Pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci
În ziua de 10 a acestei luni, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast și Cvart, care au fost parte din cei șaptezeci de ucenici ai lui Hristos. Olimp și Rodion, urmași ai Sfântului Apostol Petru, au fost martirizați prin decapitare în cetatea Romei, sub domnia împăratului Nero. Sosipatru, menționat de Sfântul Pavel în Epistola către Romani, a fost episcop în Iconiu și a murit în pace. Apostolul Pavel face referire la el în mai multe locuri din epistolele sale. De asemenea, Erast, care este de asemenea menționat de Pavel, a fost întâi iconom al Bisericii din Ierusalim și apoi episcop al Paneadei, având parte de o moarte liniștită. Cvart, episcop al Beritului, a suferit mult pentru credința sa dreaptă și a adus mulți păgâni la credința în Hristos, în cele din urmă trecând la cele veșnice în liniște.
Pomenirea Sfântului Mucenic Orest
În această zi este cinstit și Sfântul Mucenic Orest, originar din cetatea Tiana din Capadocia, care era medic de meserie. Mărturisind credința în Hristos, a fost prins de guvernatorul Maximin, în timpul domniei împăratului Diocletian. Refuzând să aducă jertfe idolilor și mărturisind cu tărie credința sa, a fost supus unor torturi extrem de dure, fiind bătut cu toiege până când i s-au rupt intestinele. A fost dus la un templu al idolilor, unde a suflat asupra statuilor, transformându-le în praf. Apoi a fost întemnițat și, după o săptămână, a fost din nou adus în fața lui Maximin. Totodată, a fost constrâns să jertfească, dar a rezistat și, în urma torturilor aplicate, a fost legat de un cal sălbatic și târât timp de douăzeci și patru de mile, până când și-a dat sufletul.
Pomenirea Cuviosului Părinte Teostirict
De asemenea, în această zi este pomenit și Cuviosul Părinte Teostirict din Simvola.
Pomenirea Cuviosului Părinte Nonnos
Tot în această zi, se face pomenirea Cuviosului Părinte Nonnos, care l-a botezat pe Sfânta Pelaghia.
Pomenirea Sfântului Mucenic Mil
De asemenea, se cinstește și Sfântul Mucenic Mil, episcopul și ucenicii săi. Mil s-a născut într-o cetate din Persia și, după botez, a studiat Sfintele Scripturi. Dorește să se alăture armatei împăratului persan, dar o viziune înfricoșătoare îl oprește să își continue acest plan. Astfel, el a trăit în feciorie și nevoințe, rugându-se pentru sine și pentru poporul său. După un timp, a părăsit cetatea natală și s-a făcut monah, stabilindu-se în locul unde profetul Daniel a avut viziuni. A fost hirotonit episcop al Bisericii prin mâna lui Ghenadie, un episcop care a devenit și el martir. Mil a muncit neobosit, mustrând prin faptele și cuvintele sale pe cei care păcătuiau. După ce a fost persecutat și izgonit, a prezis pedeapsa divină care urma să vină asupra lor. Trei luni mai târziu, cetatea a căzut sub mânia împăratului, care a trimis oaste și trei sute de elefanți pentru a o distruge complet.
Minunile Sfântului și Întoarcerea în Persia
După ce a fost martirizat, sfântul a călătorit la Ierusalim, unde l-a întâlnit pe Amonie, ucenicul marelui Antonie. A petrecut alături de el doi ani, după care s-a întors în Persia. La întoarcerea sa în eparhia natală, a construit o biserică pentru a aduce iertare păcatelor poporului său, care suferise din cauza unei morți tragice a împăratului. După o îndelungată perioadă de timp petrecută acolo, sfântul s-a îndreptat spre cetatea Ctesifon, unde a găsit o adunare de episcopi.
