Pomenirea Sfinților Mucenici Tirs, Levchie și Calinic
În data de 14 a acestei luni, Biserica sărbătorește memoria Sfinților Mucenici Tirs, Levchie și Calinic. Acești sfinți au trăit în perioada împăratului Deciu și sub conducerea ighemonului Cumvrichie, care a inițiat o prigoană feroce împotriva creștinilor în regiunile Nicomidiei, Niceii și Cezareii Bitiniei.
Sfântul Levchie, cu voința sa, s-a prezentat în fața ighemonului, mărturisind credința în Hristos și disprețuind idolatria. La porunca ighemonului, acesta a fost spânzurat, iar trupul său a fost supus unor torturi crunte. Rămânând ferm în credința sa, Levchie a fost decapitat.
În timpul unei călătorii a ighemonului prin Helespont, Sfântul Tirs, cunoscut ca mare atlet al credinței, s-a arătat pentru a propovădui cu curaj divinitatea lui Hristos, mustrându-l pe tiran pentru cinstea acordată idolilor fără judecată. Sfântul Tirs a suferit torturi îndelungate din partea mai multor ighemoni. În timpul acestor suferințe, la rugăciunile sale, idolii s-au prăbușit, iar Calinic, un preot al idolilor, având revelația că Dumnezeul lui Tirs este mai puternic, a adoptat credința în Hristos. Rugându-se, idolul pe care îl slujise a fost distrus, iar Calinic a fost ucis cu sabia. Sfântul Tirs și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu în timpul suferințelor sale.
Pomenirea Sfinților Mucenici Filimon, Apolonie, Arian și ceilalți
Tot în această zi, Biserica îi pomenește pe Sfinții Mucenici Filimon, Apolonie, Arian și pe cei care au suferit alături de ei. Acești sfinți au trăit în timpul împăratului Dioclețian și al ighemonului Arian, în Tebaida Egiptului. Mucenicia lor a început când 37 de creștini au fost capturați și aduși în fața ighemonului. Printre ei se afla Apolonie, un anagnost al Bisericii.
Când a fost amenințat cu tortura, Apolonie a cedat, oferindu-i patru galbeni lui Filimon, cântărețul, pentru a-l înlocui și a aduce jertfe idolilor în locul său. Filimon, îmbrăcând hainele lui Apolonie, a acceptat să își asume credința în Hristos. Când ighemonul a ordonat ca Filimon să cânte din fluier pentru a-i convinge pe cei care refuzau jertfa, s-a dovedit că el era cel care ocupa locul lui Apolonie. Deși mulți l-au îndemnat să renunțe la Hristos, Filimon nu s-a lăsat înduplecat.
Iar ighemonul l-a ridiculizat, afirmând că se străduiește în zadar, deoarece nu a primit botezul creștin. Cu toate acestea, Sfântul Filimon s-a rugat, iar cerul a trimis o ploaie care a căzut doar peste ei. Martorii au fost uimiți, iar Filimon a realizat că aceasta era o manifestare divină, având loc botezul său ceresc, întrucât nimeni nu îndrăznea să-l boteze din frica ighemonului.
Viața și Mucenicia Sfinților Filimon și Apolonie
Filimon s-a rugat pentru fluierele pe care le dăduse lui Apolonie, iar din cer a coborât foc care a ars aceste fluiere în mâinile lui Apolonie. Deoarece Apolonie a fost motivul credinței lui Filimon în Hristos, a fost și el prins. A fost dus înaintea ighemonului, unde a propovăduit credința sa în Hristos. Amândoi au suferit diverse chinuri. În timpul torturii, Sfântul Filimon a fost atârnat de un măslin și săgetat, iar o săgeată s-a îndreptat spre ighemon, străpungându-i ochiul. Filimon i-a spus ighemonului că ochiul său se va vindeca printr-o minune, dacă după moartea sa va lua țărână de pe mormântul său.
Ulterior, capetele Sfinților Filimon și Apolonie au fost tăiate. Ighemonul s-a dus la mormântul Sfântului Filimon în ziua în care aceștia au fost îngropați, a făcut cum îi spusese sfântul și a fost vindecat. Drept urmare, el și cei care erau cu el au crezut în Hristos și s-au botezat. Când împăratul Dioclețian a aflat despre convertirea ighemonului, l-a chemat la el, l-a legat cu lanțuri, i-a pus o piatră de gât și l-a aruncat în mare. Moaștele Sfântului Arian au fost aduse la uscat și îngropate de slujitorii săi.
Pomenirea celor Patru Ostași
În aceeași zi, se pomenește și de cei patru ostași din garda împărătească, care au suferit împreună cu Sfântul Arian. Dioclețian, după ce a torturat sfinții, l-a aruncat pe Sfântul Arian legat într-o groapă adâncă și a acoperit-o cu pământ. Apoi, a pus scaunul său deasupra gropii și a poruncit ostașilor să joace, zicând: „Să vedem dacă va veni Dumnezeul lui Arian să-l scoată din această groapă”. După ce a plecat la palat, împăratul a avut o viziune în care a văzut piatra și lanțurile lui Arian atârnate deasupra patului său, iar Arian șezând pe pat.
Spăimântat, împăratul a crezut că Arian este vrăjitor și a ordonat ca el și cei patru ostași care au crezut în Hristos să fie aruncați în mare. Delfinii au adus moaștele lor, aflate în cinci saci, și le-au scos la țărm în Alexandria, unde au fost îngropate într-un loc de cinste.
Amenințarea Cutremurului
În această zi, se pomenește și de cutremurul înfricoșător, care a fost trimis asupra noastră cu iubire de oameni, și de care Domnul, plin de iubire, ne-a izbăvit. Cu rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
