Stabilirea masei succesorale: etape esențiale
Stabilirea masei succesorale constituie o etapă fundamentală în cadrul procedurii juridice, prin care moștenitorii pot identifica activele și pasivele care compun patrimoniul defunctului. Această procedură poate fi realizată atât în instanță, cât și prin intermediul unui notar public, fiecare având particularitățile proprii, avantaje și dezavantaje.
Procedura succesorală
Procedura notarială este o opțiune disponibilă la cererea persoanelor care pot demonstra un interes legitim. În schimb, recurgerea la instanță devine necesară atunci când moștenitorii nu reușesc să ajungă la un consens. Indiferent de modalitatea aleasă, este esențial ca toți cei implicați să cunoască drepturile și obligațiile care le revin.
Acte necesare pentru deschiderea succesiunii
În vederea demarării procedurii succesorale, este necesar un set de documente care să dovedească relațiile de rudenie între moștenitori și defunct. Principalul document necesar este certificatul de deces al persoanei decedate. Dacă acest certificat nu este disponibil, se poate folosi o hotărâre judecătorească de declarare a morții.
De asemenea, moștenitorii trebuie să prezinte acte de identitate, precum și documente de stare civilă care să ateste relațiile de rudenie sau căsătorie cu defunctul. În cazul existenței unui testament, acesta va fi inclus în documentele necesare. Este important să se facă dovada dacă defunctul avea sau nu datorii la bugetul local sau de stat, precum și să se precizeze orice alte acte considerate relevante.
Documentele necesare pentru deschiderea succesiunii
Pentru a solicita deschiderea succesiunii, sunt necesare următoarele acte în original:
- Certificatul de deces.
- Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor.
- Certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor.
- Hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor, după caz.
- Certificatul de naștere și de căsătorie al soțului în viață, sau certificatul de deces/sentința/certificatul de divorț al soțului, dacă este cazul.
- Adeverința de schimbare a numelui pe cale administrativă, dacă este cazul.
- Declarațiile de opțiune succesorală, după caz.
- Testamentul, dacă există.
- Procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să reprezinte moștenitorii, dacă aceștia nu pot fi prezenți.
Documentele pentru dovedirea proprietății bunurilor
În scopul dovedirii proprietății bunurilor ce au aparținut defunctului și care intră în masa succesorală, este necesar să se prezinte următoarele acte în original:
- Actele de proprietate, precum contracte de vânzare-cumpărare, donație, schimb, acte de dare în plată, certificate de moștenitor, hotărâri judecătorești etc.
- Certificatul de atestare fiscală pentru bunuri precum mașini, imobile și alte posesiuni. Acest certificat este emis de organul fiscal competent și are o valabilitate de 30 de zile.
- Documentul de intabulare, planul de amplasament și releveu pentru imobilele intabulate în cartea funciară.
- Actul de concesiune al locului de veci și adeverința emisă de administrația cimitirului, dacă este cazul.
- Titlurile la ordin sau la purtător/certificatele de moștenitor.
Aceste documente sunt esențiale pentru clarificarea masei succesorale și pentru a facilita procesul de transmitere a patrimoniului în mod legal și corect.
Ce se întâmplă dacă nu finalizezi succesiunea?
În cazul în care există intenția de a încheia o succesiune, este important de menționat că nu există un termen fix pentru realizarea acestei acțiuni. Totuși, amânarea procesului poate aduce anumite dezavantaje în ceea ce privește moștenirile. Este recomandat ca succesiunea să fie demarată cât mai curând posibil. Dacă aceasta este discutată după o perioadă de doi ani de la deces, moștenitorii vor fi obligați să plătească, pe lângă cheltuielile notariale, un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile care au aparținut persoanei decedate.
Consecințele nefinalizării succesiunii
Dacă moștenitorii nu acționează și nu se adresează notarului public sau instanței de judecată pentru a începe procedura succesorala, aceștia nu vor dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor, fie ele mobile (precum un autoturism) sau imobile (teren, casă, apartament) care au aparținut defunctului. Dreptul de proprietate al moștenitorilor este dovedit printr-un certificat de moștenitor, eliberat de notarul public, sau printr-o hotărâre judecătorească.
În absența acestor documente, deși moștenitorii pot utiliza bunurile moștenite, nu vor putea încheia contracte referitoare la acestea. De exemplu, dacă defunctul deținea un apartament și moștenitorii doresc să-l vândă, acest lucru nu va fi posibil fără a finaliza procedura succesorala. Numai persoana care deține proprietatea poate consimți la vânzarea bunului.
