Istoria Cetății Capidava
Capidava, o cetate de importanță strategică, a fost fondată de romani în secolul al II-lea după Hristos. Situată în comuna Topalu, în apropierea unei zone de graniță, aceasta a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori, fiind locuită timp de cinci secole.
Identificată de Vasile Pârvan, cercetările sistematice au început în anii 1920 sub coordonarea lui Grigore Florescu, un discipol al lui Pârvan. Denumirea de Capidava este asociată cu amplasarea cetății, având semnificația de „cetatea de la cotitură”.
Descoperiri Arheologice
Printre cele mai valoroase descoperiri de la Capidava se numără monumentele epigrafice și sculpturale, dar și o varietate de ceramică, inclusiv vase, amfore, căldări de lut, borcane, strachini și opaițe. De asemenea, au fost găsite obiecte din metal, os, sticlă, piatră, pământ și monede, în special din timpul lui Ioan Tzimiskes, Vasile II, Constantin VIII și Theodora. Dintre cele aproape 50 de monumente epigrafice descoperite, 25 sunt stele funerare, restul reprezentând altare, votive și inscripții onorifice. Monumentele sculpturale, în număr de 15, includ capiteluri, o mână, un fuscoloana, un picior, un șarpe și o acvilă.
La Capidava au fost, de asemenea, identificate piese de echipament militar ale cohortei de Ubii și ștampile tegulare asociate cu Legiunea XI Claudia Pia Fidelis. Obiectele găsite sunt păstrate în Anticvariu, precum și în diverse muzee din țară, inclusiv Muzeul Național de Istorie al României din București și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.
Instalația Portuară
Cel mai semnificativ monument din prima perioadă de construcție a cetății este instalația portuară, care a fost esențială pentru funcționarea acesteia, incluzând cheul de acostare destinat navelor de patrulare ale Classis Flavia Moesica. Din păcate, cheiul a suferit distrugeri semnificative din cauza exploatării rocii calcaroase între anii 1908 și 1913. Analizele mortarului original al cheiului au relevat că acesta conținea agregate conform specificațiilor arhitectului roman Vitruviu pentru construcții hidraulice, demonstrând astfel o execuție deosebit de bine realizată.
Băile Militare de la Capidava
Băile militare de la Capidava au fost săpate pentru prima dată între 1988 și 1993, dar rezultatele nu au fost publicate. Aceste băi se află la aproximativ 100 de metri est de poarta principală și au dimensiuni și un circuit de îmbăiere similare cu cele ale altor clădiri militare de acest tip, întâlnite în apropierea castrelor auxiliare romane. Complexul include șase camere bine delimitate și alte două, a căror structură este mai puțin clară. Inițial, încălzirea se realiza cu ajutorul unui praefurnium, dar ulterior au fost amenajate două astfel de structuri în partea vestică a edificiului.
O a doua săpătură a clădirii a fost efectuată în 2017 de arheologii Ioan Carol Opriș, Tiberiu Potârniche și Alexandru Rațiu, care își propun să aducă mai multe informații despre acest subiect, folosind datele obținute în urma primei săpături.
Descoperirile arheologice de la Capidava
Ruinele cetății Capidava, situate în apropierea satului Topalu, au fost descoperite încă din perioada ocupației turcești din Dobrogea, când localitatea era cunoscută sub denumirea de Kale-Koy, adică „satul cetății”. Primele cercetări științifice au început abia la sfârșitul secolului XIX.
Interesul pentru aceste ruine a fost manifestat inițial de căpitanul Mihai Ionescu Dobrogeanu, urmat de Grigore Tocilescu. Vasile Pârvan a identificat cetatea drept Capidava după ce a efectuat o periegheză în zonă. Cercetările arheologice sistematice au început în 1924, sub conducerea asistentului lui Pârvan, Grigore Florescu.
Contribuții semnificative la cercetările arheologice
Grigore Florescu, alături de Radu Florescu, a dedicat întreaga sa viață explorării și conservării acestui sit. În perioada în care a condus săpăturile, au participat și alți arheologi de renume, precum Petre Aurelian, Petre Diaconu și Mitiță Vâlceanu. De asemenea, colaborarea cu arhitecții Dinu Teodorescu și Garri Küst a fost esențială pentru progresul cercetărilor.
După moartea lui Grigore Florescu în 1960, săpăturile s-au oprit timp de cinci ani, pentru a fi reluate sub conducerea lui Radu Florescu, cu o echipă extinsă de arheologi, inclusiv Ioan Carol Opriș, care este în prezent responsabil științific de sit.
Starea actuală a cetății Capidava
Capidava este o cetate bine conservată, iar Grigore Florescu a jucat un rol crucial în acest proces, aplicând tehnici moderne de conservare. Prof. univ. dr. Ioan Carol Opriș subliniază importanța acestei cetăți, care valorifică resursele naturale ale zonei, fiind situată pe un masiv de calcar.
