Pomenirea Sfântului Apostol Andrei
În această lună, pe data de 30, se celebrează pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cunoscut sub numele de cel întâi chemat. Originar din orașul Betsaida, el era fiul lui Iona, un evreu, și fratele lui Petru, primul dintre ucenicii lui Hristos. Andrei a fost inițial ucenic al lui Ioan Botezătorul. După ce a auzit cuvintele acestuia, care a indicat spre Iisus zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”, el l-a urmat pe Hristos, lăsându-l pe Ioan. Andrei i-a spus lui Petru: „Am găsit pe Iisus din Nazaret” și l-a condus spre iubirea lui Dumnezeu.
În Sfânta Scriptură se regăsesc numeroase relatări despre el. După înălțarea lui Hristos, apostolii au primit porunca de a merge în diferite țări pentru a propovădui. Astfel, lui Andrei i-a fost încredințată misiunea de a predica în Bitinia, Marea Neagră, Regiunea Propontidei, Calcedon, Bizanț, Tracia, Macedonia, Tesalia, Grecia și Ahaia, inclusiv în orașele Aminsos, Trapezunta, Iraclia și Amastris.
Activitatea sa misionară nu a fost ușoară; Andrei a întâmpinat multe obstacole și dificultăți în fiecare dintre aceste regiuni, însă a reușit să depășească toate provocările cu ajutorul lui Hristos. De exemplu, la Sinope, el a fost supus unor torturi severe din partea locuitorilor, care l-au trântit la pământ și l-au bătut cu pietre și lemne, dar, prin puterea divină, a scăpat nevătămat.
După aceste încercări, Andrei a călătorit prin diverse orașe, inclusiv Neocezareea și Samosata, și a ajuns la Bizanț, unde l-a hirotonit episcop pe Stahie. Continuându-și misiunea, a ajuns pe insula Pelopones și în Paleapatra, unde a vindecat un bărbat pe nume Sosie, care suferea de o boală gravă, iar întreaga cetate Patrelor s-a întors la Hristos. Maximila, soția proconsulului, a fost de asemenea vindecată și a aderat la credința creștină, alături de Stratoclis, fratele proconsului Egheat, și mulți alții care sufereau de diverse afecțiuni.
Însă, din cauza acestor convertiri, proconsulul Egheat s-a mâniat și l-a capturat pe Apostolul Andrei, ordonându-i să fie răstignit cu capul în jos. Astfel, el a părăsit această lume. Drept pedeapsă, Egheat a primit o răsplată divină, căci a căzut într-o prăpastie și a murit. După o perioadă de timp, moaștele Sfântului Andrei au fost mutate la Constantinopol în timpul împăratului Constantiu, fiul lui Constantin cel Mare, la porunca Mucenicului Artemie, și au fost așezate în biserica Sfinților Apostoli, alături de cele ale Evanghelistului Luca și ale lui Timotei.
Viața și Activitatea Părintelui Frumentiu, Episcop de Inda
Părintele nostru Frumentiu, episcop de Inda, a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare, în jurul anului 330. Un filozof originar din Tir, împreună cu doi frați, Edesiu și Frumentiu, a pornit într-o călătorie în adâncurile Indiei. Întorcându-se, au fost capturați de tâlhari și barbar, iar mulți dintre cei din corabie au fost uciși, inclusiv filozoful. Cei care au supraviețuit, printre care se numărau Edesiu și Frumentiu, au fost duși la împăratul Indiei.
Împăratul, admirând tinerii pentru abilitățile lor, i-a numit supraveghetori ai palatului său. După moartea împăratului, fiul acestuia le-a acordat o și mai mare cinste. Datorită influenței lor, tinerii au început să poruncească neguțătorilor romani să se adune pentru a săvârși liturghia conform tradiției lor.
După câțiva ani, Edesiu și Frumentiu au cerut împăratului să-i lase să se întoarcă în patria lor, dorind să fie răsplătiți pentru bunăvoința arătată. Astfel, s-au îndreptat întâi spre teritoriile romane. Edesiu s-a dus la Tir pentru a-și căuta părinții, în timp ce Frumentiu a ales să se dedice mai mult slujirii divine decât întâlnirii cu familia sa.
Ajungând la Alexandria, Frumentiu a vorbit cu arhiepiscopul Atanasie, care i-a spus că indienii doresc să primească lumina credinței. Arhiepiscopul l-a hirotonit ca arhiereu și l-a trimis în India pentru a răspândi învățătura creștină. Frumentiu, punând credința mai presus de dorința de a-și revedea familia, a pornit pe mare către India.
Odată ajuns acolo, Frumentiu a muncit intens pentru a îmbogăți inimile indienilor cu credința. A reușit să le insufle cunoștințe despre Dumnezeu și faptele bune, având darul divin care l-a însoțit în activitatea sa. Urmând învățăturile apostolice și făcând numeroase minuni, el a vindecat demonizați și a îndepărtat suferințele, aducându-i pe mulți către credință, chiar și pe cei care inițial se opuneau mesajului său.
Minunile lui Frumentiu în India
Într-o epocă de mare spiritualitate, Frumentiu, un slujitor al lui Hristos, a avut un impact profund asupra comunității indienilor, aducându-i la credință. Prin harul divin, el a reușit să boteze întreaga populație indigenă, să construiască biserici și să hirotonisească preoți. De asemenea, a distrus templele idolatre și a zdrobit idoli, îndreptând astfel sufletele oamenilor spre adevărata credință.
Impresionat de aceste realizări, împăratul a întrebat pe Frumentiu despre absența minunilor în anii precedenți și sursa puterilor sale recente. Răspunsul lui Frumentiu a fost clar: „Harul nu îmi aparține, ci este darul preoției conferit de Hristos. M-am dedicat misiunii de a aduce vestea bună în această regiune, iar prin rugăciunile și binecuvântările lui Atanasie, am fost călăuzit să vin aici.” Această mărturie a evidențiat dedicarea sa față de Dumnezeu și comunitate.
Frumentiu a trăit mulți ani printre indieni, răspândind învățăturile divine și transformând inimile acestora. La sfârșitul vieții sale pământești, el a fost răpit la ceruri, lăsând în urmă moaște cinstite ce continuă să aducă vindecări și binecuvântări celor care se apropie cu credință.
În numele rugăciunilor sale, cerem ajutorul divin: „Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.”
