Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie
Pe data de 10 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie, alături de martirii Porfirie și Vaptos, care au fost executați prin decapitare, și de cele trei sfinte femei mucenițe, care au fost ucise din cauza credinței lor în Hristos, inspirate de exemplul Sfântului Haralambie.
Viața și Martiriul Sfântului Haralambie
Sfântul Haralambie, Episcopul Magnesiei (din Asia Mică), a avut un rol semnificativ în răspândirea credinței în Hristos, îndrumând oamenii pe calea mântuirii. Practicile sale au ajuns la cunoștința ighemonului Lucian și a comandantului de armată Luchie, care au ordonat arestarea sa. Aducându-l în fața judecății, Haralambie a mărturisit cu tărie credința sa, refuzând să se închine idolilor.
Deși avea 113 ani, el a fost supus unor torturi extreme. Torționarii i-au provocat dureri insuportabile, dar, în ciuda suferinței, el le-a mulțumit, afirmând: „Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!”
Convertirea Soldaților și a Femeilor Mucenițe
Observând răbdarea și curajul sfântului în fața durerilor, doi soldați, Porfirie și Vaptos, au fost impresionați de credința sa și au ales să creadă în Hristos, plătind cu viața prin decapitare. De asemenea, alte trei femei care au fost martore la suferințele sale au decis să-L laude pe Hristos și au fost imediat martirizate.
Minuni și Convertiri
Furios din cauza acestor evenimente, Luchie a început să-l tortureze pe Haralambie, dar, în mod miraculos, mâinile lui au fost afectate, iar el a cerut ajutorul sfântului. Martirul, în bunătatea sa, s-a rugat pentru Luchie, iar acesta s-a vindecat. Multe persoane din jur, impresionate de această minune, au ales să se convertească la creștinism, inclusiv Luchie, care a cerut să fie botezat de către sfânt.
Împăratul Septimiu Sever și Suferințele Sfântului
Luchie i-a povestit împăratului Septimiu Sever despre cele întâmplate, iar împăratul a ordonat ca Haralambie să fie adus în Antiohia. Pe drum, soldații l-au umilit și torturat, dar Haralambie a rămas neclintit. La cererea împăratului, el a realizat multe minuni prin puterea lui Dumnezeu, inclusiv învierea unui tânăr și exorcizarea unui demonizat de 35 de ani, convingând astfel mulți oameni să creadă în Hristos.
Chiar și fiica împăratului, Galinia, a acceptat creștinismul, distrugând idolii dintr-un templu păgân. În ciuda ordinelor împăratului de a-i provoca suferințe severe, Haralambie a continuat să rămână neclintit în credința sa.
Martiriul Sf. Haralambie și Pomenirea Sfinților
Într-o vreme de neagră răutate, împăratul Septimiu Sever, împreună cu un eparh pe nume Crisp, au huleau numele lui Dumnezeu, provocându-L și cerându-I să vină pe pământ pentru a-i înfrunta. Ca răspuns, Domnul a trimis un cutremur teribil, ridicându-i pe cei doi păgâni de la sol, lăsându-i în aer până când Sf. Haralambie s-a rugat pentru ei. După ce s-au liniștit, împăratul a ordonat din nou tortura sfântului.
În cele din urmă, Sf. Haralambie a fost condamnat la moarte prin decapitare. În timpul rugăciunii dinainte de execuție, cerurile s-au deschis, iar sfântul L-a văzut pe Mântuitor și pe îngerii Săi. În acele momente, el a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, dorind ca acel loc să fie ferit de foame și boli, să aibă prosperitate și pace, și sufletele locuitorilor să fie mântuite. Domnul i-a promis că-i va îndeplini dorințele, iar apoi S-a înălțat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. Prin mila divină, sfântul a murit înainte de a fi executat, iar Galinia i-a oferit un îngropăciune demnă.
În hagiografia și iconografia greacă, Sf. Haralambie este reprezentat ca preot, în timp ce sursele rusești îl descriu ca episcop. De asemenea, în această zi se pomenește și de sfintele mucenițe și fecioare Enata și Valentina, precum și de mucenicul Pavel.
Enata provenea din ținutul Gaza, iar Valentina din Cezareea. În timpul judecății sub ighemonul Firmilian, Enata a fost adusă și, întrebându-se dacă se va lepăda de Hristos, a mărturisit că Hristos este Dumnezeu, fiind supusă la chinuri groaznice. Când Valentina, văzând neomenia și cruzimea, a fost chemată să aducă jertfă idolilor, a distrus altarul idolatr cu piciorul său. Tiranul a ordonat și ei să fie supuse la torturi severe, iar în cele din urmă, a decis ca ambele să fie arse de vii.
După aceste evenimente, sfântul Pavel a fost adus și, suferind multe chinuri, a fost osândit la moarte prin decapitare. Mulțumind lui Dumnezeu și rugându-se pentru cei care împărtășeau aceeași credință, el și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Pomenirea Sfinților Anastasie și Zenon
Tot în această zi, se face pomenirea părintelui nostru Anastasie, arhiepiscopul Constantinopolului, și a preacuviosului părinte Zenon. Cuviosul Zenon era originar din Cezareea Capadociei, provenind dintr-o familie înstărită. El făcea parte din ostașii care transportau cu rapiditate scrisorile împărătești. Conștient de efemeritatea vieții, a renunțat la cariera militară și s-a retras într-o peșteră din apropierea Antiohiei, hotărând să-și curățe sufletul prin asceză și osteneli duhovnicești.
O viață de nevoință și credință
Într-o existență caracterizată de austeritate, el nu avea nici sfeșnic, nici ladă, nici masă, nici așternut. Locul său de odihnă era o mormană de fân așezată peste pietre aspre. Haina sa era o rasă veche, iar hrana pe care o consuma consta într-o pâine care îi ajungea pentru două zile. Apa o aducea singur, de la distanță. Prin asemenea trudă, a câștigat mult har de la Dumnezeu.
Într-o zi, când isaurii au atacat acele locuri, au ucis mulți sihaștri. Totuși, el, prin puterea rugăciunii sale, a reușit să le întunece vederile. După aceste întâmplări, însă, nu a mai trăit mult, căci ostenelile sale au luat sfârșit, mutându-se către locașurile cerești.
Pomenirea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea icoanei Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, stăpâna noastră, cea din Areovind. Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
