Pomenirea Sfinților Mucenici pe 28 ale lunii
În ziua de 28 a acestei luni, se face pomenirea a douăzeci de mii de sfinți mucenici care au fost martirizați prin ardere în Nicomidia. După victoria împăratului Maximian în războiul împotriva etiopienilor, el a dorit să aducă ofrande zeilor, trimițând scrisori în întreaga regiune pentru a aduna oamenii în Nicomidia la închinare.
Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei, a convocat comunitatea creștină în biserica sa, deoarece coincideau sărbătorile Nașterii lui Hristos. El a sărbătorit alături de credincioși și le-a învățat despre adevărata credință. Aflând de prezența episcopului și a creștinilor, Maximian a ordonat ca lemne uscate să fie așezate în jurul bisericii, aprinzându-le pentru a-i arde pe aceștia. Antim, la aflarea veștii, a grăbit botezul catehumenilor, a oficiat Sfânta Liturghie și a împărtășit credincioșii cu Sfintele Taine. Astfel, odată cu aprinderea lemnelor, toți au fost martirizați, dar prin harul lui Dumnezeu, Sfântul Antim a scăpat nevătămat, continuând să aducă mulți la credința lui Hristos. După o serie de suferințe, el s-a mutat la Hristos, câștigând astfel împărăția cerurilor.
Pomenirea altor Sfinți Mucenici
În aceeași zi se face și pomenirea sfinților mucenici din senatul roman, care, deși nu au fost prezenți în biserică, au suferit diverse forme de tortură. De asemenea, este pomenit Sfântul Ind, care a fost aruncat în mare, și sfinții Gorgonie și Petru, care au avut aceeași soartă. Totodată, se aduc în amintire Sfântul Mucenic Zinon, care a fost ucis cu sabia, și Sfântul Mardonie, care a murit prin ardere. Sfântul Dorotei, căpetenie de oaste, a fost și el ucis cu sabia, iar Sfântul Teofil, diaconul, a fost omorât prin lovituri de pietre. Sfântul Migdonie a fost îngropat de viu, iar Sfântul Glicherie, preotul, a fost și el ars.
După ce Maximian a ordonat arderea celor douăzeci de mii de sfinți în biserică, au fost uciși și alți creștini care nu se aflau acolo. Sfântul Ind, împreună cu sfinții Gorgonie și Petru, au fost legați cu pietre și aruncați în mare. Sfântul Zinon, un general, și Sfântul Dorotei au fost supuși unor torturi crunte, iar Sfântul Mardonie a fost ars. Sfântul Migdonie a fost îngropat de viu, iar Sfântul Glicherie a murit prin foc. Sfântului Teofil i s-a tăiat limba și a fost lovit cu pietre. Mulți alți sfinți au primit cununa muceniciei în această zi.
După aceste evenimente, Sfânta Domna a adunat moaștele sfinților și le-a îngropat cu evlavie. Ulterior, s-a ascuns într-o corabie, dar a fost denunțată lui Maximian, care a ordonat să-i fie tăiat capul, iar apoi a fost arsă.
Astfel, se face pomenirea Sfintei Domna, care a fost martirizată prin decapitare.
Pomenirea Sfintei Mucenițe Domna și a altor sfinți
Sfânta Muceniță Domna a trăit în timpul împăratului Maximian, în orașul Nicomidia. Ea era preoteasă într-un templu păgân numit Dodecateu, unde erau venerați doisprezece idoli. Citind Faptele Sfinților Apostoli și epistolele Sfântului Apostol Pavel, sufletul ei s-a luminat, descoperind astfel adevărata credință în Hristos. A fost botezată de Chiril, episcopul Nicomidiei, împreună cu eunucul Ind și alții. La vârsta de doisprezece ani, a primit Sfântul Botez.
După moartea episcopului Chiril, Dumnezeu a rânduit ca Antim să-i succedă. După botez, Sfânta Domna își dădea toate darurile obținute de la templu săracilor. Însă, șeful eunucilor a aflat de faptele ei și a intenționat să o pedepsească. În fața amenințării, ea s-a prefăcut în nebună, ceea ce a dus la trimiterea ei la episcop pentru vindecare, ajungând astfel în mijlocul creștinilor.
După întoarcerea lui Maximian din războiul împotriva etiopienilor, acesta a căutat-o pe Domna, dar, neavând succes, a ordonat uciderea mai multor creștini. Sfânta Domna a îngropat moaștele sfinților, iar pentru această faptă i s-a tăiat capul.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, se face pomenirea Sfântului Nicanor, apostol, care a trecut la cele veșnice în pace. De asemenea, se comemorează Sfântul Mucenic Secund, care a murit prin sabie, precum și Cuviosul Părintele nostru Vavila, care s-a sfârșit în pace.
Tot în această zi, se aduce omagiu Cuviosului Simeon, cunoscut și sub numele de „al pietrei”, Izvorâtorul de mir, fondatorul Mănăstirii Simonopetra din Muntele Athos, care a părăsit această lume în pace. Sfântul Simon a trăit în grădina Maicii Domnului în secolul al XIII-lea, într-o perioadă de slăbiciune a imperiului bizantin, după cruciade, când capitala fusese mutată la Niceea.
