Pomenirea Cuviosului Părintelui Ioanichie cel Mare
În data de 4 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioanichie cel Mare, originar de la Muntele Olimp. Acest sfânt s-a născut în timpul domniei tiranice a lui Leon Isaurul, cunoscut pentru persecuțiile sale împotriva icoanelor, în provincia Bitinia, din părinți pe nume Miritrichie și Anastasia.
La vârsta de 43 de ani, Ioanichie a participat la campaniile împăratului împotriva bulgarilor, demonstrând curaj și vitejie pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, el a ales să renunțe la cinstea și gloria pe care împăratul dorea să i le ofere, îndreptându-se spre Muntele Olimp. Acolo, a auzit un glas divin care l-a îndemnat să urce și mai sus, unde a întâlnit doi monahi care se pustniciseră timp de patruzeci de ani. Aceștia, îmbrăcați în rase de păr și hrănindu-se cu plante sălbatice, i-au împărtășit învățăturile necesare pentru viața sa duhovnicească.
După ce a primit binecuvântarea celor doi, Ioanichie a continuat călătoria sa spre Muntele Trihalicului, apoi s-a îndreptat către Mănăstirea Avgarilor și, ulterior, spre munții Cunduriei. Aici, a învățat treizeci de psalmi, pe care îi cânta împreună cu următorul tropar: „Nădejdea mea este Dumnezeu, scaparea mea este Hristos, acoperământul meu, Duhul Sfânt”. Prin multe locuri, el a realizat minuni și a prezis evenimente viitoare, sfârșind la Mănăstirea lui Antidie, unde a adormit în Domnul la vârsta de 94 de ani.
Pomenirea Sfinților Mucenici Nicandru și Ermeu
Tot în această zi, se pomenesc și Sfinții Mucenici Nicandru, episcopul Mirelor, și Ermeu, preotul, care au fost hirotoniți de Sfântul Apostol Tit. Acești sfinți au îndepărtat mulți oameni de la idolatrie, îndrumându-i spre Hristos. Din păcate, ei au fost denunțați la Libaniu, comitele cetății, care i-a supus unei serii de chinuri. În cele din urmă, au fost aruncați într-o groapă și acoperiți cu pământ, dându-și sufletele lui Dumnezeu în urma suferințelor insuportabile.
Pomenirea Sfântului Mucenic Porfirie
În aceeași zi, se face pomenirea Sfântului Mucenic Porfirie, originar din Efes, care a trăit în timpul domniei lui Aurelian. Crescut în mediul teatral, acesta a călătorit alături de actorii care îl însoțeau pe comitele din Alexandria, ajungând și la Cezareea. Într-o ocazie, el a simulat un botez creștinesc, fiind botezat de un alt actor care se pretindea episcop. După acest act, Porfirie s-a îmbrăcat în haina albă specifică celor botezați. O minune s-a întâmplat, căci a primit darul legii creștinești prin harul lui Hristos. După botez, îngerii i s-au arătat și l-au învățat să se închine spre răsărit, semnându-se cu crucea.
Prin urmare, mulți au început să creadă în Hristos. Cu toate acestea, comitele a ordonat ca Sfântul Porfirie să renunțe la credința sa, dar el a refuzat, motiv pentru care a fost decapitat, primind astfel cununa muceniciei.
Pomenirea proorocului Ieremia
În această zi, se aduce omagiu plângerii proorocului Ieremia, care a suferit din cauza distrugerii Ierusalimului și a robiei poporului său, precum și a uimiri lui Abimeleh. Ieremia, un mare prooroc originar din satul Anatot, a profețit atât pentru Ierusalim, cât și pentru Babilon, având o viziune profundă asupra economiei întruparii Fiului lui Dumnezeu. Proorocia sa evidențiază puterea și autoritatea cu care a fost înzestrat.
Într-o perioadă de grea încercare, Ieremia a fost bătut de Pashor, fiul lui Emir, care era responsabil cu îngrijirea templului. Acesta l-a aruncat într-o groapă din cauza suferinței și a neliniștii pe care o simțea din cauza soartei Ierusalimului. Totuși, prin providența divină, Ieremia a fost eliberat din groapă și a profetizat despre soarta lui Pashor, spunându-i că numele său va deveni sinonim cu rușinea și că va fi mustrat pentru necredința sa, conform cuvintelor: „Blestemat este omul care face lucrul Domnului cu lenevire.”
