe legale specifice pentru a fi validă.
Procedura de Deschidere a Insolvenței: Aspecte Esențiale
Judecata în cazurile de insolvență se realizează cu celeritate, în termen de 10 zile, în cadrul unei camere de consiliu, fără a fi necesară citarea părților implicate. Judecătorul-sindic are responsabilitatea de a stabili data audierii în această cameră, chiar dacă cererea nu respectă toate cerințele legale sau nu sunt prezentate toate documentele necesare. La momentul înregistrării cererii, serviciul de registratură trebuie să verifice dacă există cereri anterioare de deschidere a insolvenței inițiate de creditori. În cazul în care există astfel de solicitări, cererea debitorului va fi soluționată în procedură necontencioasă, iar judecătorul va dispune conexarea cererilor creditorilor prin aceeași încheiere.
Procedura Cererii Creditorului
Cererea formulată de creditor urmează o procedură mai complexă. Instanța este obligată să comunice cererea debitorului și organului fiscal competent în termen de 48 de ore de la înregistrare. Debitorul are la dispoziție un termen de 10 zile pentru a contesta sau accepta starea de insolvență. La cererea debitorului, judecătorul-sindic poate solicita o cauțiune de până la 10% din valoarea creanței, fără a depăși suma de 40.000 lei. Dacă debitorul reușește să achite creanța înainte de închiderea dezbaterilor, cererea va fi respinsă ca fiind fără obiect. În cazul în care debitorul nu efectuează plata până la finalizarea dezbaterilor, iar judecătorul-sindic stabilește că acesta se află în insolvență, cererea de deschidere a procedurii va fi admisă și se va deschide, prin sentință, fie procedura generală a insolvenței, fie procedura simplificată, în funcție de circumstanțe. În această situație, cauțiunea va fi restituită creditorului.
Concluzie
Legislația în vigoare a conturat un cadru detaliat pentru subiecții care pot solicita deschiderea procedurii de insolvență, precum și condițiile și formalitățile necesare, având ca scop protejarea intereselor creditorilor, dar și oferirea oportunității de redresare pentru debitorii care se confruntă cu dificultăți financiare.
