Pomenirea Sfintilor Mucenici Adrian și Natalia
Pe 26 a acestei luni, se sărbătoresc Sfinții Mucenici Adrian și Natalia, împreună cu cei care au suferit alături de ei. Mucenicul Adrian și soția sa, Natalia, au trăit în cetatea Nicomidiei în vremea domniei împăratului Maximian. Într-o campanie de prigoană împotriva creștinilor, Maximian a capturat 23 de bărbați creștini care se ascundeau în peșteri și i-a supus la chinuri cumplite.
Înainte de a-și mărturisi credința, Adrian i-a întrebat pe aceștia: „De ce, fraților, îndurați aceste dureri insuportabile?” La care ei au răspuns: „Pentru a obține bunurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce suferă pentru El, bunuri ce nu pot fi auzite sau descrise.” Ascultând acestea, Fericitul Adrian, umilit de darul divin, a cerut să fie scris și numele său alături de cel al creștinilor, dorind să moară împreună cu ei. Astfel, a fost întemnițat și el.
Aflând de soarta soțului său, Natalia s-a îngrijorat, plângând și suspinând. Când a aflat că Adrian a fost prins pentru Hristos, a îmbrăcat haine luminoase și a alergat la închisoare, încurajându-l să rămână neclintit în fața suferințelor și cerând rugăciuni din partea sfinților care erau cu el. La sfatul lui Adrian, Natalia s-a întors acasă.
Adrian a fost adus înaintea împăratului și, mărturisind că Hristos este adevăratul Dumnezeu, a fost supus la bătăi severe. A fost întors cu fața în jos și lovit cu toiege, iar apoi întors cu fața în sus, a fost lovit pe abdomen, suferind răni grave. Mucenicul avea 28 de ani când a îndurat aceste chinuri. După aceea, lui și altor sfinți li s-au tăiat mâinile și picioarele. Când sfinții au murit, iar trupurile lor au fost arse, Natalia a luat mâna Sfântului Adrian și a strâns sângele ce picura de la ei, ungându-se cu el. După ce un ploaie puternică a stins focul, un credincios pe nume Eusebie a luat moaștele sfinților și le-a dus la Arghiropoli, așezându-le aproape de Bizanț. Ulterior, Natalia a murit și a fost îngropată lângă moaștele sfinte.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, se face pomenirea celor 23 de Mucenici, care au fost martirizați împreună cu Sfântul Adrian. De asemenea, se sărbătoresc Sfinții Mucenici Atic și Sisenie, precum și Preacuviosul Părinte Ivistion.
Pomenirea Sfântului Mucenic Adrian Prințul
În aceeași zi, este pomenit și Sfântul Mucenic Adrian, prințul. Acest sfânt a trăit în timpul domniei împăratului Liciniu în Bizanț, având origini romane, fiind fiul lui Prov, împăratul Romei. Împreună cu fratele său, Dometie, care a devenit episcop în Bizanț, Adrian a dorit să sufere pentru Hristos și s-a dus la Nicomidia pentru a-l mustra pe Liciniu pentru prigonirea creștinilor.
Prigoana asupra creștinilor și martiriul unui sfânt
Într-un context de opresiune intensă față de comunitatea creștină, un martir a fost supus la numeroase chinuri, culminând cu decapitarea sa. Fratele său, episcopul Dometie, a avut grijă să îi strângă sfintele moaște, pe care le-a așezat în Arghiropoli. Acolo se aflau deja moaștele Mucenicului Adrian, ale Nataliei și ale Apostolului Stahie, care a fost primul episcop al Bizantului, după Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, se face pomenirea Preacuviosului Ioasaf, fiul lui Avenir, împăratul Indiei, precum și a Preacuviosului Titoe, care a trecut la cele veșnice în pace. Cu ajutorul rugăciunilor lor sfinte, cerem, Doamne, milă și mântuire pentru noi. Amin.
