Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie
În data de 26 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, originar din Tesalonic. Acesta a trăit în timpul împăraților Diocletian și Maximian, între anii 284 și 305, fiind cunoscut pentru evlavia sa și contribuția sa la răspândirea credinței în Hristos.
Într-o vizită în Tesalonic, împăratul Maximian l-a arestat pe Sfântul Dimitrie, deoarece era un simbol al credinței drepte. Împăratul s-a lăudat cu un luptător pe nume Lie, provocând cetățenii să se confrunte cu el, având în vedere forța și statura acestuia. Un tânăr creștin, Nestor, s-a dus la Sfântul Dimitrie în temniță și i-a cerut ajutorul, spunând: „Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie; roagă-te pentru mine.” Sfântul Dimitrie l-a însemnat cu semnul crucii și i-a spus că va învinge. Împlinindu-și dorința, Nestor a ieșit și l-a învins pe Lie, provocând mânia împăratului care, aflând că Dimitrie l-a încurajat, a ordonat ca acesta să fie străpuns cu sulițele în temniță.
După moartea sa, Sfântul Dimitrie a continuat să facă minuni și să ofere vindecări uimitoare. De asemenea, la ordinul împăratului, a fost executat și Sfântul Nestor.
Îngroparea și minuni
După ce trupul Sfântului Dimitrie a fost lăsat pe pământ, un grup de creștini a reușit să-i colecteze moaștele și să le îngroape cu respect și iubire dumnezeiască. O slujitor al sfântului, care l-a asistat, a reușit să strângă sângele martirului în sfântul orar pe care îl purta, precum și inelul său, sângerând de la sângele mucenicesc. Aceste relicve au fost sursa multor minuni, iar vestea acestora s-a răspândit rapid în întreaga cetate.
Maximian nu a putut ignora aceste evenimente și, copleșit de invidie, l-a prins pe slujitorul minunat numit Lupul și l-a omorât. Cu timpul, minunile au continuat să se înmulțească, iar un om pe nume Leontie, cunoscut pentru credința sa, a căzut grav bolnav. Neavând parte de ajutor din partea medicilor, el s-a îndreptat către biserica Sfântului Dimitrie, unde, chemând numele sfântului, s-a vindecat imediat.
Recunoscător pentru vindecare, Leontie a decis să construiască o biserică mai mare, deoarece locul în care se afla trupul sfântului era foarte strâmt. Astfel, a ridicat un nou lăcaș de cult în Tesalonic, care există și astăzi, fiind un loc de evlavie și respect pentru toți credincioșii.
Minunile Sfântului Dimitrie
În fața ulitei celei mari, acolo unde se află baia comunală, un devotat al credinței a dorit să călătorească spre Iliric, unde ocupa funcția de guvernator. Intenția sa era să ia o parte din trupul sfântului pentru a construi o biserică în cinstea mucenicului. Însă, a fost împiedicat de apariții nocturne, deoarece nu primise binecuvântarea sfântului. Astfel, el a decis să facă o a doua călătorie, conform tradiției, și a luat haina mucenicului, pătată cu sângele său, și o parte din orarul său, punându-le într-un sicriu de mare preț. În acest mod, a împlinit dorința sfântului și a asigurat protecția acestuia.
Planificând să se îndrepte spre Sirmium în timpul iernii, guvernatorul a ajuns pe malurile Istrului, unde apa era foarte crescută, provocându-i o mare neliniște. Însă, Sfântul Dimitrie i s-a arătat și i-a spus: „Nu te îngrijora, ci ține în mâini ceea ce duci și treci râul fără nicio ezitare.” Ascultând de îndrumarea primită, guvernatorul s-a urcat în car și, dimineața, a trecut apa ținând sicriul în mâini, iar apa s-a deschis calm pentru el. Astfel, a trecut fără a fi rănit și, odată ajuns la Sirmium, a așezat sicriul cu sfintele odoare în biserica construită în cinstea mucenicului.
Mulți au fost martorii minunilor și tămăduirilor pe care le-a realizat acea sfântă hlamidă. Printre cei care s-au bucurat de aceste minuni s-a numărat și Marian, guvernatorul ilirienilor, care suferea de o maladie gravă, de la cap până la picioare, și pe care doctorii îl abandonaseră. Urmând îndemnul sfântului, s-a dus la biserică și a fost eliberat de boala sa. De asemenea, a tămăduit un alt om care suferea de o afecțiune hemoragică și pe unul posedat de demoni. De asemenea, a salvat marele oraș Tesalonic de asediul barbarilor, eliberându-l din robie.
Un alt episod remarcabil a fost salvarea episcopului africilor, capturat de barbari. Sfântul i s-a arătat și, eliberându-l din lanțuri, l-a ghidat până în Tesalonic. După întoarcerea episcopului în Africa, acesta a construit o biserică în cinstea Marelui Mucenic Dimitrie, străduindu-se să-i realizeze și un chivot, precum și un amvon. Sfântul, neîntârziind să intervină, i s-a arătat episcopului în vis și i-a spus: „Fii atent, corabia care a sosit acum la țărm a adus marmură de care ai nevoie, iar din aceasta să iei pentru construcția ta.”
