Pomenirea Sfântului Pavel, Arhiepiscopul Constantinopolului
În această lună, pe data de șase, este comemorat Sfântul Pavel, arhiepiscopul Constantinopolului și mărturisitorul credinței. Originar din Tesalonic, el a fost notar și scriitor al Sfântului Alexandru, patriarhul Constantinopolului, și diacon al aceleași biserici. După moartea lui Alexandru, Pavel a fost ales de către ortodocșii creștini ca patriarh al Constantinopolului.
Împăratul Constantie, care era arian, l-a destituit din această funcție și l-a înlocuit cu Eusebiu din Nicomidia. Sfântul Pavel a călătorit la Roma, unde l-a întâlnit pe marele Atanasie, care, de asemenea, fusese scos din scaunul său de același împărat. Cu ajutorul scrisorilor de susținere ale împăratului Constans și ale Papei Iuliu, ambii și-au recăpătat scaunele, dar, sub influența arienilor, au fost din nou îndepărtați de Constantie. Într-o scrisoare adresată fratelui său, Constans l-a avertizat pe Constantie că, dacă Pavel și Atanasie nu vor fi restabiliți în funcții, el va interveni cu forța.
Pavel a ocupat scaunul pentru o perioadă scurtă, căci după moartea lui Constans, a fost exilat la Cucuzon în Armenia. Acolo, fiind închis într-un lăcaș de cult, a fost sugrumat de arieni cu omoforul său, predându-și astfel sufletul în mâinile Domnului.
Pomenirea Pulberii în Duminica lui Leon cel Mare
Tot pe data de șase, se face pomenirea unui fenomen neobișnuit care a avut loc în timpul domniei lui Leon cel Mare. În anul al optsprezecelea al împărăției sale, în ziua de 6 noiembrie, în jurul amiezii, cerul s-a întunecat complet. În locul obiceiuitelor nori, s-a format o roșeață care crea impresia că întreaga lume va fi mistuită de foc. Această viziune a provocat o mare panică în rândul oamenilor, care se temeau că, dacă va cădea ploaie din acei nori, aceasta va fi foc și va arde totul, asemeni ploii de foc care a distrus Sodoma.
În această stare de neliniște, toți creștinii s-au îndreptat către biserici, rugându-se cu intensitate și plângere. Dumnezeu, în bunătatea Sa, a decis să amestece pedeapsa cu milostivirea, trimițând o ploaie neobișnuită, care a stârnit frică printre păcătoși. Aceasta a început în seara precedentă și a continuat până la miezul nopții.
Ploaia care a căzut era o pulbere neagră, care provoca arsuri, asemănătoare cu cenușa dintr-un cuptor. Cantitatea căzută a fost atât de mare încât a acoperit pământul și caramizile caselor cu o grosime de peste o palmă. Aceasta a ars toate ierburile, pomii și plantele, fiind extrem de greu de spălat. Acest fenomen a simbolizat atât mânia lui Dumnezeu, cât și greutatea păcatului, care este dificil de curățat.
Ulterior, au avut loc ploi abundente care au încercat să spele pulberea, dar abia au reușit. Aceasta a fost o pildă, subliniind că păcatul poate fi asemănat cu o pulbere arzătoare și neagră, care distruge bunătatea din noi. De aceea, este esențial să ne rugăm cu multe lacrimi din adâncul inimii, pentru a curăța cenusa răutății din sufletele noastre.
Îndemn la fapte bune și mântuire
Este esențial să ne îngrijim de pământul fertil al minții noastre, îmbogățindu-l cu fapte bune. Astfel, putem scăpa de suferințele infernului care ne mistuie sufletele și trupurile, dobândind în schimb împărăția cerurilor.
Pomenirea Preacuviosului Părintelui Luca
În această zi, este comemorat Preacuviosul Părintele nostru Luca, originar din cetatea Tavromeniei, situată pe insula Sicilia. La vârsta de optsprezece ani, el frecventa cu sârguință sfintele biserici, nu doar ascultând cuvintele divine cu atenție, ci și punându-le în practică.
Când părinții săi au dorit să-l căsătorească, el a fugit în noapte spre un loc pustiu, unde a trăit alături de fiare. Acolo, a postit timp de patruzeci de zile și s-a învrednicit de vizita unui înger. Apoi, s-a îndreptat spre o mănăstire, unde a îmbrăcat haina monahală, alegând să ducă o viață austeră.
Pentru o perioadă de optsprezece luni, a consumat doar pâine și apă, nepermițându-și odihna trupului. După aceea, s-a dus împreună cu un alt monah pe muntele Etna, unde se hrănea cu plantele montane. Dormea puțin, purta o singură haină și nu avea încălțăminte, stabilind ca regulă să nu iasă din chilie fără a citi întreaga psaltire.
După ce citea la ceasul al treilea, se ocupa de muncile sale până la al șaselea ceas, după care îngrijea de hrana limitată pe care o consuma. Nevoințele sale l-au făcut să primească un har mare de la Dumnezeu, reușind să înțeleagă sensurile adânci ale Scripturii, iar unii, neînțelegând, se întrebau cum știe să citească fără a fi învățat.
Ulterior, s-a mutat într-un alt loc, călăuzit de o revelație divină, unde a adunat doisprezece ucenici cărora le purta de grijă. Apoi, după o perioadă de vizitare a chiliilor monahilor din Vizantia, s-a întors în Corintul Peloponesului, unde a locuit timp de aproximativ șapte luni, adormind în pace.
Pomenirea altor sfinți
În această zi, se face și pomenirea Sfântului Mucenic Nicandru, precum și a Sfântului Pavel, care s-a făcut nebun pentru Hristos și care a trecut la cele veșnice în liniște.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
