Pomenirea Preacuviosului Părinte Eftimie cel Mare
În fiecare an, pe data de 20, se celebrează pomenirea preacuviosului părinte Eftimie cel Mare. Acest sfânt a trăit în perioada împăratului Graţian și s-a născut în Melitina, parte a mitropoliei Armeniei, din părinți care nu puteau avea copii, asemănător cu sfântul Ioan Botezătorul. Pavel și Dionisia, părinții săi, erau oameni cu o profundă evlavie. Numele său, Eftimie, îi fusese dat în conformitate cu o făgăduință divină, iar părinții săi au primit vestea că vor avea un fiu, printr-un glas din cer care le-a spus să se bucure, numele Eftimie însemnând „voie bună” în greacă.
După moartea tatălui său, mama sa l-a dus la Evtroiu, episcopul Melitinei, care l-a acceptat în rândul clericilor. Dând dovadă de o aplecare deosebită către învățăturile religioase și depășind în nevoințe și faptele bune pe toți cei din jur, Eftimie a fost hirotonisit preot, primind astfel responsabilitatea asupra mănăstirilor și schiturilor sfinte. La vârsta de 29 de ani, a călătorit la Ierusalim, stabilindu-se într-o peșteră din munte, alături de cuviosul Teoctist, sărbătorit la 3 septembrie.
În această peșteră, Eftimie a vindecat mulți oameni de boli severe, iar legenda spune că a hrănit patru sute de pelerini cu doar câteva pâini. De asemenea, prin rugăciunile sale, a ajutat multe femei care nu puteau naște, similar cu propria sa naștere, care a avut loc printr-o minune divină. Asemănător cu Ilie, a deschis cerurile și a vindecat pământul de nerodire. Strălucirea sufletului său a fost evidentă printr-un stâlp de foc care se pogora din cer în timp ce oficia slujba, vizibil pentru toți cei prezenți. Eftimie avea capacitatea de a cunoaște gândurile celor care se apropiau de Sfânta Împărtășanie, distinge între cei curați și cei păcătoși, ceea ce era un semn al purității sale desăvârșite.
Ajungând la vârsta de 97 de ani, Eftimie s-a mutat la cele veșnice în timpul domniei împăratului Leon cel Mare. Era un om cu o înfățișare cuvios, de o fire blândă, cu o față luminoasă și un trup vioi, dar stăpânit, cu părul cărunt și o barbă lungă până la brâu. Se povestește că, la moartea unui călugăr care părea înțelept și înfrânat, dar care în realitate avea o viață ascunsă plină de păcate, Eftimie a văzut un înger care îi trăgea sufletul cu o suliță, auzind și vocea care dezvăluia faptele rușinoase ale acelui monah.
Pomenirea Sfinților Mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu și Vasilid
În aceeași zi, se face pomenirea sfinților mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu și Vasilid, care au trăit în vremea împăratului Dioclețian. Acești sfinți erau oameni bogați și membri ai senatului. Au îmbrățișat credința în Hristos și s-au botezat după ce au văzut cum episcopul Teopemt suporta chinuri și făcea minuni prin puterea lui Hristos. Aducându-i înaintea împăratului, li s-au luat mai întâi brâiele, iar ulterior au fost supuși la tot felul de torturi nemiloase.
Pomenirea Sfinților Mucenici și a Fericitului Petru Vameșul
În această zi, sunt comemorați sfinți mucenici care au suferit chinuri cumplite pentru credința lor. Unul dintre aceștia a fost un martir care a fost îngropat într-o groapă până la mijloc, avându-i tăiate mâinile, iar în urma torturii severe, și-a dat duhul. Sfântul Eusebiu a fost spânzurat cu capul în jos și tăiat în bucăți cu securea. Sfântul Eutihie a fost întins pe patru pari, sfârșind prin a se rupe în trei părți, iar Sfântului Vasilid i s-au spintecat pântecele cu un cuțit. Aceștia au primit astfel cununa muceniciei.
În această zi se face și pomenirea sfinților mucenici In, Pin și Tim. Acești trei sfinți, originari dintr-o țară de la miazănoapte, au fost capturați de barbari care se închinau idolilor. Dupa ce au fost duși la stăpânitorul locului, acesta, văzând că mărturisesc pe Hristos, a decis să îi condamne la moarte prin înghețare. Sfinții au fost legați de stâlpi și înfipți în apa unui râu, în timpul iernii, iar apa a înghețat, lăsându-i nemișcați. Astfel, și-au încheiat viața, încredințându-și sufletele lui Dumnezeu.
Pomenirea Fericitului Petru Vameșul
De asemenea, se pomenește și fericitul Petru Vameșul, care, în timpul împăratului Iustinian, a fost însărcinat cu conducerea Africii. Deși era patrician, se distingea printr-o cruzime nemiloasă, fiind supranumit Zgârcitul. Odată, un sărac a venit la el cerând ajutor, însă Petru, în loc să îl ajute, i-a aruncat o pâine, ca și cum ar fi aruncat o piatră. După două zile, s-a îmbolnăvit grav și în timpul suferinței a avut o viziune în care a văzut o balanță. Pe partea stângă, bărbați întunecați puneau în taler faptele lui rele, iar pe partea dreaptă, bărbați îmbrăcați în alb nu aveau nimic de pus în taler în afară de pâinea pe care o aruncase săracului.
După această viziune, Petru a realizat gravitatea faptelor sale și, odată ce s-a recuperat, a început să împartă toată averea sa săracilor, dăruind chiar și haina de pe el. În vis, a avut viziunea lui Hristos purtând haina sa. Ulterior, s-a vândut ca rob la un argintar, oferind banii săracilor. Când a simțit că identitatea sa va fi descoperită, a încercat să fugă și a cerut ajutorul unui portar surd și mut, spunându-i: „În numele lui Hristos, auzi-mă și deschide-mi poarta.” Spre uimirea lui, portarului i-a fost dat darul auzului și al vorbirii, iar Petru a reușit să fugă, îndreptându-se către Ierusalim și apoi către Constantinopol, unde a adormit în Domnul. A fost îngropat în casa sa, în locul numit al Boului.
Pomenirea altor sfinți
În această zi se mai face pomenirea sfinților mucenici Tira și Agni, a evlaviosului împărat Leon cel Mare din Tracia, cunoscut sub numele de Machelis, precum și a sfintei mucenițe Ana. De asemenea, se pomenește și despre sfântul noului mucenic Zaharia, care a mărturisit în Paleopatra din Peloponez și, după ce i s-au zdrobit picioarele, a trecut la cele veșnice în anul 1782.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