Conflictul cu proorocii mincinoși
În timpul domniei regelui Ioachim, Ieremia își plângea cu amar soarta Ierusalimului, în timp ce proorocii mincinoși îl instigau pe rege să-l condamne la moarte. Însă, Hirachicam, fiul lui Safan, l-a protejat pe Ieremia. Atunci, Domnul i-a poruncit lui Ieremia să își lege o funie de lemn de gât și să meargă la regele Moabului, Idumeii, Tirului și Sidonului. Ieremia a ascultat, dar Anania, un prooroc mincinos, a distrus legăturile de la gâtul său, proclamând că Dumnezeu va zdrobi jugul regelui Babilonului.
Ieremia, răspunzându-i, a subliniat că Anania vorbește din viclenie și că, în loc de legături de lemn, Dumnezeu va face legături de fier pentru neamuri. Proorocul a prezis că Anania își va pierde viața, iar profeția s-a împlinit rapid, Anania murind după câteva luni.
Întemnițarea și eliberarea proorocului
În anul al optsprezecelea al domniei lui Sedechia, Ieremia continua să plângă pentru Ierusalim, iar din cauza acestei stări, a fost închis, în contextul în care haldeii și babilonienii se apropiau de oraș. Proorocul a reușit să scape din temniță și s-a îndreptat către pământul lui Veniamin, dar a fost prins de haldei și din nou întemnițat.
După o perioadă, regele Sedechia a ordonat să fie adus Ieremia în secret din temniță și i-a cerut să-i prezică soarta. Ieremia a răspuns că ceea ce spune el nu provine din sine, ci din Duhul lui Dumnezeu. A afirmat că toate cele scrise de el sunt adevărate și neschimbate. Cu toate acestea, proorocul a fost din nou întemnițat, iar adversarii săi au continuat să-l denigreze pe rege, acuzându-l de trădare.
Evenimente Tragice în Ierusalim
Într-o perioadă de neliniște, un soldat aflat în captivitate răcește inimile ostașilor, aducând cu sine nu pace, ci război și tulburare. Regele a declarat: „Iată, el se află în mâinile voastre.” A urmat o decizie drastică, iar Ieremia a fost aruncat în lacul lui Melhie, un loc plin de neputință și mizerie.
Abimeleh, fiind informat despre această situație, s-a adresat regelui: „De ce i-ai făcut rău lui Ieremia?” Regele a răspuns că acțiunile sale nu au fost intenționate, ci dictate de frica poporului. Apoi, a dat ordin să fie aduși treizeci de oameni puternici pentru a-l salva pe Ieremia din lac. Abimeleh s-a grăbit să îndeplinească porunca și, cu ajutorul divin, l-a scos pe Ieremia nevătămat.
După ce l-a adus lângă el, regele i-a spus lui Ieremia: „Nu ascunde de mine ce vrei să-mi spui.” Ieremia a întrebat: „De ce urăști adevărul, rege? Eu nu sunt predicator al minciunii, deși ai încercat de multe ori să mă omori.” Regele, jurând, a declarat: „Viu este Dumnezeul părinților mei! Nu te voi omorî pentru niciun cuvânt pe care mi-l vei spune și nu te voi da în mâinile celor care varsă sânge.”
Ieremia l-a sfătuit pe rege să asculte de cuvintele sale: „Dacă vei primi pe babilonieni, vei scăpa viața ta și cetatea Ierusalimului nu va fi distrusă. Dar dacă le vei rezista, să știi că nu vei scăpa, iar cetatea va fi mistuită de foc.” Regele, ignorând avertizările profetului, nu a reușit să evite războiul și invazia babilonienilor.
Odată cu venirea acestora, Ierusalimul a fost înconjurat, iar aprovizionarea a fost oprită, provocând o foamete extremă în interiorul cetății. Într-o noapte, temându-se că va fi omorât, regele a fugit împreună cu oamenii săi, dar a fost prins de haldeii, care l-au capturat și i-au omorât fiii în fața ochilor săi. Regele Sedechia a fost orbit și dus legat la Babilon, devenind o jucărie în mâinile dușmanilor săi. Această soartă l-a însoțit până la sfârșitul zilelor sale.
Nabuzardan, primul bucătar al lui Nabucodonosor, a ars Ierusalimul și a transformat Templul lui Dumnezeu în cenușă, conform profețiilor lui Ieremia. După șaptezeci de ani, robia Ierusalimului va fi încheiată, așa cum va fi arătat mai departe.
