Nașterea Maicii Domnului – Praznic de început de an bisericesc
Nașterea Maicii Domnului marchează prima sărbătoare din Anul bisericesc, care debutează pe 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut din părinți avansați în vârstă, Ioachim și Ana, ca rezultat al rugăciunilor lor. Tatăl ei provenea din seminția lui David, iar mama din cea a lui Aaron.
Informațiile despre Nașterea Maicii Domnului nu se regăsesc în Sfânta Scriptură, ci sunt transmise prin tradiția Bisericii, fiind menționate în cărțile de cult și în scrieri precum Protoevanghelia lui Iacov, datând din secolul al II-lea. Născută în mod firesc din Dreptii Ioachim și Ana, Maica Domnului reprezintă rodul rugăciunilor părinților ei. Ea a fost aleasă să ofere trup de om lui Dumnezeu-Fiul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este recunoscută și de comunitățile copte și siriene, care s-au separat de Biserica Ortodoxă după al patrulea sinod ecumenic, ceea ce sugerează că originea acestei sărbători se situează între sinodul al III-lea (431) și cel de-al IV-lea (451). Această festivitate a fost adoptată în Apus în timpul papei Serghie I, între anii 687 și 701.
Condacul și Icosul acestui praznic au fost compuse de Sfântul Roman Melodul în secolul al VI-lea, iar Canonul care se cântă în cadrul slujbei Utreniei a fost realizat de Sfântul Ioan Damaschin.
În această zi, se face pomenirea următoarelor sfinte persoane:
- Sfintilor frați după trup Ruf și Rufian;
- Sfantului Sever;
- Sfantului Artemidor;
- Sfantului nou Mucenic Atanasie;
- Icoanei Maicii Domnului din Kursk.