Astfel, episcopul a discutat cu corabierul, dar nu a reușit să obțină marfa dorită. Apoi, sfântul i s-a arătat din nou, spunându-i că marmura se află la vârful corabiei, detaliind cum arată și cum a fost cumpărată pe numele fratelui său, împreună cu mucenicul Victor. Acesta i-a dăruit marmura, având acum alte oferte la Constantinopol. Așadar, episcopul a avut parte de ajutorul sfântului, așa cum i-a fost promis.
În orașul Tesalonic, sfântul a potolit foametea și epidemia care bântuia regiunea, aducând liniște și speranță locuitorilor.
Minuni ale Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie
Într-o zi, pe când corabierii se aflau pe mare, un fenomen miraculos s-a petrecut. Un sfânt s-a arătat lor, îndemnându-i să pornească rapid cu corăbiile încărcate cu bucate. Aceasta s-a întâmplat într-un mod atât de uimitor, încât corabierii îl vedeau cu ochii lor, iar sfântul se îndepărta înaintea lor, umblând pe apă.
Împăratul Iustinian și căutarea relicvelor
Împăratul Iustinian, faimos prin faptele sale, a construit o biserică deosebită, dedicată adevăratei înțelepciuni a Cuvântului lui Dumnezeu. El dorea să adune acolo toate lucrurile vechi și cinstite, inclusiv o parte din moaștele Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie. Astfel, a trimis o echipă să se apropie de mormântul mucenicului. Îndată ce au ajuns acolo, au observat cum din sicriul său strălucea o flacără, care părea să le oprească calea. Din foc, o voce le-a spus să înceteze încercările lor. Îngroziți, aceștia s-au prăbușit la pământ și, luând doar puțină pământ de acolo, s-au întors. O jumătate din acest pământ a fost păstrată ca un odor în camera odoarelor, iar cealaltă jumătate a fost trimisă împăratului, care a aflat despre cele întâmplate.
Atacul asupra cetății Tesalonicului
Diavolul, invidios pe cele bune, a încercat să ducă marea cetate a Tesalonicului în mâinile dușmanilor. El a orchestrat un plan prin care chivotul sfântului din biserică să fie distrus prin foc. Atunci când biserica a fost cuprinsă de flăcări, dușmanii, neavând milă, s-au apropiat de cetate. Populația, îngrijorată, s-a adunat pentru a stinge incendiul. Un om responsabil cu bunurile sfinte ale bisericii, văzând cum argintul sicriului se topea, s-a temut de un eventual jaf. Acesta a strigat alarmat că dușmanii au înconjurat cetatea și că zidurile sunt în pericol. A reușit să disperseze mulțimea, determinându-i să se îndrepte spre ziduri, unde au descoperit dușmanii pregătindu-se să atace.
Intervenția divină și salvarea cetății
Invocând ajutorul sfântului, cetățenii au reușit să alunge inamicii. După ce incendiul a fost stins, pazitorul bisericii a explicat tuturor că strigătul său nu era doar o anticipare a atacului, ci o măsură de protecție pentru a salva argintul de la jaf. Aceasta a demonstrat pronia divină, care a întors planurile dușmanului împotriva lui. Astfel, prin foc, poporul a fost mobilizat, iar prin stingerea acestuia, au fost întăriți, salvând atât zidurile, cât și cetatea.
Întâlnirea cu Sfințenia
Ilustrie povestește despre o întâmplare deosebită care a avut loc în timpul războiului cu avarii, când împărăția Mavrichie a fost martoră la apariția a doi bărbați strălucitori, asemănători celor care stau în fața împăratului. Aceștia se îndreptau spre biserica sfântului, iar la intrarea ce se numea Trivolon, unde se află cei doi stâlpi mari de tetalie, le-au cerut slugilor să-i conducă la stăpânul casei. Apropiindu-se de intrarea sfântului chivot, acesta a deschis repede ușile și i-a întâmpinat cu respect, recunoscându-i ca pe niște cunoscuți trimiși de împărat.
După ce au respectat voința împăratului, bărbații i-au comunicat sfântului că împăratul a poruncit să părăsească cetatea, deoarece aceasta a fost lăsată pe mâna vrăjmașilor. Auzind această veste, sfântul a fost profund întristat, plecându-și capul și tăcând îndelung, lăsând să se vadă greutatea mâhnirii sale. Sluga, afectată de tristețea sfântului, a spus: „Dacă aș fi știut, fraților, că venirea voastră va aduce atât amar, nu aș fi spus stăpânului meu.”
