Pomenirea Sfântului Mucenic Lup
În data de 23 a acestei luni, este sărbătorită memoria Sfântului Mucenic Lup. Acesta a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, fiind un slujitor devotat al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic, sărbătorit pe 26 octombrie. La momentul morții stăpânului său, Sfântul Lup și-a înmuiat hainele în sângele acestuia și a luat inelul din mâna sa. Folosind aceste relicve, el a realizat numeroase vindecări și minuni în Tesalonic, invocând numele marelui mucenic Dimitrie. De asemenea, a distrus mulți idoli păgâni, ceea ce a dus la urmărirea și persecutarea sa de către păgâni, însă puterea lui Hristos l-a protejat neînduplecat. În cele din urmă, Sfântul Lup s-a predat călăilor săi, iar la porunca împăratului Maximian Galerius, a fost decapitat.
Pomenirea Sfântului Irineu, Episcopul Sirmiului
Tot în această zi, este pomenit și Sfântul Irineu, Episcopul Sirmiului. Acesta a trăit în timpul domniei împăratului Diocletian, fiind episcop al Sirmiului. După ce a fost capturat, a fost adus la Peonia, unde s-a prezentat înaintea guvernatorului Prov, mărturisind și propovăduind credința în Hristos, adevăratul Dumnezeu. A fost întemnițat, iar ulterior, după ce a fost supus la bătăi, a fost condamnat la moarte prin decapitare, trupul său fiind aruncat în râul Saon, astfel împlinindu-și mucenicia.
Pomenirea Sfântului Irineu, Episcopul Lugdunului
În aceeași zi, se comemorează și Sfântul Irineu, Episcopul Lugdunului (Lyon). Acest sfânt, cunoscut sub numele de Teofor Irineu, a primit providențial numele de „pace” pentru a deveni solul Sfântului Duh. S-a născut în Asia Mică în jurul anului 140. În tinerețe, a studiat la Smirna, sub îndrumarea venerabilului episcop Policarp, care continua tradiția apostolului Ioan. Astfel, el a învățat să rămână fidel tradiției apostolice transmise prin Biserica. Irineu sublinia că „în Biserică, Dumnezeu a stabilit Apostolii, Profeții și Ierarhii, iar toată lucrarea Duhului Sfânt se desfășoară aici. Cei care refuză să se alăture Bisericii se lipsesc de viață prin doctrinele și acțiunile lor false, căci acolo unde este Biserica se află și Duhul lui Dumnezeu, iar acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, se află Biserica și tot harul. Duhul este, în esență, adevărul.”
După o perioadă petrecută la Roma, Irineu a devenit preot al Bisericii din Lyon, în Galia, în timpul persecuțiilor lui Marcus Aurelius, în jurul anului 177. Ca prezbiter al acestei comunități, el a fost însărcinat să ducă Papei Eleutherius o scrisoare admirabilă din partea Sfinților Mucenici din Lyon, adresată creștinilor din Asia și Frigia, în care erau descrise luptele lor mărețe împotriva sectei eretice a lui Montan.
Importanța Muceniciei în Creștinism
Mucenicia reprezintă cea mai înaltă formă de mărturie a adevărului, simbolizând victoria Duhului asupra trupului și fiind o garanție a speranței noastre în înviere. Prin puterea Duhului Sfânt, mucenicii reușeau să depășească slăbiciunile fizice și să disprețuiască moartea.
Irineu și Succesiunea sa la Lyon
Întors la Lyon, Irineu a preluat conducerea Bisericii din Lyon și Vienne, succedându-i Sfântului Pothin, care a fost martirizat. În calitate de episcop, Irineu a primit „carisma sigură a adevărului” din tradiția apostolică, dedicându-și întreaga viață proclamării și interpretării Evangheliei. El a subliniat importanța iubirii față de Biserică și a atașamentului față de tradiția adevărului, afirmând: „Trebuie să iubești cu un zel extrem ceea ce aparține Bisericii și să te agăți cu putere de tradiția adevărului”.
Activitatea Misionară și Intervențiile lui Irineu
Irineu a demonstrat o energie remarcabilă în eforturile sale de a aduce la credință populațiile barbare, extinzându-și totodată atenția asupra întregii Biserici. În această direcție, el a scris Papei Victor, în numele episcopilor din Galia, pentru a-l convinge să nu rupă comuniunea cu Bisericile din Asia, care celebrau Paștele în a paisprezecea zi a lunii Nissan. Irineu argumenta că acest obicei vechi, transmis de înaintași, a menținut pacea între comunități și că diversitatea în posturi confirmă unitatea în credință.
Lupta împotriva Erezilor
Irineu s-a distins în special prin lupta sa împotriva ereziilor, inclusiv împotriva „gnozei cu nume-mincinos”, care a apărut în Asia Mică și s-a răspândit în marile orașe ale Imperiului, atrăgând mulți prin doctrinele sale esoterice. Principala sa lucrare, cunoscută sub titlul „Împotriva Ereziilor”, a fost esențială în conturarea unei viziuni clare asupra Doctrinei Creștine. În această lucrare, Irineu susține că adevărata cunoaștere este darul Duhului Sfânt, care se oferă credincioșilor în trupul viu al Bisericii, și nu rezultatul speculațiilor eretice.