Mesajul Divin către Ieremia
În acele zile, Domnul i-a vorbit lui Ieremia, spunând: „Ieremie, ieși din cetate împreună cu Baruh; vreau să o distrug din cauza păcatelor locuitorilor săi. Rugăciunile voastre sunt ca niște stâlpi neclintiți în mijlocul acestei cetăți, învăluind-o ca un zid de diamant. De aceea, ieși din ea, înainte ca puterea și armata haldeilor să o înconjoare.” Ieremia a răspuns atunci lui Dumnezeu, cerând iertare pentru a putea vorbi.
Profetia lui Ieremia si destinul Ierusalimului
Într-o discuție profundă cu Domnul, Ieremia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la soarta cetății Ierusalim. Acesta a spus: „Doamne, cetatea aceasta o dai în mâinile haldeilor, iar ei se vor lăuda că au biruit-o. Dacă este voința Ta ca Ierusalimul să se piardă, atunci fă-o prin mâinile Tale, nu prin cele ale haldeilor.”
Dumnezeu i-a răspuns lui Ieremia, spunându-i să se ridice și să iasă din cetate, asigurându-l că haldeii nu se vor putea lăuda, deoarece El va închide porțile Ierusalimului. Ieremia a fost instruit să transmită aceste mesaje lui Baruh. La miezul nopții, cei doi au mers la zidurile cetății pentru a observa cum Dumnezeu va interveni.
Întâlnirea cu îngerii și plângerea pentru Ierusalim
Ajungând la zidurile cetății, Ieremia și Baruh au auzit sunete de trâmbițe, semn al prezenței îngerilor care purtau făclii. Aceștia s-au așezat deasupra zidurilor, iar Ieremia și Baruh, văzându-i, au plâns și au recunoscut adevărul cuvintelor lui Dumnezeu. Au cerut îngerilor să nu permită distrugerea cetății până când nu vor vorbi cu Dumnezeu.
Ieremia a rugat pe Domnul să îi permită să vorbească, iar acesta i-a dat permisiunea. Ieremia a exprimat dorința de a ști ce se va întâmpla cu vasele sfinte ale Templului, având în vedere că Ierusalimul va cădea în mâinile dușmanilor săi. Dumnezeu i-a ordonat să îngroape aceste vase în pământ, invocând puterea sa divină.
Grija pentru Abimeleh și protecția divină
Ieremia a continuat să se roage, întrebând ce se va întâmpla cu Abimeleh etiopianul, care l-a salvat dintr-o situație periculoasă. Dumnezeu i-a răspuns că trebuie să-l trimită pe Abimeleh la via lui Agrippa, promițând că îl va proteja până când poporul se va întoarce din robie.
Într-un act de ascultare, Ieremia a adunat vasele sfinte ale slujirii și le-a îngropat într-o piatră, pecetluind-o cu inelul său. Această pecete a fost atât de adânc gravată, încât părea a fi făcută cu un instrument de fier. Piatra a fost acoperită de un nor, făcând-o greu accesibilă ochilor oamenilor.
Întâmplări în Ierusalim
Într-un loc pustiu, unde Moise a construit Chivotul lui Dumnezeu, dimineața Ieremia i-a spus lui Abimeleh: „Ia cosnita aceasta, fiule, și du-te la via lui Agrippa, pe drumul muntelui, și adu smochine pentru bolnavii poporului, căci tu ești bucuria lor, iar slava lor este deasupra capului tău.” Imediat, Abimeleh a plecat spre vie.
Pe măsură ce soarele apunea, puterea haldeilor a înconjurat cetatea Ierusalimului, iar un mare înger a strigat: „Să intre în cetate toată puterea haldeilor, căci portile s-au deschis.” Ieremia, luând cheile Templului, a ieșit din cetate și, aruncându-le înaintea soarelui, a spus: „Ia acestea și păzește-le până în ziua în care Domnul te va cerceta; căci noi nu am fost vrednici să le păzim.” Baruh a ieșit din cetate și s-a așezat lângă un mormânt. Abimeleh, adunând smochine pe căldura soarelui, s-a așezat sub un copac pentru a se odihni puțin, și, plecându-și capul lângă cosnita, a adormit timp de șaptezeci de ani, după porunca lui Dumnezeu, conform cuvântului dat lui Ieremia: „Eu îl voi acoperi pe el”.
