Pomenirea Cuviosului Părinte Spiridon
Pe data de 12 a acestei luni, se aduce omagiu Cuviosului Părinte Spiridon, recunoscut pentru minunile sale. Acesta a trăit în perioada împăratului Constantin cel Mare și a fiului său, Constantie. Spiridon era cunoscut pentru umilința și simplitatea sa. La început, a fost păstor de oi, iar ulterior s-a căsătorit, însă după moartea soției, a fost hirotonit episcop. Prin voința divină, a primit darul tămăduirilor, devenind astfel un făcător de minuni.
În vremuri de secetă, Cuviosul Spiridon a adus ploaie pe pământ, iar prin rugăciunile sale a reușit să oprească ploile excesive. De asemenea, a pus capăt foametei provocate de comercianții de grâu, dărâmând hambarele în care aceștia își păstrau grâul. A transformat un șarpe în aur și, după ce a ajutat un sărac, a readus aurul la forma sa inițială. A avut puterea de a opri curgerile râurilor și a descoperit păcatele unei femei desfrânate, determinând-o să își mărturisească greșelile. La Sinodul de la Niceea, Cuviosul a închis gura celor ce se mândreau cu înțelepciunea lor, prin puterea Duhului Sfânt.
Odată, o femeie i-a cerut ajutorul pentru a recupera o sumă de bani pe care o încredințase fiicei sale decedate. Spiridon a întrebat-o pe fiica sa unde se aflau banii, iar aceasta i-a dezvăluit locul, permițându-i astfel să îi restituie femeii. A vindecat împăratul Constantie de o boală grea și a înviat copilul unei mame disperate. De asemenea, a mustrat pe un om lacom care dorea să ia o capră fără a o plăti, făcând ca animalul să se îndepărteze de cel care încerca să îl tragă cu sila. După ce a fost plătit, capra s-a întors liniștită la stăpânul său.
Cuviosul Spiridon a vindecat muțenia unui diacon, căruia îi poruncise să rostească o mică rugăciune în timpul unei arșițe. Din dorința de a se lăuda, diaconul a lungit rugăciunea, ceea ce a dus la amuțirea sa. Într-o zi, slujitorii bisericii au aprins doar câteva lumânări, iar când Cuviosul i-a mustrat, aceștia au explicat că nu era nimeni în lăcașul de cult, deci nu era necesară mai multă lumină. Spiridon a mărturisit că îngerii erau alături de el, cântând împreună rugăciunile.
Un alt moment de uimire a fost când, în mod miraculos, untdelemnul a început să curgă dintr-o candelă care era pe cale să se stingă. Multe persoane au fost avertizate cu privire la evenimentele viitoare datorită darului său de a cunoaște mai dinainte cele ce urmează. De asemenea, a avut grijă de episcopul Trifilie, încurajându-l să aspire la bunurile veșnice. Cuviosul a condamnat o femeie căzută în păcat, care nu dorea să-și mărturisească greșelile, susținând că a rămas însărcinată de soțul ei, deși acesta murise cu mult timp în urmă.
În timpul verii, când soarele era arzător, capul Cuviosului era umed de rouă, simbolizând cinstea ce urma să i se acorde. Generozitatea și compasiunea sa au fost dovedite prin numeroasele sale fapte de milostenie.
Pomenirea Sfântului Mucenic Sinet și a Părintelui nostru Alexandru
În această zi, se sărbătorește Sfântul Mucenic Sinet, care a trăit în perioada împăratului Aurelian. Acesta a fost numit anagnost al bisericii din Roma de către Sfântul Xist. În timpul unei întâlniri cu împăratul, care aducea jertfe idolilor, Sinet a fost provocat să jertfească și el. Descoperind fățărnicia sa, a suferit chinuri îngrozitoare și a fost închis în templul Panteon, unde, în cele din urmă, a fost decapitat.
Pomenirea Părintelui nostru Alexandru, Arhiepiscopul Ierusalimului
Același moment marcat de această zi este și pomenirea Părintelui nostru Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului. Pe vremea împărăției lui Deciu, a avut loc o prigoană majoră împotriva creștinilor. Împăratul a trimis oameni în întreaga lume pentru a-i constrânge pe creștini să renunțe la Hristos și să jertfească idolilor, amenințându-i cu pedepse severe. Episcopul Alexandru a fost denunțat și adus legat în fața prefectului Cezareei Palestinei.
Sfântul Alexandru a proclamat cu tărie că Hristos este adevăratul Dumnezeu și Creator al tuturor, denunțând idolii ca fiind demoni. Cuvintele sale au stârnit furia tiranului, care l-a supus la diverse torturi, condamnându-l să fie devorat de fiare. În fața acestor încercări, sfântul s-a rugat, cerând voința lui Dumnezeu. Într-un moment miraculos, fiarele s-au comportat cu supunere față de el, iar marele arhiereu, mulțumind, a zburat la Domnul, lăsând în urmă un trup nevătămat.
Credincioșii au îngrijit cu respect trupul său, ungându-l cu miresme și înmormântându-l cu cinste.
Pomenirea Cuvioșilor Părinți Amonata și Antu
Tot în această zi, se face pomenirea Cuvioșilor Părinți Amonata și Antu. Prin rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
