Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Daniel Stâlpnicul
În această lună, pe data de 11, se comemorează Cuviosul Părinte Daniel Stâlpnicul, cunoscut și sub numele de Stilitul. Acesta a trăit în timpul domniei împăratului Leon cel Mare, denumit și Macheli. Originar din Mesopotamia, el provine din enoria Samosatelor, dintr-un sat numit Vitaria. Tatăl său se numea Ilie, iar mama sa Marta. La vârsta de cinci ani, părinții l-au dus într-o mănăstire, unde a excelat în viața monahală. Crescând în nevoințele călugărești, s-a îndreptat spre Cuviosul Simeon Stâlpnicul pentru a primi binecuvântarea acestuia.
În urma unei revelații divine, Daniel s-a mutat în părțile Traciei, aproape de Constantinopol, în localitatea Anaplu. Aici s-a retras într-un templu păgân și a îndurat numeroase încercări din partea demonilor. Ulterior, s-a ridicat pe un stâlp, unde a demonstrat răbdare și mari nevoințe pustnicești, suportând arșița verii și gerul iernii, precum și vânturile puternice. A efectuat atât de multe minuni, încât vestea despre virtuțile sale a ajuns până la împărați, precum Leon, Zenon și uzurpatorul Vasilisc, care s-au închinat lui. Cuviosul le-a prezis destinul, ajutând astfel Biserica, care era atacată de eretici. A trăit o viață cuvios și neprihănită, mutându-se la Domnul, iar hramul său se săvârșește în Anaplu.
Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Luca cel Nou Stâlpnicul
În aceeași zi, se pomenește și Cuviosul Părinte Luca cel Nou Stâlpnicul. Acesta a trăit în timpul împăraților Roman cel Bătrân și Constantin Porfirogenitul, ginerele lui, precum și în perioada patriarhului Teofilact, fiul aceluiași împărat Roman. Originar din părțile Răsăritului, el era fiul lui Hristofor și al Caliei. La începutul războiului cu bulgarii, a fost chemat să participe, dar, după ce a scăpat cu viață, a ales să devină călugăr.
În timpul nevoințelor sale pustnicești, a fost hirotonit preot. Pentru a-și domoli trupul, s-a încins cu lanțuri de fier și a postit șase zile pe săptămână. A trăit o viață monahală în muntele Olimp, la Constantinopol și la Calcedon. Acolo, s-a ridicat pe un stâlp, unde a stat timp de 45 de ani, săvârșind multe minuni. După o viață dedicată nevoințelor, s-a mutat la Domnul.
Pomenirea Sfinților Mucenici Achepsei și Aitala
În aceeași zi, sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Achepsei și Aitala, originari din Persia. Aitala a fost preot al idolilor, dar a descoperit credința în Hristos după ce s-a vindecat de o boală (o curgere de sânge) datorită dorinței de a se duce la episcopul creștinilor. Învățând credința de la episcop, Aitala s-a întors în orașul său, Arvil, pentru a-i învăța și pe alții despre Hristos. A fost denunțat ca fiind creștin și a fost dus în fața prefectului orașului, unde, după ce a mărturisit credința sa, i s-a tăiat urechea și a fost întemnițat.
Sfântul Achepsei, care era diacon, a fost prins și, mărturisind pe Hristos, a fost bătut cu cruzime. Împreună cu Aitala, a fost adus în fața împăratului, unde, continuând să mărturisească despre Hristos, li s-au tăiat capetele.
Pomenirea lui Mirax
Tot în această zi este pomenit și un oarecare Mirax.
Povestea Mucenicului Mirax
Mucenicul Hristos, Mirax, provenea din Egipt, născut în cetatea Tenesti, din părinți creștini. A fost botezat și educat în credința creștină. Cu toate acestea, dintr-o nefericită slăbiciune a minții, a fost înșelat de diavol și a ales să se lepede de Hristos, apropiindu-se de Amira, conducătorul agarenilor din cetate. A renunțat la credința sa, s-a tăiat brâul și a călcat în picioare crucea, proclamând: „Sunt agarean! De acum înainte nu mai sunt creștin!”. A fost lăudat și onorat de Amira și de cei din jur pentru alegerea sa, dar părinții săi nu au încetat să se roage lui Dumnezeu pentru întoarcerea fiului lor la credință.