Când s-a trezit, a spus: „Am dormit dulce, dar puțin, iar din această cauză capul meu este îngreunat, pentru că nu m-am săturat de somn.” Văzând smochinele, a observat că din ele picura lapte, ca și cum le-ar fi cules cu puțin timp înainte, și a zis: „Mi-aș dori să mai dorm, dar fiindcă Ieremia m-a trimis cu grabă, dacă voi dormi, voi întârzi și el se va întrista, deoarece nu este ușor să suporti căldura toată ziua; așa că voi merge mai repede și acolo voi dormi.” Astfel, a luat smochinele și s-a îndreptat spre Ierusalim, dar nu recunoștea cetatea, neștiind unde să își găsească casa, rudele sau prietenii. A spus: „Binecuvântat să fie Domnul, mare uimire mi s-a făcut astăzi. Aceasta este Ierusalimul? Mă înșel, pentru că nu m-am săturat de somn.” A ieșit din cetate și, observând semnele, a concluzionat: „Aceasta este cetatea, nu m-am înșelat.” Reîntorcându-se în cetate și căutând, nu a găsit pe nimeni dintre rudenii sau prietenii săi. A spus: „Binecuvântat să fie Domnul, mare uimire mi s-a făcut.” Iesind afară, a rămas trist, neștiind ce să facă. Apoi, punând jos cosnita, a zis: „Aici voi aștepta, până când Domnul îmi va ridica uimirea.”
În timp ce aștepta, a văzut un bătrân venind din țarină. Abimeleh l-a întrebat: „Ție îți spun, bătrâne, ce cetate este aceasta?” Bătrânul i-a răspuns: „Ierusalimul, fiule.” Abimeleh a întrebat din nou: „Unde este Ieremia, proorocul și preotul lui Dumnezeu, și Baruh, citetul, și tot poporul cetății? Căci nu i-am găsit pe ei.” Bătrânul a răspuns: „Nu ești din cetatea aceasta, dacă astăzi ți-ai adus aminte de Ieremia și de popor, întrebând despre el după atâția ani. Poporul este în Babilon, fiule.”
Reflecții asupra robiei poporului
De șaptezeci de ani, poporul a fost sub jugul împăratului Nabucodonosor, iar tu, tânăr și neștiutor al acestor vremuri, te întrebi despre faptele pe care nu le-ai văzut niciodată. La auzul acestor cuvinte, Abimeleh i-a răspuns bătrânului: „Dacă nu ai fi fost înțelept și, având în vedere că nu este iertat de Dumnezeu să-și defăimeze conducătorul, aș fi râs de tine, crezând că ești nebun când îmi spui că poporul a fost dus în robie la Babilon. Chiar și cerurile ar fi trebuit să se deschidă și îngerii lui Dumnezeu să vină să-i salveze cu putere, astfel încât să nu ajungă atât de repede în Babilon.”
El a continuat: „Recent, tatăl meu, Ieremia, m-a trimis la via lui Agrippa pentru a aduna câteva smochine, pe care să le oferim celor bolnavi din popor. M-am odihnit sub un copac din cauza căldurii soarelui și, când am deschis smochinele, am constatat că din ele curgea lapte. Și tu, îmi spui că poporul a fost dus în robie la Babilon? Ca să îți demonstrez că nu mint, ia smochinele și vezi cu ochii tăi.”
Bătrânul, văzând smochinele, a spus: „O, fiule, tu ești un om drept, iar Dumnezeu nu a vrut să îți arate ruinarea acestui oraș, ci a adus această uimire asupra ta. Iată, au trecut șaptezeci de ani de când poporul a fost dus în Babilon. Ca să te convingi de adevărul celor spuse, uită-te la câmpuri și vezi că semănăturile nu au crescut încă, iar smochinele nu sunt coapte. Cunoaște acest lucru și înduplecă-te să crezi adevărul pe care ți-l spun.”
Atunci Abimeleh, trezindu-se dintr-o stare de confuzie și observând cu atenție pământul și copacii, a spus: „Binecuvântat fie Dumnezeul cerului și al pământului, odihna sufletelor drepte!” Apoi a întrebat bătrânul: „Care este luna aceasta?” La care bătrânul a răspuns: „A douasprezecea, fiule.” Luând smochinele de la el, Abimeleh s-a dus binecuvântându-l.
Pomenirea Sfântului Ioan Duca Vatatis
În această zi se sărbătorește și pomenirea Sfântului și binecredinciosului împărat Ioan Duca Vatatis, care s-a mutat în pace în Magnesia. Cu rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
