Pomenirea Sfântului Prooroc Sofonie
În ziua a treia a acestei luni, este comemorat Sfântul Prooroc Sofonie, al cărui nume se traduce prin „straja Domnului” și „cunoscătorul celor ascunse”. Fiul lui Husi, din seminția lui Simeon, Sofonie a fost al nouălea dintre proorocii mici. El a trăit în Ierusalim în timpul domniei regelui Iosia (640-609 î.Hr.).
Sfântul Sofonie a primit darul profeției, anunțând căderea și distrugerea Ierusalimului, precum și mari necazuri care se vor abate asupra poporului evreu. De asemenea, el a profețit că popoarele neamurilor vor deveni popor ales de Dumnezeu, că cei necredincioși vor fi umiliți, iar cei drepți vor fi măriți. Sofonie a afirmat că Hristos Domnul va fi Judecător și împărat al tuturor ființelor raționale, răsplătind fiecăruia conform faptelor sale. El a murit în casa sa și a fost îngropat în țarina lui, așteptând învierea finală. Se spune că Sfântul Prooroc Sofonie avea o asemănare fizică cu Sfântul Ioan Teologul, însă barba sa era puțin mai rotundă.
Pomenirea Sfântului Mucenic Teodor
În aceeași zi, se pomenește și Sfântul sfințit Mucenic Teodor, arhiepiscopul Alexandriei. Locuitorii Alexandriei, în special elinii și cei necredincioși, s-au comportat cu asprime față de sfinți, provocând multe martirizări. Sfântul Teodor a fost unul dintre acești mucenici. Când a fost descoperit că mărturisește pe Hristos și că îi învață pe elini să creadă în El, mulțimea furioasă s-a năpustit asupra lui, supunându-l la chinuri îngrozitoare. I-au pus o cunună de spini pe cap, l-au bătut și l-au batjocorit. În cele din urmă, a fost aruncat în mare, dar, miracol, a ieșit nevătămat. În urma acestui incident, a fost decapitat la porunca dregătorului.
Pomenirea Cuviosului Teodul
Tot astăzi, se face pomenirea Cuviosului Părinte Teodul, care a fost eparh. Cuviosul Teodul a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mare. Originar dintr-o familie de patricieni, el a deținut funcția de eparh al pretorilor. Căsătorit, a dus o viață virtuoasă, dar, dezgustat de corupția și lăcomia celor din jur, a renunțat la dregătorie. După moartea soției, a împărțit averea sa celor săraci și s-a mutat la Edesa, unde s-a făcut monah. Datorită vieții sale sfinte, a fost binecuvântat cu daruri divine, hrănindu-se cu mâncare ușoară și împărtășindu-se doar duminica cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
Cu toate acestea, Cuviosul Teodul a fost bântuit de gânduri și s-a rugat lui Dumnezeu să îi reveleze cu cine se aseamănă din cei care au bineplăcut Lui. A primit răspunsul că este similar cu un comediant numit Cornelie, care trăia în Damasc. Căutându-l, Teodul s-a căzut la picioarele lui Cornelie, cerându-i să îi povestească viața sa. Cornelie a afirmat că este păcătos și că nu are fapte bune, dar Teodul, cu lacrimi și rugăminți, l-a convins să împărtășească experiențele sale de viață, spunând că a trăit printre comedianți și jucători de teatru, din care și-a câștigat existența.
O poveste de milostenie și sfințenie
Într-o zi, cugetând la răutățile din trecut și la judecata ce va veni, am decis să renunț la nelegiuiri și să îmi îndrept viața, căutând să trăiesc în mod curat și să fac fapte bune. Astfel, am întâlnit o femeie virtuoasă, dintr-o familie înstărită, căsătorită cu un bărbat risipitor, care a cheltuit nu doar averea ei, ci și pe a lui, și a ajuns să se îndatoreze grav, fiind în cele din urmă închis din cauza datoriilor. Această situație a cauzat femeii o mare tristețe.
Am aflat despre suferința ei și, emoționat, am întrebat-o despre datoria pe care o avea. Răspunsul ei a fost că suma era de patru sute de galbeni. În acel moment, am hotărât să vând câteva bijuterii și haine prețioase pentru a strânge banii necesari. I-am înmânat suma respectivă, spunându-i să își elibereze soțul din închisoare și să se roage lui Dumnezeu pentru mine, ca să fiu miluit în ziua judecății. Femeia a fost profund recunoscătoare, iar Teodul, un martor al acestei fapte, a rămas impresionat și a mulțumit lui Dumnezeu. După o vreme, ea a continuat să trăiască cu speranță și credință.
Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Sihastrul
În aceeași zi, este sărbătorită și pomenirea Cuviosului Părinte Ioan Sihastrul, episcopul Coloniei. Acesta s-a născut în cetatea Nicopole din Armenia în anul 454, în timpul domniei împăratului Marcian. A studiat Sfintele Scripturi, iar după moartea părinților săi, a împărțit toată averea săracilor și a înființat o mănăstire în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, unde a trăit alături de alți zece monahi.
Datorită virtuții sale, a fost hirotonit episcop al Coloniei, îndeplinind această funcție timp de nouă ani. După ce a organizat bine treburile bisericești, a plecat la Ierusalim, unde s-a închinat la Sfântele Locuri și a mers la Lavra Sfântului Sava. Acolo, fericitul Sava l-a primit fără a ști cine este și l-a pus să îndeplinească diferite ascultări. Observând dedicarea lui, l-a lăsat să trăiască în sihăstrie, fără a avea contact cu lumea timp de cinci zile pe săptămână, participând doar la slujbe în zilele de sâmbătă și duminică.
Văzând cum Ioan avansează în viața spirituală, fericitul Sava l-a dus la patriarhul Ierusalimului, Ilie, pentru a-i oferi taina preoției. Totuși, Cuviosul Ioan a solicitat o amânare, dorind întâi să își recunoască greșelile. Odată rămași singuri, s-a aruncat la picioarele patriarhului, cerându-i să păstreze în secret viața sa.
Pomenirea Sfinților din 21 octombrie
Patriarhul a acceptat să audă mărturia, considerând că va asculta despre o faptă păcătoasă. Însă, în momentul în care a aflat că este vorba despre episcopul Coloniei, a fost copleșit de spaimă și i-a spus fericitului Sava: „Nu-l mai supăra pe Ioan, că el nu va deveni preot.” Fericitul Ioan, ajungând la o vârstă înaintată, a adormit în Domnul.
În această zi, se face pomenirea Sfinților Mucenici Agapie, Seleuc și Mamant, care și-au încheiat viața prin moarte martirică, decapitați. De asemenea, este amintit și Cuviosul Părinte Teodul, născut în Cipru în vremea împăratului Maximian. De tânăr, el s-a desprins de viața lumească. Datorită nevoințelor sale pustnicești și smereniei, sufletul său a fost luminat, fiind înzestrat cu darul de a cunoaște gândurile celor care se apropiau de el. Prefăcându-se în nebunie, el mustra pe mulți și îi îndemna la pocăință. A trăit o viață virtuoasă și a mântuit pe mulți, adormind în pace.
Tot în această zi, se pomenește și Sfântul Mucenic Gavriil, care a fost episcop al Ganului și a suferit martiriul în Prusa în anul 1659. De asemenea, se face pomenirea noului Mucenic Anghel, care a suferit în Hios în anul 1713, și a Cuviosului Gheorghe de la Cernica, care a trecut la cele veșnice în 1806.
Cu ajutorul rugăciunilor lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.
