Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului
Adormirea Maicii Domnului este celebrată pe 15 august. Această sărbătoare nu este menționată în Sfintele Evanghelii, ci este consemnată doar în tradiția Bisericii. Conform acestei tradiții, Maica Domnului a fost informată de un înger despre apropiata sa trecere din această viață, primind un mesaj de la Fiul ei: „Vremea este a muta pe maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare.” După ce Fecioara Maria a cerut iertare de la toți, și-a dat duhul. Domnul S-a coborât din ceruri pentru a primi sufletul ei sfânt.
În acel moment, au avut loc numeroase minuni: orbi au început să vadă, iar surzii au putut auzi, ologii și bolnavii s-au vindecat. Trupul Fecioarei Maria a fost lăsat în mormânt timp de trei zile, după care a fost ridicat în chip tainic la locașurile cerești. Tradiția spune că Apostolul Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântare, dorind să cinstească trupul Maicii Domnului. Când au deschis mormântul, au descoperit că acesta era gol, trupul Fecioarei Maria fiind mutat la ceruri de către Fiul ei.
Credința Bisericii despre Adormirea Maicii Domnului
Conform credinței Bisericii, la Adormirea Maicii Domnului, trupul ei nu a cunoscut stricarea, nici nu a rămas în mormânt. Fecioara Maria a fost mutată cu trupul la ceruri, având o formă schimbată, vie și preaslăvită, ca o parte din întreaga omenire. Spre deosebire de Mântuitor, ea a fost dusă la ceruri nu prin puterea proprie, ci prin voința Fiului ei, Iisus Hristos. În ceruri, ea se roagă neîncetat pentru noi. De aceea, este important să avem încredere în ocrotirea ei, deoarece doar ea poate mijloci cu îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, fiind Mama tuturor.
În imaginea Adormirii Maicii Domnului, Mântuitorul o ține pe brațe pe Maica Sa, ca pe un copil înfășat în haine albe, și o arată îngerilor, la fel cum Maica Domnului, în viața pământească, L-a purtat pe pruncul Iisus pe brațul stâng și L-a arătat lumii cu mâna dreaptă.
Definirea mutării Maicii Domnului
Adormirea Maicii Domnului este o mutare la ceruri care nu se încadrează în categoria nici invierii, nici înălțării. Această mutare nu este numită inviere, deoarece Fecioara Maria nu a apărut pe pământ cu trupul înviat, așa cum s-a arătat Hristos. De asemenea, nu se numește înălțare, deoarece nu s-a înălțat la ceruri prin puterea proprie, ci se denumește mutare. Așa a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel într-o predică.
Maica Domnului a trecut prin moarte, dar trupul ei nu a suferit stricarea. Acest adevăr este exprimat în troparul praznicului: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire, lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață fiind Maica Vieții și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.”
Originea sărbătorii
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare dedicată acestei figuri sfinte și s-a dezvoltat începând cu secolul al V-lea, după Sinodul de la Efes din 431, când Maica Domnului a fost recunoscută ca Născătoare de Dumnezeu. Adormirea Maicii Domnului a fost stabilită la nouă zile după praznicul Schimbării la Față a Domnului, deoarece Maica Domnului este considerată mai presus de cele nouă cete îngerești, fiind mai cinstită decât toate.
Ziua Marinei Române și a Forțelor Navale
Pe 15 august, când se celebrează Adormirea Maicii Domnului, cunoscută și sub denumirea de Sfânta Marie Mare, România sărbătorește Ziua Marinei Române și a Forțelor Navale. Această zi importantă este marcată prin organizarea de evenimente festive în porturile și orașele de la malul mării și pe cursul Dunării.
Manifestările dedicate acestei sărbători aduc împreună comunități locale și militari, evidențiind tradițiile și realizările Forțelor Navale Române. Participanții au ocazia să asiste la parade, expoziții și alte activități menite să celebreze marea și istoria navală a țării.