După un timp, sfântul a întrebat: „Este adevărat că așa a plăcut Domnului? Este voința Lui să renunțe la o cetate atât de mare, pe care a cumpărat-o cu Sângele Său, lăsând-o pe mâna celor ce nu-L cunosc?” Aceștia au confirmat: „Așa, adevărat”. În acel moment, sfântul, plin de milă, le-a încredințat un răspuns pentru Domnul: „Cunosc, iubitorule de oameni, Doamne, milosârdiile Tale, care depășesc mereu mâhnirea Ta, provocată de păcatele noastre. Știu că Ți-ai dat sufletul pentru păcătoși și ai vărsat sângele pentru ei, iar această bunăvoință a Ta nu s-a stins niciodată. De vreme ce m-ai pus și pe mine păzitor al acestei cetăți, mă voi asemăna Ție, Stăpâne, și-mi voi pune sufletul pentru ei, acceptând să pier și eu împreună cu cei ce cred în numele Tău. Nu s-au despărțit de Tine, chiar dacă au greșit, căci Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc.”
Bărbații au spus: „Acestea să spunem celui ce ne-a trimis? Frica ne este să nu cumva să se mâhnie asupra ta”. Însă sfântul a insistat: „Acestea să le spuneți și să le repetați”. După această discuție, s-a întors la Chimitirion, închizând sfântul chivot înaintea celor cu chip îngeresc care veniseră să audă aceste cuvinte.
Ilustrie a confirmat că a văzut aceste întâmplări cu ochii săi, iar povestind cetățenilor rămași, le-a dat curaj, întrucât aceștia erau îngrijorați din cauza nenorocirilor anterioare și a lipsei de resurse. El i-a asigurat că sfântul este alături de ei și le-a întărit credința în ajutorul divin.
Povestea lui Onisifor și Îndemnul Sfântului
Într-o vreme, un eclesiarh pe nume Onisifor se ocupa cu păzirea sfântului mormânt, dedicându-se îngrijirii candelelor și făcliilor. Cu toate acestea, Onisifor avea un comportament vicios și fura lumânările și făcliile. Chiar dacă a practicat această nelegiuire timp îndelungat, sfântul nu a lăsat necorectat comportamentul său nesăbuit. Într-o noapte, în vis, sfântul i s-a arătat lui Onisifor și l-a mustrat, explicându-i că acțiunile sale nu sunt plăcute. Îi spunea: „Frate Onisifore, ceea ce faci cu făcliile nu este corect; trebuie să știi că prin aceste fapte îi faci rău nu doar celor care le aduc, ci și ție însuți, împingându-te spre pierzanie. Cu cât mai mult se aprind făcliile, cu atât mai mult se milostivește Dumnezeu față de cei care le aduc, iar dacă sunt luate repede, se diminuează mila și se amplifică osânda celui care le ia.”
După aceste cuvinte, Onisifor s-a oprit pentru o vreme, dar, în scurt timp, a revenit la vechile sale obiceiuri. Apoi, într-o noapte, un credincios a venit cu făcliile frumoase care i-au atras atenția lui Onisifor. Atunci când făcliile au fost aprinse și cel care le adusese a plecat, Onisifor a încercat să le ia. Însă, în acel moment, sfântul a strigat din sicriu: „Dar nu te-ai mai lăsat?” Această intervenție l-a speriat atât de tare pe Onisifor încât a căzut la pământ. A fost ajutat de un cleric cunoscut, care l-a ridicat și, după ce și-a revenit, Onisifor a mărturisit tuturor despre nebunia sa și despre grija sfântului, subliniind importanța celor două mustrări primite.
Pomenirea Sfinților și Cutremurul din Constantinopol
În aceeași zi, se sărbătoresc și Sfinții Mucenici Artemidor și Vasilie, care au fost martirizați prin sabie, precum și Sfânta Mucenită Leptina, care a murit fiind târâtă pe pământ. De asemenea, se pomenește și Sfântul Mucenic Glicon, care a fost, de asemenea, omorât prin sabie.
În acea zi, se aduce aminte și de cutremurul devastator care a avut loc în Constantinopol, în timpul domniei împăratului Leon Isaurul, la al nouălea Indiction, pe 26 octombrie. Acest cutremur a fost atât de puternic încât a distrus cele mai înalte și frumoase clădiri, iar mulți oameni au murit. De aceea, în ziua Marelui Mucenic Dimitrie, se commemoră și această groaznică și înfricoșătoare întâmplare. Credincioșii participă la liturghia care se oficiază la biserica din Vlaherne, dedicată Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.
Prin rugăciunile sfântului, ne rugăm să fim salvați de toate fricile și să fim învredniciți de bunătățile veșnice, în Hristos Iisus, Domnul nostru, a cărui slavă și stăpânire durează în vecii vecilor. Amin.
Tot în această zi, se pomenește și mutarea icoanei slăvite a Mucenicului Dimitrie, de la Tesalonic la Mănăstirea Pantocratorului din Constantinopol, icoană ce se afla înainte deasupra mormântului său.
Comemorarea Cuviosului nou Mucenic Iosaf
În această zi, este sărbătorit Cuviosul nou Mucenic Iosaf, care a suferit martiriul prin tăierea cu sabia. Credincioșii se adună pentru a-i aduce omagiu și a se ruga pentru mijlocirea sa.
Prin sfintele sale rugăciuni, se cere ajutor divin pentru miluirea și mântuirea tuturor celor care se roagă cu credință. Amin.
