Pomenirea Sfinților Mucenici Ermil și Stratonic
În data de 13 a acestei luni, se sărbătoresc sfinții mucenici Ermil și Stratonic, care au trăit în timpul împăratului Liciniu, între anii 307 și 324. Sfântul Ermil, diacon de profesie, a mărturisit cu tărie numele lui Hristos în fața împăratului. În urma mărturisirii sale, a fost supus unui tratament brutal, fiind bătut cu toiege de aramă. Deși era plin de răni, el a continuat să își încurajeze prietenul Stratonic să rămână ferm și să nu se teamă. Văzându-l pe Ermil suferind, Stratonic a plâns, iar călăii și-au dat seama că și el împărtășea aceleași convingeri. Când a fost întrebat de împărat, Stratonic a mărturisit, de asemenea, că este creștin. A fost și el bătut și, în cele din urmă, aruncat în apele Istrului, adică în Dunăre, unde amândoi au întâmpinat un sfârșit fericit.
Pomenirea Cuviosului Părinte Iacob din Nisibe
În aceeași zi se cuvine să ne amintim și de cuviosul Iacob, părintele nostru din Nisibe, Mesopotamia. Cuviosul Iacob s-a născut și a crescut în cetatea Nisibei. Dorind o viață de liniște, s-a retras în munți, supunându-se cu curaj rigorilor pustietății, fiind expus căldurii verii și gerului iernii. Hrana sa consta în ierburi sălbatice, iar apa o consuma cu măsură, având ca îmbrăcăminte un simplu acoperământ. Prin această viață austeră, el a acumulat multă hrană duhovnicească, având îndrăzneală în fața lui Dumnezeu și capacitatea de a prezice cele viitoare, dar și puterea de a săvârși minuni prin harul Duhului Sfânt.
Odată, pe când se afla pe o cărare, a întâlnit câteva femei care stăteau fără rușine lângă un izvor. Sfântul a făcut ca izvorul să sece, iar părul femeilor să devină alb. La cererea lor, el a readus apa, dar femeile au rămas cu părul alb. Când un judecător persan a pronunțat o judecată nedreaptă, Iacob a blestemat o piatră mare, care s-a zdrobit, provocându-le frică celor prezenți. Judecătorul, impresionat, a revizuit hotărârea, pronunțând o decizie dreaptă. Un grup de escroci, dorind să-l păcălească, au pretins că unul dintre ei a murit, cerând ajutorul lui Iacob. Acesta a făcut ca „mortul” să revină la viață, după care l-a înviat cu adevărat.
Pe vremea când era episcop în Nisibe, Iacob a fost prezent la Sinodul de la Niceea, unde Arie a fost anatematizat. După excomunicare, Arie a încercat să se întoarcă în biserică, dar a murit în urma rugăciunilor lui Iacob. Atunci când împăratul perșilor, Sapor, a încercat să asedieze Nisibe, sfântul s-a arătat și, printr-o minune, perșii au fost alungați de un nor de muște și țânțari, care au atacat caii și elefanții lor. Astfel, Sapor s-a întors în țara sa fără a obține vreun câștig. După împlinirea acestor minuni și ajungerea la o vârstă înaintată, cuviosul Iacob a părăsit această lume.
Pomenirea Sfântului Mucenic Atanasie
În această zi se mai face pomenirea și sfântului mucenic Atanasie, care a fost supus la chinuri îngrozitoare…
Pomenirile zilei
În această zi se aduc omagii sfinților mucenici Pahomie și Papirin, care și-au încheiat viața în apă. De asemenea, este marcată și târnosirea Mănăstirii Proorocului Ilie din Valea Adânca.
Totodată, se sărbătorește pomenirea cuviosului părinte Maxim Cavsocalivitul, un călugăr care a trăit în sihăstrie pe Muntele Athos în anul 1320, și care a părăsit această lume în pace. Viața sa a fost consemnată de Teofan, egumenul Mănăstirii Vatopedi de pe Muntele Athos.
Din scrierile sfântului Maxim Cavsocalivitul, ne îndreptăm către rugăciuni sfinte, cerând milă și mântuire. Amin.
