Pomenirea cuviosului Xenofont și a familiei sale
În data de 26 a acestei luni, se face pomenirea cuviosului nostru părinte Xenofont, a soției sale Maria și a fiilor lor, Arcadie și Ioan. Cuviosul Xenofont provenea din Constantinopol, fiind un om înstărit, dar plin de evlavie. El și-a trimis fiii la Beirut, în Fenicia, pentru a învăța bunele maniere și pentru educația lor. Aflând că nava în care călătoreau a naufragiat, a pornit împreună cu soția săi în căutarea lor. Cei doi fii au fost găsiți în Ierusalim, îmbrăcați în haine monahale. Atunci, Xenofont și Maria s-au călugărit, iar prin faptele lor bune, au ajuns să săvârșească minuni. Fiind plăcuți lui Dumnezeu până la sfârșit, s-au mutat în ceruri.
Cutremurul cel mare
În aceeași zi, se pomenește și despre cutremurul devastator care a avut loc la sfârșitul domniei împăratului Teodosie cel Mic, fiul lui Arcadie și al Eudoxiei. Acest cutremur s-a petrecut într-o duminică, la ora două după-amiaza, provocând prăbușirea zidurilor orașului și distrugerea multor case, în special de la intrarea Troadisienilor până la Poarta de Aramă cu patru uși. Se spune că cutremurul a durat trei luni. Împăratul, împreună cu soborul, a făcut litanie cu lacrimi, implorând: „Izbăvește-ne, Doamne, de urgia Ta cea dreaptă, și iartă-ne păcatele prin pocăință, căci ai clătinat pământul din cauza nelegiuirilor noastre, pentru a Te preaslăvi pe Tine, Bunule și Iubitorule de oameni, Dumnezeul nostru”.
Pomenirea cuviosului Simeon
În aceeași zi, se face pomenirea cuviosului nostru părinte Simeon, numit cel bătrân. Acesta, dorind o viață liniștită încă din copilărie, s-a retras într-o crăpătură de stâncă, hrănindu-se doar cu plante. Cu o dorință profundă de a se apropia de Dumnezeu, a mers la Muntele Sinai. Ajungând în peștera unde se ascunsese Moise, s-a prăbușit cu fața la pământ și a petrecut acolo șapte zile în rugăciune și lacrimi, fără hrană. La final, a auzit un glas dumnezeiesc care îi poruncea să se ridice și să mănânce trei mere așezate înaintea lui. După ce a mâncat cu evlavie, s-a întors de pe munte și a construit două mănăstiri, încheind astfel o viață plină de osteneală și minuni, spre slava lui Dumnezeu.
Pomenirea sfinților mucenici
De asemenea, în această zi se pomenește și despre sfinții mucenici Anania preotul, Petru temnicerul și alți șapte ostași care au suferit împreună cu ei. Aceștia au trăit în timpul împăratului Dioclețian și al lui Maxim, guvernatorul Feniciei. Preotul Anania a fost adus înaintea lui Maxim, unde a mărturisit despre Hristos și a dezvăluit neputința idolilor. Ca urmare, a fost bătut și ars cu fier înroșit, apoi uns cu oțet pe rănile sale. Prin rugăciunile sale, el a zguduit templul idolilor, iar aceștia au căzut și s-au distrus. În închisoare, Anania a primit hrană dumnezeiască și a convertit păzitorul temniței și șapte ostași la credința în Hristos. Din ordinul dregătorului, toți au fost supuși la chinuri severe și, în cele din urmă, au fost înecați în mare, astfel scăpând de suferințele cumplite.
Pomenirea cuviosului Amona
Tot în această zi, se face pomenirea cuviosului Amona, care s-a mutat în pace.
Pomenirea Sfinților din 25 ianuarie
În această zi, se sărbătorește amintirea lui Gavriil, care a trecut în veșnicie în pace. De asemenea, este rememorată și jertfa a doi mucenici din Frigia, care au fost martirizați prin bătăi. Aceste sfinte rugăciuni ne îndeamnă să cerem milă și mântuire de la Domnul. Amin.
