Pomenirea Sfinților Cosma și Damian
În prima zi a acestei luni, Biserica face pomenirea Sfinților Cosma și Damian, cunoscuți ca făcători de minuni și doctori fără arginți, fiii Sfintei Teodota din Asia. Acești sfinți, împreună cu mama lor, Teodota, au trăit în Asia Mică, iar tatăl lor, un om necredincios, a decedat în timp ce ei erau încă copii. Teodota i-a crescut în credință, cultivându-le evlavia prin exemplul personal și prin citirea cărților sfinte.
Astfel, ea a reușit să mențină puritatea vieții copiilor săi, îndrumându-i să respecte poruncile divine și să devină bărbați virtuoși. Ajutați de educația primită, Cosma și Damian au devenit doctori și au primit darul de a vindeca trupurile și sufletele celor bolnavi prin puterea rugăciunii. Aceștia erau cunoscuți pentru că ofereau ajutor fără a accepta vreo recompensă, respectând astfel cuvintele Mântuitorului: „În dar ați primit, în dar să dați”.
Minunile Sfinților
Faima Sfinților Cosma și Damian s-a extins rapid, fiind recunoscuți ca doctori fără arginți. Odată, ei au fost chemați să o ajute pe o femeie grav bolnavă, pe nume Paladia, care nu găsise vindecare la niciun alt medic. Prin credință și puterea rugăciunii, sfinții au reușit să o vindece pe Paladia, care, după ce a fost restaurată la sănătate, i-a lăudat pe Dumnezeu.
În semn de recunoștință, Paladia i-a oferit lui Damian trei ouă, spunând: „Ia acest dar în numele Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.” Cu toate acestea, Damian, considerând că a accepta un dar ar putea fi o încălcare a poruncii, a refuzat. Când Cosma a aflat despre acest incident, s-a întristat, temându-se că fratele său a greșit. Pe patul de moarte, Cosma a cerut ca fratele său să nu fie îngropat lângă el.
Minunea cămilei
La scurt timp, după moartea lui Damian, oamenii se întrebau unde ar trebui să fie îngropat acesta. Dumnezeu a intervenit printr-o minune, folosind o cămilă pe care cei doi sfinți o vindecaseră. Cămilă a vorbit cu voce omenească, asigurându-i pe oameni că Damian nu a acceptat ouăle drept plată, ci din respect pentru numele lui Dumnezeu. Astfel, sfinții au fost îngropati împreună în Thereman, Mesopotamia.
Continuarea minunilor
După moartea lor, s-au petrecut multe minuni în numele Sfinților Cosma și Damian. În apropierea bisericii dedicate lor, trăia un om pe nume Malchus. Într-o zi, el a plecat într-o călătorie, lăsându-și soția singură. Înainte de plecare, s-a rugat la biserica sfinților pentru protecția nevestei sale. Însă, vrăjmașul său s-a deghizat în prietenul lui Malchus, încercând să o ucidă pe femeie. Acesta i s-a arătat și a spus că soțul ei a trimis-o să-l întâlnească. Crezând în minciunile lui, femeia l-a urmat, dar, ajungând într-un loc pustiu, a realizat pericolul care o pândea.
În fața acestui risc, ea s-a rugat cu evlavie lui Dumnezeu, cerând ajutor pentru a scăpa de amenințare.
Minunea Sfinților Cosma și Damian
Într-o poveste uimitoare, doi bărbați înfricoșători au apărut pentru a alunga un demon, provocându-l să cadă de pe o stâncă. Cei doi s-au îndreptat către o femeie, conducând-o înapoi acasă. Odată ajunși, aceasta s-a închinat și le-a cerut numele pentru a le putea mulțumi întreaga viață. Răspunsul lor a fost că sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma și Damian, după care s-au făcut nevăzuți.
Tremurând de uimire și bucurie, femeia a început să povestească tuturor despre această minune, îndreptându-se apoi către icoana binefăcătorilor săi, rugându-se și mulțumind lui Dumnezeu. Astfel, cei doi sfinți au devenit cunoscuți ca protecătorii sfințeniei căsniciei creștine și aducători de armonie în viața soților. Sărbătorirea lor se practică de secole, inclusiv în Rusia.
Pomenirea altor sfinți
Sfinții Doctori fără Arginți, Cosma și Damian din Asia Mică, nu trebuie confundați cu Sfinții Cosma și Damian din Roma, prăznuiți la 1 iulie, sau cu Sfinții din Arabia, prăznuiți la 17 octombrie. În aceeași zi, se face și pomenirea Sfintelor Mucenite Chiriena și Iuliana, care au suferit pe vremea împăratului Maximian. Chiriena, originară din Tars, și Iuliana, din cetatea rosonilor, au fost prinse și supuse la torturi de către guvernatorul Marchian, dar nu s-au lepădat de Hristos. Chirienei i s-a tăiat capul, iar amândouă au fost aruncate în foc, împlinindu-și astfel mucenicia.
Tot în această zi, se pomenesc și Sfinții Mucenici Chesarie, Dasie și alți cinci. Aceștia au fost capturați la Damasc și, după ce au suportat diverse torture, au murit prin sabie. De asemenea, se aduce aminte de Sfinții Mucenici Ioan episcopul și Iacov preotul, care au fost activi pe timpul împăratului Savorie al persilor, propovăduind credința și îndemnând pe mulți să adopte dreapta credință. Capturați și supuși la chinuri variate, și-au dat viața prin sabie.
În această zi este pomenit și Sfântul Mucenic Erminingheld, fiul regelui gotilor, Liuvingheld, care era arian. Învățând credința ortodoxă de la episcopul Leandru, tânărul a fost supus la persecuții din partea tatălui său. Într-o zi de Paște, tatăl său a trimis un preot arian să încerce să-l convingă să se supună, dar el a refuzat. Furios, Liuvingheld a ordonat să-i fie tăiat capul în temniță. După execuție, în jurul trupului său s-au auzit cântări îngerești, iar minunea a impresionat pe toți cei prezenți, stârnind frica de Dumnezeu în inimile lor.
Moartea lui Erminingheld și răspândirea Ortodoxiei
Un eveniment semnificativ în istoria credinței ortodoxe a avut loc atunci când un împărat, aflat în suferință din cauza unei boli care îi afecta mintea, l-a chemat pe episcopul Leandru. Acesta, în prezența fiului său cel mai mic, Rechader, a solicitat ca și acesta să fie învățat în credința ortodoxă, la fel cum fusese și Mucenicul Erminingheld. Imediat după aceste cuvinte, împăratul a trecut în neființă.
Rechader a înțeles importanța moștenirii spirituale și a decis să răspândească învățăturile ortodoxe și celor din subordonarea sa. Astfel, prin providența divină, moartea lui Erminingheld a avut un impact profund, conducând la convertirea multor oameni la credința ortodoxă.
Pomenirea Sfinților Mucenici
În aceeași zi, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Ciprian și Iuliani (Iuliana), care au suferit martiriul prin foc. De asemenea, se sărbătorește și Sfântul Cuvios Iacov cel Nou, împreună cu doi mucenici ai săi, Iacov diaconul și Dionisie monahul, care au fost supuși sugrumării în anul 1520.
Prin rugăciunile lor sfinte, cerem ajutorul divin: Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