Disprețuind vanitățile lumii, el s-a retras în Muntele Sfânt, unde a căutat un bătrân înțelept în asceză, pe care l-a ascultat cu umilință și devotament. Această ascultare exemplară a atras admirația călugărilor de la Athos, iar bătrânul său a început să-l considere un tovarăș în luptele duhovnicești. Cu toate acestea, Simon a dorit să trăiască în singurătate, astfel că a obținut să se retragă.
După multe căutări, a ales o peșteră umedă pe versantul vestic al Muntelui Athos, la 300 de metri deasupra mării, unde a luptat zi și noapte împotriva demonilor, având la îndemână doar credința, speranța și invocarea Numelui Domnului nostru. Într-o noapte, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Crăciunului, a observat o stea desprinzându-se din cer și oprindu-se deasupra unei stânci din fața grotei sale, ceea ce l-a făcut să suspecteze o capcană a vrăjmașului, care deseori se transforma în înger de lumină.
Viziunea Sfântului Simon și Întemeierea Noului Bethleem
În nopțile ce au urmat, Sfântul Simon a avut o vedenie repetată, culminând în seara de Crăciun, când o stea strălucitoare a coborât pe o stâncă, asemănătoare celei din Betleem. O voce din cer i-a spus: „Nu te îndoi, Simoane, slugă credincioasă a Fiului Meu! Privește acest semn și nu părăsi acest loc pentru a merge în singurătate, așa cum îți dorești, pentru că aici vreau să întemeiez o chinovie pentru mântuirea multor suflete.” Liniștit de această revelație, Simon a fost purtat în extaz la Betleem, în fața copilului Hristos, alături de îngeri și păstori. Revenind în sine, el a început imediat construcția Noului Bethleem.
Venirea Ucenicilor și Provocările Construcției
După această viziune, trei frați dintr-o familie înstărită din Thesalia sau Macedonia au auzit despre virtuțile Sfântului Simon și au venit să-i ofere întreaga lor avere, ca și cei trei Magi, rugându-l să-i primească ca ucenici. Când muncitorii s-au adunat pentru a începe construcția, au observat că locul ales de Simon era abrupt și periculos. Aceștia au refuzat să continue și l-au acuzat pe Simon că și-a pierdut mințile. În acel moment, fratele care le aducea băuturi a alunecat și a căzut în prăpastie, iar muncitorii erau convinși că acesta a murit, întărind acuzațiile aduse lui Simon. Spre surprinderea lor, datorită rugăciunilor lui Simon, fratele a apărut urcând pe versant cu burduful de vin și cu paharul plin în mână, pregătit să-i servească. Această minune a convins muncitorii, care au devenit călugări, iar în timpul construcției, au fost martorii puterii divine manifestate prin Simon.
Întâlnirea cu Pirații Sarazini
După finalizarea construcției, Noul Bethleem a început să atragă mulți călugări. Totuși, o zi a adus pirați sarazini pe insulă. Sfântul Simon i-a întâmpinat cu daruri, sperând să-i convingă să nu distrugă mănăstirea. Când pirații, nemulțumiți, s-au aruncat asupra lui, au fost imediat orbiți, iar unuia dintre ei, care a ridicat sabia asupra Sfântului, i-a fost paralizat brațul. Îndurerați de ceea ce s-a întâmplat, pirații s-au pocăit, au primit botezul și au devenit călugări.
Moartea și Moștenirea Sfântului Simon
După mulți ani în care harul divin s-a manifestat prin numeroase minuni și învățătura sa, Sfântul Simon a adormit în pace, înconjurat de ucenicii săi. El le-a cerut să respecte învățăturile primite cu frică de Dumnezeu, credință și ascultare față de egumen și duhovnic. Din mormântul său a început să curgă mir, care făcea multe minuni, motiv pentru care a fost numit Mirovlitul. Din păcate, distrugerile repetate ale mănăstirii au dus la dispariția urmelor mormântului și moaștelor sale. Cu toate acestea, prezența sa nevăzută a continuat să protejeze pe cei credincioși și să mustre pe cei neglijenți. În ziua sărbătorii sale, unii martori au afirmat că au văzut o lumină divină ieșind din peșteră sau acoperindu-i icoana din biserică ca un voal.
Moștenirea Spirituală
Un secol după adormirea sa, fiica despotului a continuat să răspândească învățăturile și virtuțile Sfântului Simon, asigurând astfel perpetuarea moștenirii sale spirituale.
Eliberarea lui Jean Ugles de un duh necurat
Jean Ugles din Macedonia a fost eliberat de un duh necurat prin intervenția Sfântului Simon. Această minune a avut un impact semnificativ asupra familiei sale, tatăl său hotărând să transforme mica mănăstire a Sfântului Simon într-un așezământ prosper, dotat cu numeroase proprietăți.
Rugăciunile sfinte sunt esențiale pentru credincioși, invocând milostenia divină și mântuirea sufletelor. În fiecare zi, credincioșii se roagă: „Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.”