Viziunea lui Irineu asupra Umanității
Rupând tradiția dualității elenistice între trup și suflet, Irineu a dezvoltat doctrina Cuvântului întrupat, reinterpretând sensul vocației umane. El a explicat că primul Adam a fost creat din lut de către cele două Mâini ale lui Dumnezeu – Cuvântul și Duhul – ca o imagine a lui Dumnezeu, având ca scop să progreseze de la această imagine către asemănarea cu Hristos, prin intermediul Duhului Sfânt.
Între istorie și mântuire: Viziunea lui Irineu de Lyon
Într-o lume marcată de conflicte între bine și rău, diavolul, gelos pe prerogativele divine, a dus la căderea omului în moarte. Totuși, Dumnezeu nu a abandonat omenirea, având din veșnicie planul de a o face partajată la slava Sa. Revelațiile și profețiile din Vechiul Testament, culminând cu Întruparea Cuvântului, moartea, Învierea și Înălțarea Sa, constituie etapele esențiale ale „Economiei” Istoriei Mântuirii.
Având în vedere acest scop suprem, Cuvântul s-a întrupat, „recapitulând” în sine pe primul Adam. Primul om, creat dintr-un pământ virgin, a căzut în păcat prin neascultarea Fecioarei Eva, iar Hristos a venit în lume prin ascultarea Fecioarei Maria și a fost răstignit pe lemnul Crucii. Această doctrină a „recapitularii”, esențială pentru Sf. Irineu, este dezvoltată în lucrarea sa „Împotriva Ereziilor”, unde afirmă: „Și-a dat sufletul Său pentru sufletul nostru și trupul Său pentru trupul nostru, răspândind Duhul Tatălui pentru a uni și a aduce comuniunea dintre Dumnezeu și oameni.”
Cuvântul lui Dumnezeu, care a creat lumea într-o formă nevăzută de cruce, s-a revelat pe Cruce pentru a reuni toate ființele rătăcite și a le aduce la cunoștința divină. Apărând ca om, Hristos a restabilit imaginea lui Dumnezeu în umanitate. Ne-a hrănit „la sânul trupului Său”, îndemnându-ne să ne apropiem de viziunea divină prin „pâinea nemuririi”.
Irineu susține că „nu se poate trăi fără Viață, iar viața nu există decât prin comuniunea cu Dumnezeu. Această participare constă în a-L vedea pe Dumnezeu și a ne bucura de bunătatea Sa.” Potrivit lui, „slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viața omului este viziunea lui Dumnezeu.”
Pentru Irineu, care a fost discipol al celor ce l-au cunoscut pe Apostol, cunoașterea este echivalentă cu dragostea și îndumnezeirea omului prin Mântuitorul Hristos. Doctrina sa, simplă și profundă, a influențat scrierile Părinților Bisericii, chiar dacă majoritatea operelor sale nu au fost păstrate în original. Ideile sale se regăsesc în scrierile unor sfinți precum Grigorie Teologul, Grigorie de Nisa și Ioan Damaschin.
Astfel, Irineu de Lyon este considerat unul dintre cei mai importanți teologi ai perioadei anterioare Sinodului de la Niceea. În Occident, el este sărbătorit pe 28 iunie, iar moaștele sale au fost dispersate de protestanți în 1562. În aceeași zi, este pomenit și Preacuviosul Părintele nostru Calinic, Patriarhul Constantinopolului, care a slujit între anii 693-705.
Viața și Activitatea Sfântului Calinic
În trecut, Sfântul Calinic a fost preot al bisericii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne. Datorită virtuților sale, a fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în anul 693, în perioada în care a decedat patriarhul Pavel (686-693), sub domnia împăratului Iustinian cel Tânăr (685-695), nepotul lui Iraclie. Acesta, având gânduri malefice împotriva lui, i-a poruncit să ofere binecuvântarea pentru dărâmarea bisericii Născătoarei de Dumnezeu, cunoscută sub numele de Mitropoliile.
În fața acestei cerințe, Sfântul a răspuns că nu este o rugăciune pentru distrugere, ci mai degrabă pentru zidire, subliniind că Dumnezeu a creat lumea pentru întărire și nu pentru ruinare. Deși cei trimiși l-au presat și supărat, el a rostit: „Slavă Ție, Hristoase, Celui ce pururea îngăduiești”, iar imediat biserica s-a prăbușit.
Împăratul a fost îndepărtat de la putere datorită faptelor sale rele, fiind pedepsit prin tăierea nasului și exilat la Cherson. După ce a scăpat, a primit ajutor militar din partea bulgarilor și, ajungând la zidurile Constantinopolului, a acționat cu vicleșug, făcându-i pe patriarh și pe consilierii săi să iasă să-l întâmpine. A încălcat jurământul pe care îl făcuse pe cinstita Cruce și pe Sfânta Evanghelie, și, odată intrat în cetate, a provocat o mare vărsare de sânge.
Fericitul Calinic a fost capturat de soldații săi și dus la Roma, unde tiranul Iustinian i-a arătat nasul tăiat ca o formă de umilire. A fost întemnițat într-un zid, așa cum poruncise tiranul. După patruzeci de zile, zidul a fost spart, iar el a fost găsit încă viu, trăind încă patru zile înainte de a se muta către Domnul. A fost îngropat în biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel, conform dorinței trimisului papei de atunci.
Pomenirea Mucenicilor din Tracia
În aceeași zi, se sărbătoresc și Sfinții 38 de Mucenici din Tracia, care au suferit martiriul prin sabie. Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
