Dr. Tudor Ciuhodaru explică despre variola maimuței: „Transmiterea de la om la om este dificilă. Riscul pentru populație este extrem de redus“

Dobrogea Online
Moderator Dobrogea Online 205

Sursa foto:

0:00

Informații despre variola maimuței

Variola maimuței este o infecție virală rară, ce poate afecta oamenii și face parte din aceeași familie cu virusul variolei. Deși nu este o noutate, aceasta nu ar trebui să provoace o îngrijorare excesivă în rândul populației, conform declarațiilor dr. Tudor Ciuhodaru. Medicul subliniază importanța prevenției în contextul acestei afecțiuni.

Aspecte esențiale despre transmiterea virusului

Este esențial să cunoaștem următoarele aspecte:

  1. Variola maimuței nu se transmite ușor între oameni.
  2. Riscul pentru populația generală este foarte scăzut, transmiterea având loc în urma unui contact direct și prelungit.
  3. Virusul este endemic în Africa de Vest, unde se poate răspândi prin contactul cu animale infectate, precum șobolanii, maimuțele și veverițele. Acesta infectează în mod natural rozătoarele mici, iar oamenii pot contracta virusul prin zgârieturi sau în timpul vânătorii și procesării cărnii.
  4. În Europa, transmiterea se face prin contact cu leziunile sau fluidele biologice, precum și prin obiecte contaminate, cum ar fi lenjeria de pat și îmbrăcămintea. Epidemia din 2022 a arătat că majoritatea cazurilor au fost înregistrate în rândul bărbaților care au avut relații sexuale cu alți bărbați, indicând că transmiterea se produce în special în timpul actului sexual. Francisco Javier Membrillo de Novales, purtător de cuvânt al Societății Spaniole de Boli Infecțioase și Microbiologie Clinică, a comentat că majoritatea cazurilor sunt legate de activitatea intimă.
  5. Denominația de „variola maimuței” este improprie, deoarece, deși virusul a fost izolat inițial dintr-o maimuță, acestea nu constituie gazda naturală. Virusul afectează în principal mamifere mici din centrul și vestul Africii, în apropierea pădurilor tropicale, cu șobolanii fiind considerați rezervorul principal al bolii. Totuși, maimuțele pot fi infectate. Numele provine din observațiile leziunilor apărute pe primate în 1958.
  6. Subtipurile virusului au fost redenumite în august 2022: clada din Bazinul Congo a devenit clada I, cu o mortalitate de 4,9%, iar clada din Africa de Vest a fost denumită clada II, având o mortalitate de 0,6%.
  7. Perioada de incubație a virusului variază, în general, între 6 și 13 zile, dar poate fi cuprinsă între 5 și 21 de zile.
  8. Simptomele includ febră, cefalee, mialgii, oboseală și umflături, urmate de o erupție cutanată care debutează pe față și se extinde pe restul corpului, în special pe palme și tălpi.
  9. Iritația cauzează mâncărimi intense și evoluează prin diferite stadii înainte de a forma cruste care se desprind de pe piele, lăsând cicatrici în urma lor.
  10. În majoritatea cazurilor, simptomele sunt ușoare.
  11. Variola maimuței este, în general, o afecțiune autolimitată, cu o durată a simptomelor de la 2 la 4 săptămâni. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, din cauza unor afecțiuni medicale preexistente sau a tratamentelor precum chimioterapia, pot avea un risc mai mare.

Riscurile și măsurile de prevenție împotriva variolei maimuței

Variola maimuței poate reprezenta o amenințare pentru sănătate, cu riscuri mai mari de complicații pentru anumite categorii de persoane. Deși boala nu este considerată o problemă majoră pentru populație, este important să se conștientizeze despre aceasta, având în vedere că Marea Britanie a raportat primele cazuri încă din 2018, iar de atunci au fost confirmate numeroase alte cazuri.

Informații despre cazuri anterioare

În 2021, statele Texas și Maryland au raportat câte un caz de variola maimuței, ambele fiind legate de pacienți care călătoriseră recent în Nigeria. Specialiștii subliniază că populația nu trebuie să intre în panică, dar este esențial să se respecte anumite măsuri preventive.

Prevenția variolei maimuței

Variola maimuței poate fi prevenită prin evitarea contactului strâns cu persoanele infectate și prin respectarea unor bune practici de igienă. Călătorii în zonele endemice trebuie să acorde o atenție deosebită. Cele mai vulnerabile categorii sunt profesioniștii din domeniul sănătății, membrii familiei persoanelor infectate și partenerii sexuali ai acestora.

Ce trebuie să faceți în cazul unei posibile expuneri

Dacă există suspiciunea unei expuneri la virusul variolei maimuței, este important să se evite contactul cu alte persoane și să se solicite imediat asistență medicală. Cazurile nou identificate trebuie evaluate medical pentru a determina severitatea și factorii de risc asociati, cum ar fi afecțiunile preexistente sau medicamentele care afectează imunitatea. Pacienții cu forme severe ale bolii pot necesita spitalizare și tratament antiviral.

Vaccinarea împotriva variolei maimuței în România

România a implementat un plan de vaccinare împotriva variolei maimuței, care poate fi administrat ca măsură de profilaxie post-expunere în primele 4-14 zile de la expunere. Vaccinul se administrează în două doze, la 28 de zile distanță, cu excepția persoanelor născute înainte de 1980, care vor primi o singură doză. Este important de menționat că vaccinul nu este recomandat gravidelor și persoanelor cu vârsta sub 18 ani.

Distribuie acest articol