Mustrarea Episcopului
În mijlocul episcopilor, sfântul a avut curajul să-l mustre pe episcopul care fusese subiectul unui sinod. Acesta, mândru de răspunsurile și înțelepciunea sa, îl disprețuia pe sfânt. În fața aroganței episcopului, sfântul a afirmat: „Fiindcă te mândrești și nu te îndreptezi, te va atinge urgia lui Dumnezeu, care te va lăsa pe jumătate uscat pentru mulți ani, ca să te înțelepțești prin suferința ta”. Imediat după aceste cuvinte, un fulger a căzut din cer, lovindu-l pe episcop și lăsându-l în acea stare timp de doisprezece ani.
Vindecarea Stăpânului Bolnav
După aceea, sfântul a mers spre o altă cetate, unde ocârmuitorul suferea de o boală cumplită timp de doi ani. Aflând de sosirea sfântului, acesta a trimis un mesager pentru a-l ruga să-l viziteze. Sfântul, răspunzând cu bunăvoință, a spus: „Du-te și spune bolnavului: ‘În numele lui Iisus Hristos, de care eu, cel nevrednic, mă ocup, îți poruncesc să te vindeci și să umbli cu propriile tale picioare, ca să te pot vedea’.” Mesagerul, întorcându-se, a transmis aceste cuvinte, iar stăpânul s-a vindecat instantaneu, fără a mai avea vreun semn al bolii.
Recunoștința și Credința
Îndată ce s-a făcut bine, stăpânul s-a dus la sfânt, aruncându-se la picioarele lui și sărutându-le cu recunoștință. Slăvind pe Dumnezeu pentru minunea prin care a fost vindecat, el a fost un exemplu de credință pentru mulți. Sfântul, aflându-se în acea comunitate, a alungat mulți demoni din cei care sufereau. De asemenea, a vindecat o femeie care era bolnavă de nouă ani, ridicând-o la viață. Un alt om, care nedreptățește pe alții și nu asculta de sfânt, a fost pedepsit prin rugăciunea acestuia, dobândind lepra lui Ghiezi, pentru a-i îndrepta pe cei din jur.
Impactul Minunilor Sale
Minunile săvârșite de sfânt au atras mulți oameni către credința creștină, iar comunitatea s-a întărit prin faptele sale. Astfel, sfântul a devenit o figură centrală în răspândirea credinței, aducând speranță și vindecare celor care se aflau în suferință.
Martiriul Sfântului Mil și al Ucenicilor Săi
Vestea despre faptele necredinciosului Vasilisc a ajuns la dregătorul acestuia, care l-a chemat pe sfântul Mil, însoțit de doi dintre ucenicii săi. Observând credința lor neclintită în Hristos, Vasilisc s-a lăsat cuprins de furie și a început să le provoace suferințe îngrozitoare. În timpul izbucnirii sale de mânie, a scos sabia și l-a lovit pe sfântul Mil în piept. Fratele lui Vasilisc, unindu-se cu el, l-a atacat și pe sfânt în inimă.
Deși rănit, episcopul Mil, plin de curaj, le-a spus: „Fiindcă voi v-ați unit pentru a mă omorî, mâine, în acest ceas, veți vărsa sângele amândurora, adică vă veți ucide unul pe altul, iar maica voastră va rămâne fără fii.” După această profeție, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
În continuare, Vasilisc a urcat ucenicii sfântului pe doi munți și i-a ucis cu pietre. A doua zi, Vasilisc și fratele său au ieșit la vânătoare, nesocotind cuvintele sfântului pe care le considerau doar neadevăruri. În timpul vânătorii, au dat peste un cerb și, poziționându-se unul de fiecare parte, au tras amândoi sulițele. Din păcate, sulițele s-au întors împotriva lor, provocându-le moartea în chinuri, ucigându-se astfel unul pe altul.
Moaștele Sfântului Mil și ale ucenicilor săi au fost îngropate cu respect de comunitatea creștină, iar ei trăiesc veșnic în viața cea fără de sfârșit, rugându-se pentru noi înaintea Domnului.
Pomenirea Sfinților Mucenici
În această zi, facem pomenirea Sfinților Mucenici Caliopie, Nir și Orion. Prin rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.