Astăzi, ruinele sunt accesibile turiștilor, oferind o imagine clară asupra importanței istorice a acestui castru roman. Vizitatorii pot închide ochii și își pot imagina gărzile romane patrulând pe zidurile cetății, trăind astfel o experiență istorică unică.
Descoperirile Arheologice de la Capidava
Recent, zidurile cetății Capidava au fost confirmate ca fiind parte a unui patrimoniu istoric important, iar numeroase vestigii valoroase au fost descoperite. Cetatea a fost inclusă în Lista Monumentelor Istorice, având codul CT-I-s-A-02600. Această listă, denumită oficial Lista Monumentelor Istorice (LMI), cuprinde situri și clădiri de patrimoniu național, considerate deosebite datorită semnificației lor culturale. Instituită în 2004, lista este gestionată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Institutul Național al Monumentelor Istorice, având scopul de a conserva locurile de importanță istorică națională.
În prezent, cetatea Capidava este un punct de atracție turistică, beneficiind de o recentă restaurare. Specialiștii au stabilit că fortificația a avut un rol crucial în sistemul defensiv roman, datorită amplasării sale strategice lângă Dunăre.
Structura Cetății
Cetatea se distinge prin zidul de incintă, turnurile intermediare în formă de potcoavă și poarta cetății, care este protejată de un turn. De asemenea, au fost identificate termele (băile publice) situate în afara zidurilor primului castru, menite să deservescă unitatea de auxiliari staționată pe acest teritoriu. Cercetările au scos la iveală mai multe încăperi cu hipocaust (sistem de încălzire cu aer cald), bazine cu apă rece, piscine și canalul de evacuare a apei.
Un Secol de Cercetări Arheologice
Povestea Capidavei a fost sintetizată de profesorul universitar doctor Ioan Carol Opriș, responsabilul sitului arheologic. Aceasta este, de altfel, cea mai bine cercetată cetate din Dobrogea, având o istorie de 100 de ani de cercetări. Pe 24 iulie 2024, se vor împlini 100 de ani de la prima autorizație de cercetare sistematică, semnată de Vasile Pârvan.
Cercetările arheologice au început în 1924, conduse de Grigore Florescu, care a colaborat cu Vasile Pârvan. Activitatea a fost suspendată până în 1965, când Radu Florescu a reluat săpăturile cu sprijinul Muzeului de Arheologie al Dobrogei. De atunci, cercetările au continuat neîntrerupt, având un impact semnificativ asupra formării viitoarelor generații de arheologi. Din 1967, șantierul a fost transformat într-un șantier-școală, inițial cu un număr redus de studenți, iar din 1988, s-au creat condiții pentru o participare semnificativă în practica arheologică. Echipa actuală de cercetare este formată din specialiști de la diverse instituții de prestigiu, consolidând importanța sitului Capidava în peisajul arheologic românesc.
Cercetări Arheologice la Capidava: O Istorie Îndelungată
Recent, Universitatea din București a obținut autorizația necesară pentru a demara cercetările arheologice în zona Seimenii Mari, precum și în județele Constanța și Tulcea. Această legitimație a fost semnată de cunoscutul Vasile Pârvan, reprezentant al Comisiei Monumentelor Istorice. Grigore Florescu a decis să se concentreze asupra sitului Capidava, unde a desfășurat o cercetare sistematică pe parcursul carierei sale. Aceasta marchează începutul unei noi etape în istoria acestui loc, care a fost abandonat de bizantini în jurul anului 1050, în urma atacurilor devastatoare ale pecenegilor din 1046/1047.
Vasile Pârvan a acordat autorizația pentru aceste cercetări, beneficiind de sprijinul Ministerului de Interne. Documentul poartă semnătura lui Pârvan, director al Muzeului Național de Antichități și membru al Comisiei Monumentelor Istorice, care a preluat responsabilitățile de la Nicolae Iorga, președintele comisiei între anii 1923-1940. De asemenea, semnătura lui V.N. Drăghiceanu, secretar-director al Comisiei, este și ea prezentă pe act.
Este demn de menționat că, în contextul restricțiilor impuse de război, documentul include și semnătura lui Petre C. Modolea, director al Direcțiunii Administrației Generale, care a acționat în numele ministrului Ion I.C. Brătianu. Grigore Florescu a condus cercetările arheologice la Capidava până la decesul său, survenit pe șantierul arheologic de la Drobeta (Turnu Severin) pe 19 iulie 1960. După o pauză, cercetările au fost reluate în 1965 și s-au desfășurat continuu până în 2003, sub îndrumarea fiului său, Radu Florescu, un istoric și arheolog de prestigiu.
Începând din 2004, coordonarea științifică a echipei de cercetare arheologică de la Capidava a fost încredințată conf. univ. dr. Ioan Carol Opriș de la Facultatea de Istorie a Universității din București, care activează în cadrul Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei.