Dumnezeu, văzând râvna și rugăciunile părinților, i-a schimbat inima lui Mirax, aducându-l înapoi la credință. Acesta s-a întors la părinți și le-a spus: „Iată, dragii mei părinți, am acționat din întunecimea minții. Vă rog să mă primiți din nou ca și creștin și să fiu alături de voi”. Părinții săi i-au răspuns: „Noi, fiule, am plâns mult de când ai făcut acest lucru și nu am încetat să ne rugăm lui Dumnezeu pentru întoarcerea ta. Acum Îi mulțumim pentru că a ascultat rugăciunile noastre. Totuși, ne temem de Amira, căci s-ar putea să ne punem în pericol dacă ne-ar suspecta că te-am întors noi. Dar, dacă vrei să îndrepți greșelile tale și să obții mila lui Dumnezeu, du-te la Amira și, precum ai acționat în taină, fă acum publică credința ta, iar Dumnezeu îți va ghida pașii, fiule”.
Mirax, după ce a primit acest sfat și binecuvântarea părinților, s-a dus la adunarea agarenilor cu brâul în mână. În fața lui Amira și a întregii adunări, a făcut semnul crucii și a spus: „Acum m-am trezit din întunericul în care am fost! Mărturisesc că am căzut din nou în credința mea în Hristos. Am venit să vă aduc această veste și să vă anatemizez atât pe voi, cât și credința voastră”.
La auzul acestor cuvinte, Amira l-a supus la chinuri îndelungate, încercând să-l facă să renunțe la credința sa. Văzând că nu reușește, l-a condamnat la moarte. Slujitorii l-au capturat, l-au dus pe o corabie și l-au transportat în larg, la patru stadii distanță. După ce a făcut rugăciunea, slujitorii i-au tăiat capul și l-au aruncat în mare. Nu se știe dacă trupul său a ieșit la suprafață, dar capul său a fost văzut de niște creștini care l-au recunoscut și l-au luat ca pe un dar prețios.
Pomenirea Sfinților și a Strămoșilor
În această zi deosebită, se aduce omagiu capului Sfântului, care a fost așezat cu cinste într-o cutie de argint. De-a lungul vremii, din acest loc izvorăște un mir bine mirositor, care aduce numeroase tămăduiri, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos.
Tot în această zi, se comemorează pătimirea Sfântului Mucenic Varsava, care a mărturisit cu curaj că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Din cauza acestei mărturisiri, stăpânitorul Persiei i-a luat viața. De asemenea, se pomenește și pătimirea Sfinților Mucenici Terentie, Vichentie, Emilian și a Sfintei Mucenițe Vevea, precum și a Cuviosului Părinte Leontie din Ahaia.
Pomenirea Sfinților Strămoși
În această Duminică, premergătoare Nașterii Domnului, se sărbătorește pomenirea Sfinților Strămoși. Viața fericitului Avraam, așa cum este relatată în cartea Facerii de Moise, este cunoscută atât de înțelepți, cât și de oameni de rând. Avraam provenea din țara haldeilor, un popor păgân, iar tatăl său era închinător la idoli. Totuși, acest context nu l-a împiedicat pe Avraam să-L cunoască pe Dumnezeu, care l-a îndrumat spre cunoașterea Adevăratului Dumnezeu.
Observând ordinea divină din lume, Avraam a înțeles că niciuna dintre făpturi nu este Dumnezeu și s-a închinat Stăpânitorului tuturor lucrurilor, Cel care a stabilit rânduiala și armonia în univers. Drept rezultat, Dumnezeu a vorbit cu el și i-a poruncit să părăsească țara și casa. Avraam a ascultat fără ezitare și, ca răsplată pentru credința sa, la o vârstă înaintată a primit un fiu, pe Isaac, și făgăduința de a deveni tată a multor neamuri.
Din Avraam s-a născut Iacob, iar din Iacob, Iuda, din care S-a născut Hristos, alături de ceilalți moștenitori. Părinții noștri purtători de Dumnezeu au considerat că Avraam merită să fie pomenit, având în vedere că este strămoșul lui Hristos. De aceea, s-a stabilit ca celebrarea lui să aibă loc aproape de Nașterea Domnului, nu la o distanță mare de acest praznic. Această rânduială nu a fost aleasă întâmplător, ci cu inspirația Duhului Sfânt, având în vedere iubirea profundă a Mântuitorului nostru pentru oameni, care l-a învrednicit pe Avraam și pe urmașii săi să fie străbunii lui Hristos.
Cu ajutorul rugăciunilor lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și mântuiește-ne pe noi. Amin.
