Pomenirea zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
În această lună, pe data de nouă, este marcată pomenirea zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Sfânta Ana. Domnul nostru, dorind să își pregătească o biserică vie și o casă sfântă pentru sălășluirea Sa, a trimis un înger către drepții Ioachim și Ana. Din aceștia avea să se nască Maica Sa după trup. Îngerul a vestit mai dinainte că cea stearpă, care nu avea copii, va zămisli, întărind astfel zămislirea Sa din Sfânta Fecioară.
Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost concepută din făgăduință, dar totodată din unire și din sămânță bărbătească. Domnul nostru Iisus Hristos, însă, a fost zămislit fără unire și fără sămânță bărbătească, nașterea Sa din Sfânta Fecioară fiind un mister. Fiind Dumnezeu desăvârșit, El a luat asupra Sa un trup desăvârșit, așa cum a creat la început firea omenească.
Prăznuim această zi amintind cuvintele pe care îngerul le-a adresat drepților Ioachim și Ana, vestind sfânta zămislire a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel care a creat lumea din nimic, a adus la îndeplinire aceste cuvinte, trezind pântecele stearpă și făcând-o pe Ana, care îmbătrânise fără copii, maică născătoare. Aceasta a fost rodul rugăciunilor drepților Ioachim și Ana, din care avea să se nască însuși Dumnezeu în trup, pentru mântuirea lumii.
Pomenirea Sfintei Proorocițe Ana
Tot în această zi, este pomenită și Sfânta proorociță Ana, mama Proorocului Samuel. Ana era din cetatea Armatem, situată în muntele Efraim, și era căsătorită cu Elcana, un bărbat din seminția lui Levi. Din cauza sterpiciunii sale, soțul ei a luat o altă femeie, Fenana, care a născut copii, aducând bucurie în familie. Ana, pe lângă durerea cauzată de lipsa copiilor, se confrunta și cu defăimarea din partea soțului și a rivalelor.
Cu toate acestea, Ana nu a renunțat la credință. Se ruga constant lui Dumnezeu pentru a-i dărui copii, însă cererile ei nu se împlineau, deși îndeplinea cu sârguință poruncile Legii. Chiar și sfinții pot avea parte de încercări, iar împlinirea dorințelor poate veni mai târziu.
Într-o călătorie la Silom, pentru a aduce jertfe prin intermediul preotului Eli, Ana a primit o singură parte din jertfă, spre deosebire de celelalte femei care aveau copii și au primit câte două părți. Aceasta a întristat-o profund, dar nu a lăsat ca descurajarea să o copleșească. După ce soțul ei a plecat acasă, ea a rămas singură în casa Domnului, s-a aruncat cu fața la pământ și a adresat o rugăciune plină de smerenie: „Doamne Dumnezeul părinților mei, uită-te spre roaba Ta și spre smerenia mea! Dă-mi rod pântecelui meu și Îți voi dărui copilul să-Ți slujească toate zilele vieții lui!”
Ana și Nașterea Proorocului Samuel
Ana, devotată în rugăciunile ei, a primit o făgăduință divină: nu doar că va naște, dar va ști și numele fiului său. Plină de bucurie, a plecat imediat după ce a primit această veste. A zămislit și l-a adus pe lume pe Proorocul Samuel. După ce l-a înțărcat, s-a dus cu el în Silom, unde s-a închinat înaintea Domnului și I-a mulțumit. Preotul Eli a binecuvântat-o, spunându-i că Dumnezeu îi va oferi un alt copil în locul lui Samuel. Întorcându-se acasă cu fiul ei, l-a crescut cu dragoste până când a devenit mai mare. Apoi, l-a dus la casa Domnului pentru a-și împlini promisiunea făcută. I-a dat lui Eli, preotul, și i-a pregătit haine preoțești de mărimea lui, iar copilul a slujit Domnului în fața lui Eli. Ana se uita la el cu bucurie.
Ana a mai născut trei băieți și trei fete, iar în semn de mulțumire, s-a dus din nou la casa Domnului, unde s-a înălțat cu fața la pământ, lăudându-L pe Dumnezeu. În acel moment, ea a declarat: „Cea stearpă a născut șapte, iar cea cu mulți fii a slăbit.” Astfel, ea se bucura pentru cei șapte copii ai săi, în timp ce Fenana, rivala ei, devenise stearpă după ce născuse cinci. Ana a trăit o viață lungă, slăvindu-L pe Domnul și prorocind, până când s-a mutat în locașurile veșnice.
Pomenirea Cuviosului Părintelui Ștefan
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Cuviosului Părinte Ștefan cel Strălucit, care a trăit în biserica Sfântului Antipa. Această stea, apărută recent, s-a născut și a crescut în Constantinopol. Părinții săi, Zaharia și Teofana, erau oameni virtuoși și înțelepți, locuind în Zevgma, aproape de biserica întâiului Mucenic și arhidiacon Ștefan.
În timpul sarcinii, mama lui Ștefan s-a abținut de la mâncăruri grase, hrănindu-se doar cu pâine, legume și apă. La naștere, pe pieptul copilului a apărut o cruce luminoasă, simbolizând sacrificiul său viitor. După botez, a fost educat cu sârguință, respectându-și părinții. După moartea împăratului Teofil, urâtorul de Dumnezeu, Sfântul Metodie a fost ales arhipăstor de Constantinopol. Zaharia, tatăl lui Ștefan, a fost numit preot de către Sfântul Metodie și a intrat în clerul marii biserici. Astfel, Ștefan a fost tuns și rânduit cleric în aceeași biserică, mergând regulat la slujbe alături de tatăl său.
La vârsta de 18 ani, Ștefan a suferit pierderea tatălui său și s-a retras în biserica Sfântului Petru, dedicându-se rugăciunilor și meditației.
Cutremur și Nevoințe Călugărești
În al doisprezecelea an al domniei împăratului Vasile și în al patruzecilea an de viață al Cuviosului, s-a produs un mare cutremur, care a dus la prăbușirea totală a bisericii Sfântului Antipa. Cuviosul a ieșit din biserică și a pătruns într-o groapă asemănătoare unui mormânt. Aici a stat timp de 12 ani, iar din cauza umezelii, sănătatea sa a avut de suferit, fiind nevoit să părăsească acel loc aproape în stare de moarte.
După ce a îmbrăcat schima îngerească, Cuviosul a început să practice nevoințe călugărești și mai intense, depășind chiar limitele umane. Astfel, fericitul Ștefan a parcurs acest drum anevoios al nevoințelor călugărești timp de 55 de ani. În anul al șaptezecilea al vieții sale, și-a dat duhul în mâinile Domnului.
Pomenirea Sfinților Mucenici
În aceeași zi, se sărbătoresc și sfinții mucenici Sositeu, Narsu și Isaac, care au suferit moarte martirică prin sabie. Cu rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
